29 Aug

„Mirosul” farmecului personal

 „Căsătoria se bucură de popularitate pentru că ea combină maximum de tentație cu maximum de posibilitate.”

 G.B. Shaw

 Găsirea partenerului cu ajutorul mirosului?

V-ați gândit vreodată că simțul olfactiv ar putea servi la găsirea partenerului? Întrebarea sună ciudat și ne conduce cu gândul la regnul animal, la ideea că o atare alegere de partener ar fi ceva nedemn de rasa umană sau chiar la ideea că și numai a discuta despre așa ceva este dezgustător.

Reamintim însă, cu acest prilej, că atitudinea „pudică” de a respinge discutarea unei teme nu înseamnă că ea nu există. Tema găsirii partenerului prin „folosirea nasului” are la bază lucruri reale și explicabile științific. Considerăm, prin urmare, că ea, tema, face parte din categoria „util de știut”, și o vom aborda, în continuare.

Ați cunoscut vreodată pe cineva față de care v-ați simțit atras dar nu v-ați dat seama de ce? Nu este exclus că ați fost ghidat, în mod involuntar, de propriul simț olfactiv.

Fiecare cultură umană are propriile idei privind ce înseamnă un partener potrivit. Pot fi foarte multe lucruri care să influențeze ce anume se caută la un eventual partener: aceleași interese, aceleași valori, căldura sufletească, un simț al umorului dezvoltat, frumusețea, banii, puterea, poate și „mirosul”….

 

Petreceri cu feromoni

Ideea de pheromone party (petrecere cu feromoni) s-a născut în mintea lui Judith Prays, artistă și producătoare de televiziune americană, în vara anului 2009. Primul eveniment, „petrecere cu feromoni”, l-a organizat în noiembrie 2010, în Brooklyn. Următoarea petrecere a fost organizată la Los Angeles iar apoi întrunirile de acest gen s-au multiplicat.

Etapele unei asemenea petreceri sunt următoarele: 

1. Timp de 3 nopți care preced petrecerea, invitații trebuie să doarmă într-un același tricou, pentru ca mirosul propriu să se imprime în el. După asta se introduce tricoul într-o pungă de plastic și se închide ermetic. (Tricoul este preferabil să fie de bumbac, de culoare albă și fără imprimeuri dar, fiind vorba de o petrecere și nu de examene de laborator, el poate fi și altfel.)

2. Pentru fete, pungile sunt marcate cu roz iar pentru băieți cu albastru. Fiecărei pungi i se atribuie un număr care se înscrie pe pungă. Invitații își cunosc numai propriul număr.

3. Pungile sunt așezate pe o masă. În pauzele din timpul petrecerii, invitații trec în revistă, olfactiv, conținutul pungilor. (Acest moment ni se pare și nouă dezagreabil dar avem norocul că nu ne-a parvenit nicio invitație pentru o asemenea petrecere.)

4. Când un invitat găsește o pungă cu miros atractiv pentru el, un fotograf îi face o poză cu punga. Aceste poze sunt proiectate sub formă de slide-uri pe unul din pereții sălii în care are loc petrecerea.

5. Dacă un invitat vede pe ecran o persoană, agreabilă din punctul său de vedere, ținând în mână punga lui, înseamnă că a obținut unda verde pentru a intra în discuție cu acea persoană.

6. La sfârșitul petrecerii toate fotografiile sunt adunate într-un album în care fiecare fotografie este însoțită de date pentru eventualitatea că dacă cineva nu și-a identificat perechea în timpul petrecerii, să poată lua legătura cu ea ulterior. FeromonSearch

Găsirea unui partener pe baza mirosului tricoului său pare o metodă superficială de a apropia două persoane însă există argumente mai profunde care să susțină veridicitatea puterii mirosului. Ba chiar mai mult, spre posibila dezamăgire a celor care lucrează în domeniul fashion sau hair styling, trebuie spus că simțul olfactiv pare să fie unul din factorii dominanți în atragerea partenerilor.

 

Mai multe despre feromoni

Ce sunt feromonii?

Datele științifice dindărătul petrecerilor descrise mai sus au la bază feromonii pe care oamenii de știință îi studiază de multă vreme.

Cercetarea feromonilor umani s-a lovit inclusiv de dificultăți inerente cum ar fi nevoia de curățenie și de a fi inodori a subiecților de cercetare. Tot ca o dificultate este de menționat că, în rândul populației aparținând unor culturi umane, mirosul corpului omenesc este considerat a fi un miros dezagreabil.

Oamenii de știință și-au orientat cercetările către 3 clase de feromoni umani prezumtivi: steroizii axilari, acizii vaginali alifatici și stimulatorii organului vomeronazal. Dar ce sunt de fapt feromonii?

Feromonii sunt substanțe biochimice (steroizi), pe care îi eliberează corpul uman. Ei nu au miros dar în conștiința publică sunt asimilați ca substanțe mirositoare – probabil pentru că ei stimulează organul vomeronazal (VNO) care se află în cavitatea nazală.

 Care este rolul organului VNO

 Acest organ este o structură, a cărei existență la om a fost dovedită științific abia în 1986 deci abia de atunci se poate vorbi de dovezi certe ale existenței feromonilor.

Inervația organul VNO începe în cavitatea nazală și se termină în creier. Feromonii în concentrații de ordinul unui picogram (a milioana parte dintr-o milionime de gram) plutesc prin aer stimulând simțul olfactiv, mai precis organul VNO. Semnalul nervos astfel creat, este condus până la creier și activează reacții chimice complicate care se pot finaliza, cu întrebări de genul „Singurică, singurică?”, „Pot să vă ofer ceva de băut?” adresate de posesorul organului VNO persoanei sursă a feromonilor.

La modul serios, acest organ joacă un rol important în a ne dirija relațiile fizice și sexuale cu alți oameni după ce au recepționat feromonii care sunt purtătorii de semnal ai farmecului personal.

De unde provin feromonii?

Feromonii au fost descoperiți în sudoarea umană, fiind percepuți cu ajutorul unei mici glande de la baza cartilajului vomeronazal. Pielea este principalul organ care emană feromoni prin glandele sudoripare. Acestea se regăsesc pe toată suprafața corpului, însă sunt mai concentrate în: axile, mameloane (pentru ambele sexe), regiunile pubiene, genitale și circumanale, regiunea periorală și buze, pleoape, urechea externă.

Feromonii și relațiile interumane

 Mirosul corpului uman este influențat de mai mulți factori: modelele de comportament, strategiile de supraviețuire, diferitele antecedente din gama bolilor și traumelor psihologice ș.a.

El are o bază puternic genetică atât la oameni cât și la animale. S-au făcut experiențe care au demonstrat că omului îi place mirosul altei persoane în măsura în care este compatibil genetic cu persoana respectivă. Într-un asemenea caz, când o persoană este atrasă de feromonii alteia, se poate prezuma că, împreună, cei doi vor avea nepoți sănătoși.

 Pe de altă parte, aceleași experimente au arătat că lumea nu agreează mirosurile care provin de la oameni care au gene care rezultă din predecesori cu o copilărie bolnăvicioasă.

