“Lucrurile mari se realizează nu prin mușchi, viteză sau dexteritate fizică ci, prin reflecție, forța caracterului și judecată.”

Cicero

În urmă cu nu foarte mulți ani, de-a lungul unor zile obișnuite, orice om avea momente (mergând pe jos la locul de muncă, așteptând undeva sau pe cineva, călătorind cu vreun mijloc de transport în comun, întins în pat așteptând somnul ș.a.) când își permitea să cugete la diverse probleme, mai mult sau mai puțin personale.

Marele filosof și matematician francez René Descartes, proclama această ipostază umană drept dovadă indubitabilă a existenței prin binecunoscutul dicton “Cogito, ergo sum” („Cuget deci exist”).

“Eleganța se realizează atunci când tot ceea ce este de prisos a fost aruncat și ființa umană descoperă simplitatea și concentrarea: cu cât postura este mai simplă și mai sobră, cu atât va fi mai frumoasă.”

Paulo Coelho

Titlul de mai sus implică două întrebări. În primul rând, care este bunul care ne poate aduce cele mai mari satisfacții în viață?

 Legat de asta, sunt convins că multă lume ar include în răspuns și banii, eventual cu un amendament: “Nu banii sunt chiar cel mai important lucru din lume. Timpul tău este.”

“Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător.”

Charles Dickens

Americanii și canadienii au o sărbătoare, Thanksgiving Day, dedicată exprimării recunoștinței pentru bogăția recoltei.

Bănuiesc că la toate popoarele, fiecare sărbătoare include și manifestarea recunoștinței pentru ceva. Din acest motiv, consider că este potrivit să reiau această temă acum, când o mare parte a omenirii s-a aflat sau se află în sărbătoare.

De ce este magică exprimarea recunoștinței? Nu cunosc răspunsul la această întrebare dar, mi se pare edificatoare povestea unui tânăr pe care am găsit-o printre relatările de pe site-ul  deepenglish.com/2018/01/magical-power-gratitude/.

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă.”

George R.R. Martin

Tema cititului am abordat-o relativ recent (utildestiut.ro/2017/09/) și nu prea aveam de gând să o reiau dacă nu deveneam atent la un parlamentar bihorean care, la întrebarea unei jurnaliste („Care este ultima carte pe care ați citit-o?”), a răspuns că a citit o carte anul trecut (“Viața ca o pradă” de Marin Preda).

Nu asta, să zicem, ar fi cea mai mare nenorocire. Ceea ce îmi pare însă, cu adevărat, o mare nenorocire pe capul nostru, este mentalitatea “alesului nostru”.

“Ține minte că altruismul extrem nu este nici mai bun, nici mai nobil, decât egoismul extrem; ambele sunt greșite.”

Wallace D. Wattles – scriitor american

Întrebarea din titlu pare, probabil, cel puțin ciudată. Mi-o pun atunci când anumite manifestări proprii sau ale celor din jurul meu îmi par a fi egoiste.

Când cineva spune “ești egoist”, nu există nici o îndoială că, tocmai ți s-a imputat că acorzi prea multă atenție propriilor dorințe, nevoi și bunăstări și prea puțină atenție celorlalți.

“Nu am prea multe lucruri pozitive de spus despre „boala neuronului motor” dar, m-a învățat să nu mă căinez, pentru că alții au fost și mai rău, și să continui cu ceea ce încă pot face. Acum sunt mai fericit decât înainte de a mă îmbolnăvi.”

Stephen Hawking

O bună parte a perioadei mele active, am avut privilegiul de a-l avea coleg pe L.T., un om cu totul deosebit care, pot să spun, a avut o influență benefică asupra mea.

“Înțeleptul este bogat întotdeauna, dar rareori bogatul este înțelept.”

Thales

Într-o discuție în familie, una din observațiile mele, probabil nepotrivită, a primit o replică acidă: “Dacă ești așa deștept, tu de ce nu ești bogat?”

Suna cumva și a reproș. Răspunsul pe care l-am dat reflecta o realitate de care eram convins: “Probabil nici pe departe nu sunt suficient de deștept.”

În aceste zile, am dat peste rezultatele unor cercetări, pe această temă, care m-au “liniștit”, în sensul că și dacă nu sunt bogat, aș putea fi deștept deoarece “…Când s-o-mpărțit norocu’, măi dorule, Fost-am eu dus la lucru…”, cum zic și versurile lui Ducu Bertzi.

“Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.”

Albert Einstein

Chiar definiția prejudecății (DEX: “Părere, idee preconcepută – și adesea eronată – pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate;”), ne sugerează că ar fi bine să le excludem din mintea noastră.

O listă cu zeci, sau poate sute, de prejudecăți cognitive se pot găsi pe Internet (en.wikipedia.org/wiki/List_of_cognitive_biases).

În ceea ce privește prejudecata de care va fi vorba, sunt convins, „iubite cititorule”, că te-a “fentat” uneori și pe tine.

“Dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplate, atunci suntem într-adevăr o adunătură jalnică!”

Albert Einstein

Într-o lume în care au loc transmisiuni live de execuții sângeroase, în care se produc tot mai multe atentate teroriste, în care tot mai frecvent apar adolescenți în postura de ucigași ai propriilor colegi, este firesc să ne punem întrebări de genul: Încotro se îndreaptă omenirea? – Oamenii sunt tot mai răi? – Ființa umană este egoistă și rea din născare?

 „Dacă femeile ar fi la fel de pretenţioase ca şi bărbaţii, din punct de vedere moral şi fizic, rasa umană ar fi pe cale de dispariţie.”

George Bernard Shaw

Fiecărui om îi place să creadă despre el însuși că este moral. Evaluarea obiectivă a moralității este dificilă, nu în ultimul rând și pentru că nu există un consens clar asupra a ceea ce înseamnă, de fapt, să fii moral.

Este posibil ca un același comportament să fie catalogat drept moral de unii și imoral de alții. Această situație este rezultatul existenței mai multor teorii ale moralității.