24 Jun

Vă asumați și lupta sau numai victoria?

Viața e ca un joc de zaruri: vrem să ne iasă șase-șase în fiecare zi.”

Sven Hassel

 

Reluăm o temă de care ne-am mai ocupat (15.01.2016) „Ce așteptăm de la viață?” Însă, de data asta, ne preocupă întrebarea: “Pe lângă victorie, ne asumăm și drumul spre ea?” sau altfel spus “Cât suntem dispuși să îndurăm de la viață, pentru a obține ceva anume?”

Este normal ca toată lumea să-și dorească acele lucruri care o fac să se simtă bine: o slujbă uimitoare și independență financiară, o viață fericită, lipsită de griji, iubire și sex, un fizic perfect, popularitate, respectul și admirația celorlalți etc.

17 Jun

Gândirea pozitivă este o atitudine potrivită față de problemele vieții?

„Cei care ştiu nu vorbesc. Cei care vorbesc nu ştiu. Înţeleptul te învaţă prin faptele sale, nu prin cuvintele sale.”

Chuang Tzu

 

Multora dintre noi ni s-a pus uneori întrebarea cum vedem paharul proverbial: jumătate plin sau jumătate gol?

După cum se spune, răspunsul nostru reflectă atitudinea față de viață – dacă îl vedem pe jumătate plin, suntem optimiști și, dacă îl vedem pe jumătate gol, suntem pesimiști.

În mod tacit, această axiomă implică superioritatea optimismului. Se pare că lumea întreagă este obsedată de pozitivitate – corporațiile măsoară buna dispoziție a angajaților, națiunile creează indici de fericire, iar mass-media prezintă zilnic beneficiile sociale și de sănătate ale optimismului.

10 Jun

Obiceiurile proaste sunt ”greu de ucis” dar nu imposibil

Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuțită.

Nicolae Iorga

 

Cu toții ne luptăm cu obiceiuri proaste. Este greu să le rezistăm și schimbarea lor pare imposibilă.

Într-o postare mai veche (07.01.2017) arătam că obiceiurile proaste sunt “greu de ucis”. De atunci am aflat mai multe despre posibilitatea de a scăpa de ele și le împărtășim în cele ce urmează.

Există o mulțime de trucuri în psihologia tradițională cu privire la modul de a trata obiceiurile proaste, așa cum am arătat și în articolul menționat. Dar, soluția care provine din cercetări științifice serioase se pare că este concentrarea atenției asupra acestor obiceiuri.

03 Jun

Cum poate fi dezamorsată o ceartă conjugală

Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Și, nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc…”

Octavian Paler

 

Deși ne numărăm printre adepții ideii că, singurul mod de a câștiga o ceartă este evitarea ei, ni se pare interesantă strategia lui Hal Runkel, pentru dezamorsarea certurilor conjugale, motiv pentru care, o prezentăm în cele ce urmează.

(Hal Runkel, SUA, este specializat în terapeutica de căsătorie și de familie, autor de cărți despre părinți și relații de cuplu.)

27 May

“Pierderea de timp” este necesară

„O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă piedere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva…”

Seneca

 

Cele ce urmează nu se adresează acelor “pierde vară” care, deși adulți, se lasă întreținuți de părinți sau acelor beizadele de la volanele mașinilor, de ultimă generație, pentru care nu au depus niciun fel de osteneală.

20 May

Să învățăm să spunem NU!

„Esența omului este libertatea de a alege.”

Jean-Paul Sartre

Ferice de cei care nu au rețineri în a spune NU. Nuanța de invidie care răzbate din această afirmație își are originea în propriile rețineri în a-l folosi pe NU.

Noi oamenii suntem ființe sociale care progresăm pe seama reciprocității. Este în natura noastră să fim obligați social și asta de multe ori are consecințe neplăcute.

Când distribuim cu ușurință DA-uri, în loc de dificilul NU, ajungem să ne risipim timpul, energia și chiar finanțele.

13 May

Smartphone-ul “dăunează grav” relației de cuplu

Au apărut telefoane mobile inteligente, unele mai inteligente chiar decât posesorii lor.”

Valeriu Butulescu

Eufemistic vorbind, am putea spune că avem o relație intimă cu telefoanele noastre inteligente. Dormim cu ele, mâncăm cu ele și le purtăm în buzunarele noastre.

Potrivit datelor recente, le verificăm, în medie, de 47 de ori pe zi – de 82 de ori persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani.

Cu alte cuvinte, ne sunt tare dragi.

06 May

Vă afectează furtul de atenție?

“Toți hoții sunt verișori.”

Proverb bengalez

 

Într-o postare mai veche (31.07.2015) ne-am ocupat de „hoții de timp”. În cele ce urmează facem o completare cu „hoții de atenție”.

Nu este o noutate că, pentru unele lucruri, plătim în mod regulat, în diferite moduri, altfel decât cu bani. Este vorba de lucrurile pentru care plata înseamnă timpul și atenția noastră.

Plata respectivă constă în faptul că facilităm accesul la mintea noastră a reclamelor în schimbul a ceva „gratuit“, cum ar fi e-mailurile, Facebook-ul, meciurile de fotbal la televizor etc.

22 Apr

Cumpătarea financiară prinde bine oricui și nu doare

“Se știe că excesul e primejdios în orice domeniu, în abținere ca și în lăcomie, în cumpătare ca și în risipă.”
Voltaire

Cumpătarea este de obicei descrisă ca fiind capacitatea unei persoane de a se putea abține de la a face ceva, incluzând și auto-controlul de a nu face excese de niciun fel și de a da dovadă de prudență, inclusiv în problemele financiare.

Ni se pare amuzantă definiția figurativă a cumpătării, dată de scriitoarea americană Kristin Wong: „A fi cumpătat este ceva asemănător cu a accepta să luăm pe cineva de la aeroport. Pare destul de ușor atunci când ne dăm acordul dar, când este chiar timpul să o facem, e dramatic.”

15 Apr

Vedeți bunele intenții la alți oameni?

“Când cauți binele în alții, descoperi ce e mai bun în tine.”

Martin Walsh

Având în vedere că suntem ființe sociale, este normal să fim de accord cu ideea că obținerea succesului în viață depinde de propriile obiceiuri, atitudini și comportamente dar și de modul în care îi vedem pe ceilalți.

Sună paradoxal, dar conform cercetătorului Jason Colquitt și a colegilor săi de la University of Georgia, oamenii care, la locul de muncă, tind să aibă încredere în ceilalți, sunt mai devotați față de echipă și realizează performanțe mai mari decât cei care nu au.