 Încă un lucru interesant pe care îl menționăm, este însușirea oamenilor de a fi capabili să identifice olfactiv indivizii cu care sunt înrudiți prin sânge (mame și copii dar nu soți și soții). Mamele își pot identifica prin miros copiii biologici dar nu și pe cei adoptați.

Copiii preadolescenți își pot identifica olfactiv frații sau surorile cu care au același tată, dar mame diferite, în schimb, un lucru interesant, nu își pot identifica frații sau surorile cu care au aceeași mamă dar tați diferiți.

Bebelușii își recunosc olfactiv mama iar mamele la rândul lor își pot identifica bebelușul după miros. Nu-i așa că această ultimă informație este echivalentă cu cel puțin o picătură de fericire, chiar dacă nu suntem mame de bebeluși?

 

 Don‘t worry, be happy!

  

Surse:

 1. www.youtube.com/watch?v=3stH3BgKGss&feature=player_embedded

 2. en.wikipedia.org/wiki/Pheromone_party

 3. www.pheromoneparties.com/

 4. sanatate.bzi.ro/ce-sunt-si-cum-se-produc-feromonii-hormonii-atractieie-sexuale-5425

 5. www.sharecare.com/health/sex-and-relationships/what-are-pheromones

6. www.sharecare.com/health/sexuality-teen-perspective/teen-how-pheromones-work

 

 

25 Aug

Puterea atingerii umane

„Omul e menit din natură pentru comunitate.”

 Aristotel

 

Întrebări inutile

E aproape cert că la întrebările care urmează, majoritatea persoanelor cărora li s-ar adresa, ar oferi răspunsul “da”. Atunci mai are rost să le formulăm? Le formulăm, pentru că ele constituie baza de plecare către o soluție, probabil mai puțin așteptată, de care este „util de știut”.

Deci iată întrebările:

1. Vreți să fiți un mai bun comunicator?

2. Vreți să fiți fizic și mental mai sănătos?

3. Vreți să aveți performanțe mai bune, indiferent de ceea ce faceți?

Soluția ceva mai neobișnuită de care am pomenit este: aveți nevoie de mai multă atingere umană. Da, nu am greșit, exact așa am vrut să formulăm: aveți nevoie de mai multă atingere umană.

Ce spun psihologii?

Psihologii studiază de mult timp „murmurul” și „licărirea” comunicării non-verbale, cu duzinile de semnale care alcătuiesc vocabularul uman universal, semnale care au aceeași semnificație atât la București cât și la Johannesburg. Primul limbaj, din această categorie a vocabularului universal al comunicării dintre ființele umane, este atingerea umană, limbajul pe care îl învățăm din momentul nașterii.Bebe_Parinte

Referindu-se la atingerea umană, ca mijloc de comunicare, profesorul de psihologie Dacher Keltner, de la Berkeley University of California, zicea (2009), printre altele: „Acesta este primul limbaj pe care îl învățăm și rămâne, pentru întreaga viață, cel mai bogat și expresiv limbaj de transmitere a sentimentelor.”

Studiile din ultimii ani, în care cercetătorii și-au îndreptat atenția spre atingerea fizică, arată că acest mod de comunicare non-verbală, este, de multe ori, mult mai subtil decât cel verbal.

Cercetătorii afirmă că, oricare dintre atingerile instantanee – un debordant high five (high five = bate palma =gest victorios făcut de două persoane, prin lovirea palmelor de la mâna dreaptă ridicate la înălțimea capului), o îmbrățișare, o strângere de mână, o ciocnire a pumnilor, o mână caldă pe umăr sau o atingere pe braț – pot comunica o gamă de sentimente, chiar mai largă decât gama comunicată de gesturi sau de expresia feței și, în plus, comunicarea este, uneori, mai rapidă și mai exactă decât prin cuvinte.

High_five În același timp, gama de sentimente comunicată poate avea, uneori, mai multă acuratețe decât gama de sentimente comunicată prin cuvinte.

Cercetări

Psihologul Matthew Hertenstein de la DePauw University, Indiana a coordonat o serie de experimente în care, un grup de voluntari au încercat să comunice, prin atingere, unui străin, legat la ochi, o listă de sentimente.

În aceste experimente participanții au reușit să comunice 8 sentimente distincte, începând cu recunoștința și terminând cu dezgustul față de amor, cu o exactitate de 70%. Analizând rezultatele experimentelor, dr. Hertenstein a afirmat:

Până acum am fost obișnuiți să considerăm că atingerea servește numai pentru accentuarea sentimentelor comunicate. Acum lucrurile se schimbă pentru că atingerea umană se dovedește a fi un sistem de semnalizare mult mai diferențiat decât ne-am imaginat.”

Dr. Paul Valent, psihiatru, expert în tulburări afective, susține că: Îmbrățișările produc o stare de bine și sentimentul de protecție, siguranță, încredere și speranță, fiind un redutabil medicament în domeniul traumelor psihice.”

Iubire El a explicat că îmbrățișarea și atingerea umană în general, sunt esențiale pentru viață și sănătate, iar cercetările au dovedit pe deplin aceasta axiomă.

În urma unui studiu privitor la efectele atingerii asupra sănătății umane, realizat de Institutul din cadrul Școlii de Medicină a Universității din Miami, s-a constatat că, bebelușii care sunt mângâiați de două ori pe săptămână, în medie câte 15 minute, plâng mai puțin, câștigă în greutate mai repede și sunt mai sociabili decât cei care nu sunt mângâiați.

Totodată, s-a constatat că sugarii născuți prematur și care au beneficiat de terapie prin masaj, de câteva ori pe zi, au câștigat în greutate cu 47% mai rapid şi au părăsit spitalul cu șase zile mai devreme decât alți bebeluși aflați în centrele de neonatologie.

Există probe evidente privind modul în care atingerea umană poate conduce, aproape imediat, la schimbări în comportamentul individului și în modul cum el gândește.

Astfel, cercetările au stabilit că elevii care au primit o atingere încurajatoare pe spate sau pe braț de la profesor au devenit de aproape două ori mai voluntari în comportament (dispuși să răspundă, să iasă la tablă) decât cei care nu au beneficiat de acest tratament.

De asemenea, o atingere înțelegătoare a pacientului din partea medicului a creat pacienților în cauză impresia că vizita medicală a durat de două ori mai mult decât au apreciat pacienții care nu au beneficiat de atingere dar la care timpul petrecut de medic a fost același.

Pentru a vedea care anume atingere umană, din categoria atingerilor de încurajare, este în realitate asociată cu performanța, oamenii de știință de la Berkeley au analizat interacțiunile umane în cea mai expresivă zonă a sportului american, baschetul profesionist.

Michael W. Kraus a condus o echipă de cercetare care a codificat fiecare tip de atingere de încurajare – ciocnire de pumni, îmbrățișare, high five ș.a. – în câte un joc al fiecărei echipe din NBA ( National Basketball Association).

