“Vom muri pentru că ne gândim prea mult. Ne sinucidem lent, gândindu-ne la toate. Gândim. Gândim. Gândim. Oricum, nu puteți avea încredere în mintea umană. Este o capcană mortală.”

Anthony Hopkins

Tendința de “a despica firul” în patru o avem toți pentru că este o predispoziție naturală a creierului uman.

Cum ne trezim, gândurile ne aleargă în toate părțile și se opresc asupra evenimentelor, mai vechi sau mai noi, care ne umplu viața de zi cu zi.

„Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viața nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip,   pierzându-l.”

Antoine de Saint-Exupéry

Mulți dintre noi avem convingeri adânc înrădăcinate despre noi înșine care, pur și simplu, nu sunt adevărate.

Putem începe să ne eliberăm de ele reeditând propria poveste despre viața noastră, bazată pe asemenea convingeri, spune John Sharp, vestit medic psihiatru, profesor la Harvard Medical School.

„Le putem vorbi liniştiţi despre defectele noastre doar celor care ne recunosc calităţile.”

André Maurois

Din cauza rușinii și a fricii de respingere, în general oamenii se feresc să vorbească despre propriile defecte. Acest lucru nu trebuie să ne mire pentru că, defectele constituie, în ultimă instanță, vulnerabilități, adică părți slabe pentru care individul poate fi atacat ușor.

Însă, cercetarea psihologică sugerează că o astfel de frică poate fi exagerată în mintea oamenilor deoarece adesea, există o nepotrivire între modul în care oamenii își percep propriile vulnerabilități și modul în care alții le interpretează.

„Singurătatea mea nu e dependentă de prezenţa sau absenţa unor persoane, dimpotrivă! Urăsc pe cine îmi fură singurătatea fără să-mi ofere în schimb prezenţa de care am nevoie.”

Friedrich Nietzsche

Este ușor să fii în preajma persoanelor cu “prezență afectivă” pozitivă care „lubrifiază” mecanismele interacțiunilor sociale.

Unii oameni, deja la intrarea într-o încăpere, îi relaxează instantaneu pe toți cei care se află acolo. Alții, atunci când sunt prezenți, indiferent de ce fac, par să te facă să ți se “strepezească” dinții.

“Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea.”

Albert Einstein

Timpul înregistrat de mințile noastre și cel înregistrat de ceasornice sunt două lucruri complet diferite. Acești timpi curg cu viteze diferite.

Trecerea cronologică a orelor, zilelor și anilor pe ceasuri și calendare este un fenomen constant și măsurabil. În schimb, percepția noastră asupra timpului se schimbă mereu, în funcție de activitățile în care ne angajăm, de vârsta noastră și chiar de cât de odihniți suntem.

“Un om fericit este prea satisfăcut de prezent ca să acorde prea multă atenție viitorului.”

Albert Einstein

Majoritatea oamenilor sunt convinși că își doresc fericirea. Cu toate acestea, potrivit psihologului israelian Daniel Kahneman (profesor la universități israeliene și americane, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2002), mulți dintre noi par să își dedice eforturile unui alt scop.

Profesorul Kahneman și mulți alți psihologi susțin că fericirea și satisfacția de viață sunt două lucruri distincte.

Satisfacția de viață este un termen complex și uneori este confundat cu emoția fericirii dar, sunt într-adevăr două concepții separate.

“Există vremuri în care visurile ne susțin mai mult decât faptele. Să citești o carte și să te abandonezi unei povestiri înseamnă să asiguri supraviețuirea umanității noastre.”

Helen Fagin

Menționam în articolul precedent, dar și în altele, efectul pozitiv al cititului asupra sănătății. Se chiar spune adesea despre cărți că ele pot salva vieți.

De cele mai multe ori, oricât de emoționant este sentimentul trezit de o asemenea afirmație, el este figurativ. Numai în cele mai rare cazuri, în cele mai extreme circumstanțe, cărțile devin, în sensul cel mai real, “ancore de salvare”.

“Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase ca și cele necitite.”

Nassim Nicholas Taleb

Uneori, mai ales după depășirea “jumătății rezonabile” (vârsta de 40 de ani) mă atingeau unde de tristețe când priveam rafturile bibliotecii mele.

Îmi dădeam seama că ele adăposteau prea multe cărți ca să ajung vreodată să le citesc pe toate. Și, atunci, îmi ziceam că sunt nechibzuit și în sinea mea îmi luam angajamentul să nu mai cumpăr cărți.

Dar, angajamentul era respectat până la următoarea trecere prin fața vitrinei cu cărți a vreunei librării care, în mod sigur, mă ispitea cu ceva noutăți pe care nu mă răbdam să nu le cumpăr.

“Dragostea pare să fie cea mai rapidă și totuși cea mai lentă dintre toate împlinirile. Nici un bărbat și nici o femeie nu știu cu adevărat ce este dragostea perfectă până când nu depășesc pragul unui sfert de secol de căsătorie.”

Mark Twain

Mi-am asumat scrierea acestor rânduri pornind de la faptul că și căsătoria mea se înscrie în rândul celor pe termen lung (am sărbătorit 40 de ani în 2018) și fericite.

Se pare că o asemenea căsătorie, lungă și fericită, se aseamănă cu o comedie romantică, rulată cu încetinitorul, ajungând astfel să se desfășoare de-alungul câtorva decenii.

“Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.”

George Bernard Shaw

În urmă cu câteva zile eram în raionul de jucării al unui mall, în căutarea unui cadou de Crăciun pentru nepoțelul meu. Țineam în mână o bărcuță când un domn, un alt client, aflat în apropiere, m-a întrebat dacă am văzut șalupa teleghidată aflată într-un raft, mai încolo. S-a oferit să-mi arate jucăria și după ce i-am mulțumit îndatoritor m-a întrebat dacă îl cumpăr pentru mine sau pentru vreun nepoțel.