„Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui să cunoaştem ce preţ au pentru el toate lucrurile pe care le sacrifică pasiunii sale.”

Stendhal

Cred că răspunsul corect la întrebarea din titlu este: „uneori DA”. Când anume, sper să rezulte din cele de mai jos.

Nu va fi nimeni surprins aflând că, la fel ca în alte părți ale lumii, și la noi, puțini sunt cei care afirmă că au hobby-uri. (Sunt convins că foarte mulți oameni nici nu cunosc termenul.)

O fi oare asta un semn al unei civilizații în declin? De fapt ce este un hobby?

“Acționează în așa fel încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală!”

Immanuel Kant

Dacă întortocheatele căi ale destinelor te poartă în Africa de Sud, așa cum mi se întâmplă mie, nu poți să nu “faci cunoștință” cu Nelson Mandela (figura lui apare pe toate bancnotele), ilustrul lider care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999.

Adversar al apartheidului, a fost arestat în 1962, a fost condamnat pe viață în 1964, fiind eliberat în 1990, după 27 de ani de închisoare, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

„Facebook a revoluţionat piscicultura. Seară de seară, milioane de prieteni, la pescuit de like-uri.”

Valeriu Butulescu

Narcisismul este definit ca o iubire de sine excesivă. Termenul provine din mitologia greacă. Într-una din variantele ei, frumosul Narcis, fiul nimfei Liriope  și al râului Cephios s-a îndrăgostit de imaginea sa, reflectată în apă.

“Narcis” de Caravaggio

Încercând o similitudine, oare nevoia noastră, a oamenilor secolului XXI, de a ne vedea reflectată personalitatea de rețelele de socializare nu este similară cu nevoia lui Narcis de a-și vedea permanent imaginea reflectată de apă?

“Fericirea este o recompensă dată celui care n-a căutat-o.”

A.P. Cehov

Întrebarea din titlu este puerilă pentru că, răspunsul este evident dar, totuși… o folosesc bazându-mă pe constatarea că mulți părinți sunt “vânători” de note și de premii și nu acordă aceeași importanță cunoașterii acumulate de copiii lor în școală.

Acești părinți pot fi recunoscuți prin faptul că sunt gata să reclame orice situație în care copilul lor nu a primit la vreo evaluare din timpul anului școlar nota maximă sau premiul I la sfârșit de an școlar.

“Omul care a comis o eroare și nu o îndreaptă comite o altă eroare și mai mare.”

Confucius

Există o prejudecată cognitivă pe care psihologii sociali o numesc “eroare fundamentală de atribuire” și o definesc ca fiind tendința noastră de a-i judeca pe alții diferit de modul în care ne judecăm pe noi înșine.

Ea este, potrivit filosofului american dr. Cristina Bicchieri, “tendința de a crede că ceea ce oamenii fac reflectă cine sunt ei”.

Această predispoziție cognitivă are câteva forme. De prima se poate vorbi atunci când lucrurile merg prost.

“Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu.”

Emil Cioran

Scriitorul și profesorul universitar american David Foster Wallace (21.02.1962 – 12.09.2008) a susținut într-un discurs ținut în 2005, la un eveniment academic că, într-un fel, toți oamenii sunt religioși: “În tranșeele de zi cu zi ale vieții adulte, nu există de fapt nici un ateism. Nu există nicio ființă care să nu se închine. Toată lumea se închină. Singura alegere pe care o avem este la ce să ne închinăm.”

„A te mândri cu relațiile tale înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele.”

Emil Cioran

Reiau afirmația lui Aristotel cum că “omul este, prin natura sa, un animal social”. Pornind de aici, este esențial și nimic neobișnuit să căutăm relațiile cu semenii noștri.

În legătură cu această problemă, am dat peste părerile filosofului Martin Buber care m-au pus pe gânduri. Pentru a sublinia că nu este vorba de părerile unei persoane oarecare, precizez că Martin Buber  (1878-1965) a fost un filosof israelian născut în Austria și a fost nominalizat de 17 ori pentru Premiul Nobel: de 10 ori pentru literatură și de 7 ori pentru pace.

„Omul nu este niciodată perfect, nici mulţumit.”

Jules Verne

De multe ori îl pomenim pe Ion Creangă ca pe “marele nostru povestitor” dar, trebuie să observăm că noi toți, adică toate ființele umane, chiar dacă nu la nivelul lui Creangă, suntem niște povestitori.

Nu vedem și nu observăm lucrurile așa cum sunt, ci impunem evenimentelor din viața noastră, pentru a le ordona, o linie narativă.

Ca toate povestirile și ale noastre au un început, un mijloc și un sfârșit. Ele creează iluzia că trăim în timp și acest timp este timpul nostru propriu.

“La un banchet trebuie să mâncăm cu înțelepciune, dar nu prea bine, și să conversăm bine, dar nu prea înțelept.”
Somerset Maugham

Titlul de mai sus poate induce bănuiala despre conversațiile ușoare (despre vreme, despre sporturi, despre transporturi, despre împrejurimi, despre aroma de cafea preferată etc.) că ele ar fi ceva de repudiat.

Într-adevăr, conversațiile ușoare trezesc reacții ostile din partea multor oameni care consideră că sunt prea importanți pentru “a discuta despre vreme”.

Asemenea conversații ar putea fi considerate superficiale sau plictisitoare dar ele sunt folositoare prin rezultatele lor importante. Din acest motiv ar trebui să le acordăm atenție și să ne străduim să le purtăm cât mai bine.

„Fericirea ca obsesie e o sursă sigură de nefericire.”

Andrei Pleșu

Fiind un pensionar obișnuit (și nu din categoria „specialilor” cărora le plătim pensii de mii de euro), mi-am pus deseori, probabil ca mulți alții ca mine, problema cumpătării.

Cumpătarea îi poate conduce pe oameni să prospere pe bugete strâmte. Dar, mi-a atras atenția o informație care m-a speriat pentru că, în conformitate cu ea, cumpătarea excesivă, cu alte cuvinte zgârcenia, poate fi un simptom al tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă sau OCPD (Obsessive Compulsive Personality Disorder).