Într-un articol făcut public în revista Emotion, echipa de cercetători a comunicat rezultatele: cu câteva excepții, echipele în care jucătorii s-au atins mai mult între ei, în timpul meciului au fost mai bune. Cei mai legați prin atingeri au fost jucătorii de la Boston Celtics și Los Angeles Lakers.

Explicații științifice

Este cât se poate de real că un high five, ori alt fel de atingere umană, poate amplifica performanțele, în teren sau în birou, și acest lucru se datorește capacității atingerii umane de a reduce stresul.

O atingere caldă pare să declanșeze eliberarea de oxitocină, un hormon care ajută la crearea senzației de încredere și în același timp provoacă o reducere a nivelului de cortisol, hormonul de stres.

Ca efect, corpul persoanei încurajate interpretează o atingere de încurajare ca având sensul „Voi prelua o parte a poverii tale.”StrangereMana

În urma atingerii, zona prefrontală din creier, zona care ajută la reglarea emoțiilor, se relaxează, și devine liberă să se ocupe de rezolvarea altor probleme.

Psihologul James A. Coan de la University of Virginia spune: „Noi credem că ființele umane creează relațiile interumane exact din această rațiune, pentru a distribui către mai multe creiere rezolvarea problemelor. Ad litteram, noi suntem „cablați”, pentru a distribui încărcăturile de prelucrat iar semnalul că suntem pregătiți pentru distribuire este acesta, momentul când recepționăm o atingere de încurajare.”

Revenire la întrebările inițiale

Acum putem finaliza discuția începută în preambulul articolului sintetizând binefacerile atingerii umane.

1. Comunicarea este mai bună. Putem să comunicăm mai bine când îl atingem pe interlocutor. Acest lucru este adevărat, în special, atunci când vorbim într-o limbă străină. Atingerea generează încredere și astfel ea poate face ca o relație să fie mult mai puternică.

2. Starea de sănătate este mai bună. Atingerea umană reduce, aproape imediat, încordarea (stresul) și presiunea sanguină. Prin urmare, dacă vă simțiți încordați sau abătuți, obosiți sau iritabili, îmbrățișarea unei alte persoane este una dintre cele mai bune remedii.

3. A treia binefacere constă într-o mai bună eficiență așa cum s-a văzut în cazul echipelor din NBA. În concluzie, nu neglijați atingerea umană, ea poate îmbunătăți calitatea vieții și vă aduce sigur o picătură de fericire.  

Don‘t worry, be happy!

 

Bibliografie

 

1. www.elucere.ro/vindecarea-prin-imbratisari-si-atingeri

2. www.infoleac.ro/stiri/174-masajul-mental

3. www.nytimes.com/2010/02/23/health/23mind.html?_r=0

21 Aug

Consumați frecvent turmeric?

Nu acuza natura, ea datoria și-a făcut.

John Milton

Punerea în temă

Inițial am vrut să dăm acestui articol titlul „Extaz și agonie”, un fel de parafrazare a titlului binecunoscutului roman al lui Irving Stone, „Agonie și extaz. Sperăm că dacă îl veți citi veți ieși din starea de nedumerire în care tocmai ați intrat: ce are de-a face turmericul cu agonia și extazul?

Vom începe prin a vă prezenta un fragment dintr-un text, citit pe net în urmă cu câtva timp, și care avea un titlu cam în genul (memoria ne mai joacă feste) „Turmericul, mirodenia minune”:

Majorității dintre noi ne plac mâncărurile delicioase. De asemenea vrem să ne păstrăm sănătoși, puternici și plini de energie. Ei bine, există un condiment galben strălucitor, din Orient, pe care îl putem pune în mâncarea noastră și care să ne ajute în ambele direcții. Se numește turmeric.”

Demersurile care au urmat după citirea acelui text și constatările pe care le-am făcut, în urma demersurilor respective, au inspirat acest articol. Iată demersurile:

– Am intrat într-un magazin cu produse naturiste, ferm convins că întrebarea mea „Aveți turmeric?” adresată vânzătoarei o va transforma pe dumneaei într-un semn de întrebare uman. N-a fost așa, ba mai mult, mi-a răspuns instantaneu cu o întrebare:„Doriți turmericTurmeric2_Mic tablete sau pulbere?” – asta ca în bancul cu biletele de călătorie cerute la Tokio, pentru Vințu, când casiera a întrebat, Doriți biletele pentru Vințu de Jos sau pentru Vințu de Sus?”

– Deci turmeric se găsește și la noi, nu numai în Orient. Am cumpărat pulbere și am făcut cu acest prilej constatarea că este foarte ieftină. Așa s-a inițiat starea de „extaz”.

– Am început documentarea mai amănunțită, cu „neprețuitul” Google. Am găsit o mulțime de articole, multe și în limba română. Foarte multe dintre datele găsite poartă girul unor instituții extrem de serioase și pentru exemplificare, nominalizăm câteva :

ACS = American Cancer Society

CSULA = California State University, Los Angeles

IM = Institute of Medicine

JHU = John Hopkins University

LPIO= Linus Pauling Institute at Oregon State University

MCG = Medical College of Georgia

M.D.ACC = M.D. Anderson Cancer Center

NCCAM = National Center for Complementary and Alternative Medicine

NIH = National Institutes of Health

NTUH = National Taiwan University Hospital

UCLA = University of California, Los Angeles

UMHS = University of Michigan Health System

UMMC = University of Maryland Medical Center

UW = University of Washington

Iată câteva dintre datele aflate de pe net:

Ce este turmericul?

Turmericul (denumirea științifică Curcuma longa, în România cunoscut și sub denumirea de Șofran indian) este o plantă perenă, din familia ghimbirului, care crește, în primul rând, în clima tropicală din India și China dar și în Africa. Ajunge până la 150-180 cm înălțime și produce flori de culoare galben-auriu.

Turmericul a fost utilizat de cca. 4000 de ani în medicina ayurvedică (sistemul de cunoștințe medicale indiene cu o vechime de mii de ani) și în medicina chineză pentru tratarea diferitelor boli – de la gălbinare (icter) la lepră..Native_Turmeric_Cooktown

În același timp, datorită aromei și gustului (amărui), turmericul este o mirodenie obișnuită în bucătăria indiană fiind ingredientul de bază pentru curry (numele generic adoptat în Occident pentru a descrie o serie de mâncăruri elaborate cu un amestec de condimente tipic bucătăriilor asiatice) și transmite mâncărurilor gustul său distinctiv și culoarea galbenă. De asemenea, el este folosit pentru a da culoare unor alimente: brânzeturi, unt, muștar ș.a.

Proprietăți și utilizări medicale (Extazul)

  • Conform UMMC, cu toate că turmericul conține în jur de 200 de componente, componenta de bază, responsabilă pentru efectele sale medicale este curcuminul, un antioxidant puternic.
  • Grație curcuminului din compoziție, are puternice proprietăți antiinflamatoare și anticancerigene. Ca urmare, turmericul poate ajuta la prevenirea aterosclerozei, a cancerului și diabetului.
  • Conține mult fier și foarte mult mangan.
  • Conține, în proporție ceva mai mică, alfa tocoferol, cea mai activă formă de vitamina E.
  • Conținutul nutritivo lingură de turmeric este echivalentă cu 29 de calorii, 1 g de proteine, 0,31 g de grăsimi și 2,1 g de fibre.
  • În mod curent, turmericul este folosit pentru probleme digestive deoarece curcuminul stimulează vezica biliară respectiv producerea de bilă.
  • Detoxifierea ficatului – curcuminul stimulează producerea de bilă iar ficatul folosește bila pentru a elimina toxinele și pentru a se regenera.CurcuminDosageAndCancer
  • Curcuminul poate fi eficient în tratarea pacienților cu pancreatită cronică, artrită reumatoidă, ochi iritați, afecțiuni intestinale, hiperlipidemie, psoriazis și cancer.
  • Dureri musculare – Capacitatea turmericului de a reduce inflamațiile poate ajuta la alinarea durerilor de încheieturi în boli cum ar fi osteoartrita.
  • Turmericul poate fi folosit pentru tratarea tăieturilor, plăgilor și arsurilor. (Compania Johnson & Johnson comercializează bandaje cu turmeric.)
  • Turmericul poate contribui la sănătatea inimii deoarece curcuminul reduce colesterolul total și colesterolul LDL (colesterolul cunoscut sub denumirea de colesterol rău).
  • Se pare că turmericul poate ajuta oamenii suferinzi de boala Alzheimer, precum și la rezolvarea problemelor de depresie.
  • Există unele semnale că curcuminul, ingredientul activ din turmeric, poate ajuta în tratarea anumitor forme de cancer cum ar fi cancerul de sân, prostată, colon și piele.
  • Utilizări în cosmetică – Frunzele de turmeric se pot folosi la eliminarea petelor și coșurilor, la menținerea catifelată și moale a pielii, și pentru eliminarea unor neplăceri cum ar fi eczemele.

În Orient populația folosește de veacuri turmericul pentru rezolvarea problemelor de: disconfort gastrointestinal, probleme la ficat, dereglări la vezica biliară, dureri de cap, bronșită, răceală, infecție pulmonară, febră, probleme menstruale și depresie.

Utilizări alimentare (Culmile extazului)

  • Turmericul se poate folosi sub formă de rădăcini proaspete mărunțite, frunze proaspete sau frunze uscate și preparate ulterior. De asemenea, el se poate obține sub formă de capsule, pastile și sub formă de pulbere.
  • Turmericul pulbere se potrivește foarte bine la condimentarea legumelor gratinate, a omletei precum și a sosurilor marinate.
  • Unii brutari adaugă turmeric la aluaturi pentru a face pâine mai aspectuoasă și mai aromată.
  • Turmericul se adaugă în mâncăruri preparate cum ar fi tocane, supe și sosuri. Turmeric&Bleeding
  • Turmericul se poate folosi la prepararea unor băuturi; se adaugă un vârf de cuțit de turmeric la smoothie-urile de fructe sau legume. Este preferabil suc sau smoothie, în amestec cu alte fructe sau legume, deoarece juice-ul preparat numai din turmeric are un gust prea puternic.
  • Turmericul se consumă și sub formă de ceai la care se poate adăuga lapte sau zahăr pentru a aromatiza ceaiul după preferințe.
  • În India, Thailanda și Malaezia, frunzele proaspete de turmeric se folosesc integral, în mâncărurile selecte, ca agent colorant al unor alimente și ca ingredient de bază pentru praful de curry.

Dozele de turmeric recomandate pentru consum variază în funcție de greutatea persoanei căreia i se administrează și de forma sub care se consumă. De pildă, un adult de 68 de kg poate consuma în jur de 400-600 miligrame de pulbere pură de trei ori pe zi sau 15-30 de picături de tinctură de patru ori pe zi.

Avertizări (Agonia)

Aceleași instituții, înșirate mai la început, girează și următoarele informații:

  • Chiar dacă cercetările, privind eficacitatea turmericului, efectuate pe animale, sunt promițătoare, conform UMMC, ele sunt într-un stadiu incipient și rămân încă unele îndoieli. De exemplu, cercetările arată că turmericul reduce nivelul glicemiei la animalele cu diabet dar nu este sigur că efectul ar fi același și în cazul subiecților umani.
  • Din cele 200 de componente ale turmericului, 184 au fost apreciate ca având capacitatea de a fi toxice. Dintre componentele previzionate a fi toxice, 64 sunt hepatotoxice.
  • UMMC îndeamnă la prudență în folosirea turmericului întrucât nu există studii concludente cu privire la eventualele efecte negative ale acestei plante sau a suplimentelor alimentare care o conțin.
  • Turmericul poate diminua capacitatea de coagulare a sângelui și provoca hemoragie, prin urmare nu se va administra persoanelor care folosesc medicamente anticoagulante, suferă de diabet sau care urmează să sufere o operație în următoarele două săptămâni, după începerea administrării turmericului.
  • Femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să consume turmeric.
  • Suplimentele alimentare cu turmeric, dacă se folosesc doze mai mari decât cele recomandate, pot cauza efecte secundare cum ar fi ulcerul și alte tulburări gastrice.
  • Consumul unor cantități prea mari de turmeric, poate cauza stări de rău, greață, indigestie, gaze intestinale, dureri de stomac și diaree.
  • Turmericul produce amplificarea contracțiile vezicii biliare și astfel la persoanele cu probleme de vezică biliară, de exemplu cu calculi biliari, poate să provoace o agravare a bolii.
  • Chiar dacă unele teste preliminare sugerează că curcuminul ar putea fi benefic pentru tratarea unor forme de cancer, încă nu s-au finalizat cercetările privind cea mai eficace doză.
  • Înainte de administrarea la copii a suplimentelor cu turmeric este nevoie de consultarea medicului pediatru.

Trezirea la realitate

După aceste avertizări mai rămânem cu „extazul”? Putem zice despre turmeric că este mirodenia minune?

Am scris această poveste nu pentru că, de acum înainte, am intenționa, să abordăm domeniul produselor naturiste sau domeniul prezentării de rețete culinare. Prin această postare atragem doar atenția asupra noianului de informații, multe dintre ele contradictorii, care se găsesc pe Internet și printre care navigăm permanent. Cum putem accede la informațiile corecte?

Posibile recomandări:

1. Invitația la discernământ – nu tot ce găsim pe net cu primul search reprezintă certitudini.

2. Invitația la echilibru – nu credem că există soluții minune pentru nicio problemă; așa cum, contrar modului în care este el prezentat în prima parte a postării, nici turmericul nu poate fi un panaceu.

3. Să citim cât mai multe articole contradictorii din zona de interes și să alegem drept soluție calea de mijloc (media, ar spune matematicienii).

Credem că o atitudine care folosește și aceste recomandări poate să ne ajute să sorbim picături de fericire.

Don‘t worry, be happy!

Bibliografie

1. www.livestrong.com/article/512847-how-to-eat-turmeric-root/

2. www.livestrong.com/article/281550-is-turmeric-safe-for-children/

3. www.livestrong.com/article/498552-turmeric-bleeding/

4. www.livestrong.com/article/490796-turmeric-for-menopause/

5. www.livestrong.com/article/405988-what-are-the-benefits-of-turmeric-leaves/

6. www.livestrong.com/article/522698-benefits-of-drinking-turmeric/

7. www.livestrong.com/article/367490-homemade-remedies-with-turmeric/

8. www.livestrong.com/article/354397-turmeric-burns/

13 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu? (5)

Controlați-vă poftele, dragii mei, și veți cuceri natura umană.

 

Charles Dickens, „Nicholas Nickleby”

 

Seria de articole consacrate prezentării tehnicilor psihologice folosite la Navy SEALs se încheie cu prezentarea ultimelor două tehnici.

 

Vorbitul pozitiv cu propria persoană (POSITIVE SELF TALK)

 

Dacă ați urmărit „avalanșa” de aserțiuni despre subconștient de până aici, credem că va fi ușor de acceptat, ca o tehnică psihologică utilă, și tehnica convorbirii cu sine.

 

Probabil că de această tehnică omul s-a folosit, involuntar sau voluntar, din totdeauna.

 

La prima vedere afirmația poate părea hazardată, dar ea este perfect acoperită de realitate. Pentru a argumenta această idee este suficient de amintit că majoritatea oamenilor, întreținem uneori monologuri/dialoguri interioare.

 

Aceste monologuri/dialoguri nu sunt altceva decât acele gânduri care ne trec prin minte, de multe ori neobservate sau unele mult prea binecunoscute pentru a le mai băga în seama.

 

Din păcate, cei mai mulți dintre oameni, atunci când vorbesc cu ei înșiși o fac doar pentru a-și aduce critici de genul:

 

Întotdeauna mă enervează chestiile astea.”, SelfTalking

 

N-are niciun rost!”,

 

Sunt așa de nepriceput!”,

 

Pur și simplu eu nu am noroc.”,

 

Îmi urăsc munca!” ș.a.

 

Dacă recunoașteți printre gândurile proprii și acest gen de gânduri, înseamnă că subscrieți la ideea că propriile noastre gânduri se constituie în cei mai vehemenți critici ai noștri. Gândurile negative proprii se manifestă așa cum s-ar manifesta o persoană cu care conviețuim și care nu face altceva decât să ne urmărească pas cu pas și să ne critice.

 

În general, tot ce se spune în convorbirile cu propria persoană devine directivă pentru subconștient și astfel majoritatea lucrurilor spuse în gând și repetate de multe ori devin credințe care ghidează viața.

 

În contextul în care individul gândește negativ și ajunge să creadă ceea ce gândește, rezultatul nu poate fi altul decât disconfortul, neliniștea, anxietatea și depresia.

 

În contextul în care individul gândește pozitiv, are capacitatea de a-și reprograma subconștientul de așa manieră încât să-și apropie foarte mult șansele de a sorbi picături de fericire.

 

Vorbitul pozitiv cu sine implică vorbitul despre reușite (fie ele cât de mici), despre cum au fost depășite unele greutăți, despre țeluri ș.a. De asemenea, auto-încurajarea/auto-îmbărbătarea dar și rugăciunea sunt forme ale convorbirii pozitive cu sine.

 

Cât de puternică poate fi tehnica convorbirii pozitive cu propria persoană?

 

Pentru deplina lămurire a problemei vom relua unele idei din articolele precedente. Începem cu un exemplu negativ: dacă cineva repetă mereu o minciună, ajunge să creadă el însuși în ea.

 

Acest lucru însă, este valabil pentru orice fel de gând: prin repetarea suficient de des a unui lucru, fie că este adevărat fie că nu, ajungem să credem în el.

 

Pe de altă parte, orice idee, plan, închipuire sau intenție, se poate transfera în subconștient dacă se repetă în gând de un număr suficient de ori.

 

A nu se uita însă că orice gând trebuie să fie acceptat mai întâi de mentalul conștient, sub forma unei imagini, pentru ca apoi subconștientul să producă rezultatul dorit.

 

În acest context, contemplarea imaginii ideale a obiectului gândului, trebuie să fie însoțită de un sentiment de bucurie și încredere deplină în posibilitatea realizării obiectivului vizat prin gândul pozitiv respectiv.

 

Altfel spus, eficacitatea oricărui gând folosit într-o convorbire cu sine, provine, în mare măsură, din încrederea pe care persoana o are în valoarea de adevăr a gândului respectiv.

 

Eficacitatea gândului depinde însă și de semnificația cuvintelor folosite pentru repetarea lui. Textul convorbirii cu sine trebuie să se refere la însușiri pozitive: credință, cinste, speranță, optimism, curaj, inițiativă, mărinimie, toleranță, tact, amabilitate, luciditate ș.a.

 

Însă atenție, pe parcursul repetării unui gând, niciodată nu trebuie să se ajungă la repetiții verbale în mod mecanic. Acestea nu au valoare.

 

Să imaginăm câteva exemple de texte care, prin repetare zilnică, de un număr mare de ori, ar putea fi surse de autosugestie:

 

Sunt calm, sunt foarte calm, nu mă grăbesc deloc, nici cu vorba nici cu fapta. Sunt calm sunt foarte calm, am suficient timp să răspund celor făcute ori afirmate de alții. Sunt calm, sunt foarte calm.”,

 

Mă simt foarte bine. Starea mea de sănătate s-a îmbunătățit. Pe zi ce trece mă simt tot mai bine. Mă simt foarte bine.”,

 

Am reușit să trec de această încercare și altă dată. Mă simt capabil să o fac din nou. Știu că pot. Sunt convins că voi reuși.”

 

PisicaConcentrata

 

Stres Control (STRESS CONTROL)

 

Efectul stres-ului asupra omului poate fi devastator, așa cum s-a amintit și în postarea de aici. Un mod simplu de a ne controla pasiunile răzbunătoare, fie și numai verbale, este acela de a stăpâni actul respirator.

 

Prin practicarea exercițiilor de control al respirației putem fi mai calmi, iar mintea poate să devină liniștită. O tehnică de autorelaxare prin autocontrolul respirației poate include, de exemplu, următoarele elemente:

 

vă așezați pe un scaun sau vă întindeți pe o canapea și relaxați musculatura corpului;

 

– urmăriți cum intră și iese aerul din plămâni, concentrându-vă atenția pe zona nasului;

 

– încercați să măriți, fără efort, durata inspirației și a expirației;

 

– mutați-vă atenția spre abdomen urmărind și mișcarea abdomenului dar, păstrând o parte a minții concentrată pe circulația aerului.

 

În continuare, se poate aplica concentrarea minții pe detalii de genul, aerul care intră în plămâni este plăcut răcoros, cel care iese e cald și umed.

 

Se poate asocia cu inspirația și expirația și ideea că energia aerului, la intrare este mai mare și mai mică la ieșirea din plămâni.

 

De asemenea, se pot asocia mental cu inspirația și calitățile urmărite prin aceste exerciții, liniște, calm – iar cu aerul expirat, enervarea și stresul, supărarea și comportamentul inadecvat.

 

Exercițiul cu durata de cinci sau zece minute la început se poate extinde până la 20 de minute când, mai mult ca sigur, veți avea un control mult mai bun asupra emoțiilor (amănunte aici).

 

Nu putem încheia tema STRESS CONTROL fără să precizăm că, și prin autosugestie se poate realiza auto-relaxarea. Exemplul „Sunt calm…….” din paragraful precedent, a fost ales tocmai pentru a sprijini această idee.

 

Dacă ați ajuns până aici citind despre tehnicile psihologice folosite la Navy SEALs poate vă aflați în situația de a constata că, de fapt, și Dumneavoastră folosiți aceste tehnici sau altele asemănătoare. Credem că recunoașteți că această constatare vă produce o mică satisfacție adică ați „sorbit” o picătură de fericire.(?)

 

Dacă nu faceți parte din grupul de practicanți ai tehnicilor, sperăm că ideile prezentate și aplicarea unora dintre tehnici vă vor oferi în viitor picături de fericire.

 

Don‘t worry, be happy!

 

 

Surse:

 

1. autoeducare.ro/ce-sa-ti-spui-cand-vorbesti-cu-tine-shad-helmstetter

2. http://blog.jorjette.ro/importanta-respiratiei-in-autocontrol/

10 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu? (4)

Dă unui om sănătate și un țel de urmat și nu se va opri o clipă să se întrebe dacă este fericit sau nu.”

 G. B. Shaw

 

Vă mai amintiți cele 4 tehnici psihologice folosite de Navy SEALs ?

 GOAL SETTING – VISUALIZATION – POSITIVE SELF TALK – STRESS CONTROL

 

NavySeals_3

Despre GOAL SETTING am vorbit deja (aici) dar ca să nu uităm importanța acestei tehnici am folosit mai sus un citat, credem noi, elocvent.  

 

Reluăm întrebarea, cum interpretăm și cum putem folosi aceste tehnici în folosul nostru noi, oamenii obișnuiți care nu facem parte din unități de comando?

 

Un răspuns cât de cât satisfăcător nu putem furniza fără să mai zăbovim puțin în zona subconștientului și a autosugestiei.

 

 Din nou despre subconștient și autosugestie

  

Sintetizând conținutul postării precedente, se poate spune că trecerea noastră prin viață are loc, între coordonatele bine sau rău, în funcție de modul cum mintea noastră parcurge următoarele etape:

 

1. mediul ce ne înconjoară sau noi înșine provocăm stimularea simțurilor, într-o formă sau alta, și în acest mod se generează gânduri în mintea conștientă;

 

 2. dacă sunt îndeplinite anumite condiții, gândurile sunt transferate din conștient în subconștient și acolo devin convingeri;

  

3. la retrimiterea lor în conștient, aceste gânduri transformate în convingeri sunt activate, activare care înseamnă acțiune, comportamente pozitive sau negative.

  

Aceste trei etape descriu, de fapt, modul cum acționează sugestia. Prin acest proces mental o idee este întreținută, acceptată și mai apoi pusă în execuție.

  

Cum ajunge o sugestie în subconștient?

 

Ajunși în acest punct, să nu uităm însă că o sugestie nu poate pătrunde în subconștient fără ca ea să fie mai întâi acceptată în mod conștient. La acest aspect ne-am mai referit și aici, când am făcut analogia dintre modul de comunicare dintre conștient și subconștient cu comportamentul unei membrane semipermeabile care separă două incinte.

 

 Mai pare neclară ideea că, o sugestie trebuie să fie acceptată în mod conștient(?).

 

De subliniat că subconștientul răspunde cu fidelitate oricărui gând numai dacă acel gând este suficient de puternic.

  

Iarăși poate să apară o nedumerire: ce anume conferă putere suficientă unui gând?

 

Ca să fie puternic, gândul trebuie să aibă la bază credința, indiferent că, obiectul credinței este sau nu este real.

  

Pe de altă parte, credința trebuie cultivată mereu. Prin urmare, un gând este puternic în măsura în care este bazat pe o credință nestrămutată, întreținută cu perseverență.

 

Și acum putem conchide: o credință puternică, repetată în gând, devine o sugestie acceptată în mod conștient.

 

Mai trebuie amintită o idee importantă legată de puterea subconștientului. Ea a fost formulată de William James, părintele psihologiei americane, cam în următorii termeni: subconștientul se află permanent în legătură cu inteligența nesfârșită, cu înțelepciunea fără limite din macrocosmos. Puterea subconștientului este capabilă să transforme întreaga lume.

 

Înainte de a trece la următoarea tehnică, folosită de Navy SEALs, suntem datori cu o atenționare importantă.

 

Ritmul normal al inimii, al plămânilor ori al celorlalte organe pot fi afectate de gândurile anxioase și de teama permanent întreținută. Repetarea în gând a unor asemenea idei, iar și iar, constituie ceea ce se numește autosugestie negativă, care este demolatoare pentru oricine o practică.

 

 Vizualizarea (Visualization)

  

Dirijarea și controlul imaginației creatoare este un mod de a transmite subconștientului o idee. Modul cel mai ușor și evident de a formula o idee constă în vizualizarea ei, adică să o vedem cu ochii minții ca și când ea ar fi deja manifestată.

  

Desigur, cu ochii fizici nu putem vedea decât ceea ce se petrece în lume exterioară, însă ochii minții pot percepe și ceea ce există în planurile invizibile.

 

 Același William James, susține că subconștientul preia, mai devreme sau mai târziu, orice imagine menținută în mod conștient în minte și susținută de o credință fermă. El chiar ne sfătuiește: „Acționează ca și când lucrul pe care ți-l dorești există deja și el va apărea cu siguranță, împlinind astfel dorința ta puternică.”

 

CumTeVezi

 

Vizualizarea mentală este o tehnică foarte eficientă pentru influențarea subconștientului și poate fi folosită de oricine. Imaginile mentale creează o puternică întărire a unei formule de autosugestie.

 

Aplicarea tehnicii presupune să vă creați imaginea mentală a dorinței voastre sau a schimbării pe care o doriți. Practicând vizualizările mentale, emoțiile pozitive vor înlocui treptat imaginile negative și astfel vor participa la reprogramarea subconștientului vostru.

  

Cheia succesului este însă, subliniem din nou, construirea imaginii mentale de așa manieră ca și cum schimbarea sau dorința imaginată s-ar fi îndeplinit deja.

  

Acum credem că este limpede de ce se folosește tehnica vizualizării la Navy SEALs.

  

Mai trebuie spus că vizualizarea mentală este ceva personal și nu se pot da rețete miracol ci eventual unele exemple.

  

Cum s-ar putea folosi vizualizarea dacă..

 

 …Un tânăr care ar vrea să devină medic ar trebui să-și construiască o imagine mentală cu el însuși în centrul imaginii, îmbrăcat cu clasicul halat alb, cu la fel de clasicul stetoscop în gât……. În această imagine el ar trebui să creadă cu putere și ar trebui să o revadă, în gând, chiar și de zeci de ori pe zi.

  

…Un constructor care ar dori să-și construiască o casă, ar vizualiza mai întâi clădirea, cu ochii minții, așa cum ar dori el să arate când va fi terminată. În baza imaginației constructorul face proiectul. Muncitorii vor asambla piesele componente și vor construi, urmând cu fidelitate proiectul, clădirea vizualizată.

  

…Cineva ar avea ca țel să vadă Niagara, ar trebui să-și vizualizeze, mental, propria persoană lângă cascadă, iar pentru susținerea imaginii mentale, ar trebui să-și procure fotografii ale cascadei pe care să le plaseze la vedere prin locuință, ca să fie stimulat să vadă iar și iar imaginea mentală….

 

 Putem interpreta și tehnicile POSITIVE SELF TALK și STRESS CONTROL? Da, dar nu acum ci în postarea următoare…

  

Don’t worry, be happy!

 

 

Bibliografie

 

www.slideshare.net/Ghercaandreea/puterea-extraordinaraasubconstientuluitau

 

 

07 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu? (3)

 

 

 În afara gândului, nimic nu rămâne frumos și interesant, căci gândul este viața.”

 G.B. Shaw

 

 Nu putem continua cu explicarea celorlalte tehnici psihologice de la Navy SEALs fără să facem o incursiune în mintea umană. Dacă ținem seama că acest domeniu aparține psihologilor și psihiatrilor, incursiunea noastră este una neautorizată, este o incursiune de amatori pe care însă, sperăm că o veți accepta.

 

 

Ce știm despre mintea umană?

  

 

Localizare

 Un prim element de localizare anatomică ni-l oferă DEX-ul:

 

CREIER, (1,3) creieri, s. m., (2) creiere s. n. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la vertebrate, organ al gândirii și al conștiinței umane, care este situată în cutia craniană și compusă din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale.

Creierul

 

MINTE,minți, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect.

 

 

 

Creierul este sediul minții noastre iar mintea este cel mai bun prieten sau dușman(?).

 

 

Conștient și subconștient

 Creierul, cântărind în jur de 1500 de grame, constă din 85-100 miliarde de neuroni, fiecare din ei având cam 10.000 de conexiuni.

 

Creierul împreună cu întregul sistem nervos este o minune electronică, în limbajul tehnicii de astăzi, prin care are loc dirijarea corpului și prin intermediul căreia funcționează inteligența și rațiunea umană.

 

  

Urmașii lui Sigmund Freud, cu precizia științifică de finețe specifică, stăpânesc mai bine detaliile. Noi vom spune, mult mai simplu că, mintea are două părți. Prima este partea conștientă iar a doua este partea denumită subconștient. Aceste două părți se află în sincronism – funcționează împreună.

  

 De partea conștientă oamenii de știință s-au ocupat destul de mult, din cele mai vechi timpuri dar, cercetări referitoare la imperiul subconștientului s-au făcut abia în ultimii 100 de ani.

 

 

Subconștientul

   

 

Tema noastră principală impune să ne referim, în continuare, mai mult la subconștient.

  

MinteaTermenul de subconștient a apărut în psihologia secolului al XIX-lea și desemnează fenomenele și însușirile psihofiziologice și psihice ce nu persistă permanent în sfera conștientului dar pot păși selectiv și cu ușurință pragul acesteia în raport cu împrejurările.

   

 Am putea explica această aserțiune apelând la o imagine materială: să ne reprezentăm, mental, cele două părți, conștientul și subconștientul, prin două incinte, aflate în contact. Contactul se realizează printr-o membrană semipermeabilă, adică membrana permite trecerea nelimitată de conținut dinspre subconștient către conștient dar trecerea inversă este filtrată, adică nu trece orice.

 

 DEX-ul, întărește această imagine, cu propria sa definiție: „SUBCONȘTIENT s. n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior.”

  

 Subconștientul înregistrează tot ce vedem, auzim și trăim. De asemenea, tot ceea ce ne înconjoară, toate sentimentele pe care le trăim, frică, durere, bucurie, sunt înregistrate de către subconștientul nostru.

 

În același timp el înmagazinează și toate percepțiile celor cinci simțuri și păstrează în memoria sa tot ceea ce știm, ceea ce am învățat, amintirile și imaginile. Este vorba atât de cele pe care ni le amintim, cât și de cele pe care nu ni le mai amintim.

 

Tot subconștientul este cel care asigură și controlul tuturor funcțiilor biologice automate, cum ar fi respirația, fără a fi necesar să ne gândim la aceasta, sau bătăile inimii.

 

De asemenea, subconștientul gestionează și toate acțiunile sau reacțiile automate pe care le facem în mod spontan, fără să ne gândim la ele, cum ar fi condusul mașinii în timp ce ne gândim la altceva.

 

Prin urmare, iarăși în limbajul tehnicii de azi, ne putem reprezenta subconștientul ca pe un „harddisk” al creierului nostru, pe care se stochează toate datele care apoisunt redistribuite conștientului, atunci când acesta are nevoie de ele.

 

El stochează inclusiv datele din codul nostru genetic, încă de la naștere, dar și datele dobândite o dată cu evenimentele trăite zi de zi precum gesturile și cuvintele repetate.

 

Acum, după înșiruirea numărului impresionant de sarcini pe care le îndeplinește, credem că este de înțeles de ce vorbeam mai sus despre „imperiul” subconștientului.

 

Mintea noastră, propriul nostru dușman?

 

Arătam, mai la începutul acestui articol că mintea noastră poate fi cel mai bun prieten sau dușman. Oare de ce și dușman?

 

Psihicul și în primul rând subconștientul funcționează ca o instalație fără buton de stop. Dacă nu-i dăm ceva de lucru, va continua să funcționeze, ca și cum ar merge în gol. Va lucra la întâmplare. Prin repetiție, el absoarbe toate datele pe care le percepe, fără să discearnă între ceea ce este fast sau nefast pentru noi.

 

În aceeași ordine de idei, subconștientuleste incapabil să facă discriminări între informațiile pe care le primește și, din această cauză, le acceptă așa cum sunt.

 

El nu va ști să facă diferența între vis și realitate, între un fapt imaginar și unul trăit, și nici între prezent şi viitor. El își execută orbește programul, plecând de la datele pe care le-a înmagazinat, și ne va furniza din nou aceste date, prin transferul lor în conștient, atunci când o situație identică sau apropiată se va ivi.

 

Construirea de-a lungul vieții a propriilor gânduri și credințe, cele pe care le-am acceptat și cele care țin de mediul familial, social și cultural ne șlefuiesc încetul cu încetul gândirea.

 

Practic, orice rău sau boală își are originea în creierul nostru și devenim exact ceea ce gândim. Calitatea vieții noastre depinde de calitatea subconștientului.

 

Este ușor de înțeles că eșecurile, umilințele, emoțiile negative, cum ar fi frica și neliniștea, ne dereglează creierul și ne afectează, bineînțeles, felul de a trăi și de a gândi.

 

Această dereglare, fără să ne dăm seama, are încetul cu încetul un impact asupra schemei de gândire și ne conduce la comportamente iraționale și uneori îndreptateîmpotriva propriului nostru interes, împingându-ne spre situații de eșec.

 

Sfaturi de neocolit

 Smile

Nu putem depăși acest punct al explicării modului de funcționare a subconștientului fără să includem și câteva sfaturi:

 

– Dacă aveți păreri negative despre propria persoană (nu aveți noroc, nu sunteți făcuți pentru fericire, sunteți bolnavi) aceste lucruri se vor imprima în subconștient iar acesta va acționa ca atare. De aceea, este bine sa ne gândim numai la lucruri bune.

 

– În cazul în care primiți păreri negative de la o altă persoană, amintiți-vă că ele nu vor intra în subconștient decât prin conștientul vostru, așadar aveți puterea de a combate “acuzațiile” astfel încât acestea să nu vă influențeze negativ.

 

– Amintiți-vă că aveți libertatea de a alege. Așadar, ar fi bine să alegeți lucrurile pozitive.

 

Se poate acționa asupra subconștientului?

 

Răspunsul este da, prin folosirea sugestiei.

 

Sugestia este mesajul pe care-l transmitem unei persoane sau grup de persoane, prin scris, imagini, voce sau mixt, dar poate fi în același timp și mesajul pe care-l recepționăm de la o persoană sau grup de persoane, prin aceleași metode.

 

Sugestia este de mai multe feluri:

 

– sugestia spontană, care se produce de la sine și, de obicei, când este mai puțin dorită;

 

– sugestia provocată de cineva, cu prestigiu firesc sau ocazional; sau de către medic prin hipnoză;

 

– sugestia conștientă, adică autosugestie;

 

– sugestia prin acțiunea unor forțe nevăzute care, chiar dacă acționează subliminal, la pragul conștientului, adică fără să fim conștienți de existența lor, pot avea un efect total. O parte din aceste forțe au cauze fizice cunoscute dar există și unele care provin din surse necunoscute.

 

Aici se încheie incursiunea promisă. Sperăm că ea v-a oferit măcar o picătură de fericire, dacă v-a adus unele lămuriri. Urmează analiza tehnicii VISUALIZATION, folosite de cei de la Navy SEALs. Nu vă speriați, nu acum, ci în postarea ce va urma……

 

Don‘t worry, be happy!

 

 

 

Bibliografie

 1. minteaumana.wordpress.com/

 2. www.clubmistic.ro/47/Subconstientul/24

 3. www.edituradeceneu.ro/articol.php?articol=37

 4. www.psychologies.ro/cuvant/subconstient

 5. ro.scribd.com/doc/98515903/Emile-Coue-Autosugestia

05 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu? – partea a II-a

 

 

 

Mă străduiesc întotdeauna să mă înving pe mine însumi mai de grabă decât soarta și să schimb mai de grabă dorințele mele decât ordinea lumii.

 

R. DESCARTES

 

Vă mai amintiți cele 4 tehnici psihologice folosite de Navy SEALs?

 

GOAL SETTING – VISUALIZATION – POSITIVE SELF TALK – STRESS CONTROL

 

NavySeals

 

În cele ce urmează vom încerca să analizăm aceste tehnici. Vom cerceta în ce măsură la baza lor există argumente reale sau sunt simple sloganuri? Dacă este valabilă prima variantă, trebuie să putem să le folosim chiar și noi, oamenii obișnuiți, care nu facem parte din unități de comando?

 

 

Le vom lua în ordinea în care figurează ele, probabil și în conștiința celor de la Navy SEALs.

 

STABILIREA OBIECTIVELOR (GOAL SETTING)

 

 

Te-ai născut campion

 

Geneticianul Amram SCHEINFELD, în cartea You and Heredity, spunea printre altele: „Oprește-te și gândește-te la tine. În întreaga istorie a lumii, n-a mai fost nimeni și până la sfârșitul lumii nu va mai fi nimeni exact ca tine.”

 

Astfel atrăgea atenția geneticianul asupra faptului că ești o persoană deosebită. Ai dat o serie de lupte ca să exiști. Lupta cea mai hotărâtoare pentru existența ta ai dat-o la nivel microscopic: s-au luptat cca. 10 milioane de spermatozoizi și a câștigat doar unul, ca să apari tu. Între spermatozoizi a fost un concurs extraordinar ca să ajungă la acel ovul prețios, cu care, după fecundare au produs oul (zigotul) din care ai rezultat TU.

HeredityProcess

 

În altă ordine de idei, fiecare spermatozoid și fiecare ovul poartă câte 23 de cromozomi. Fiecare cromozom conține aproximativ 10.000 de gene. Savanții atribuie acestor gene tot ceea ce ai moștenit de la generațiile de strămoși.

 

 

Cromozomii din spermatozoizi conțin toate materiile și predispozițiile la care contribuie tatăl și strămoșii lui. La fel ovulele, pe linia mamei.

 

 

Așa a început existența ta. Ai ieșit învingător dintr-o luptă în care părea că nu ai nici o șansă. Ai moștenit, prin urmare, din trecut un potențial ce-ți poate oferi posibilitățile și puterile să-ți atingi țelurile. Deci, te-ai născut campion și indiferent ce piedici s-ar ivi ele nu reprezintă nici 1/10 din greutățile pe care le-ai învins până acum.

 

 

Generalizând, se poate spune că victoria este programată în fiecare persoană vie.

 

 

Trăim de azi pe mâine?

 

Având în vedere ideile prezentate, suntem îndreptățiți să decidem ce anume alegem? Trăim de azi pe mâine, fără țeluri,purtați de valurile vieții sau, ne trăim viața mânați de țeluri înalte?

 

Prima variantă, în mod cert, nu ne va alimenta cu picături de fericire.

 

Legat de alegerea țelurilor, scriitorul irlandez C.S. Lewis, are o cugetare memorabilă: „Țintește spre ceruri, și te vei pricopsi cu pământul. Țintește spre pământ, și nu te vei pricopsi cu niciuna din cele două.”

 

 

Ajunși în acest punct, este util să invocăm și îndemnul lui Sir William Osler (1849-1919), profesor, doctor (medicină), la Oxford University, către studenții săi: „Trageți ușa de fier după ziua de ieri, puneți ușa de fier în fața zilei de mâine, pentru a rămâne în siguranță numai cu ziua de azi!”

 

Cum interpretăm asta? Nu avem nevoie de obiective pe termen lung, nu trebuie să ne pregătim pentru viitor? Nicidecum. Sir William Osler face precizarea că singurul mod de a ne pregăti pentru mâine este ca toată inteligența și însuflețirea noastră să le folosim pentru rezolvarea perfectă a sarcinii de azi.

 

Parabolă

 

Se poate pune întrebarea dacă atitudinea sugerată în rândurile de mai sus nu este în contradicție cu credința în destin, cu ideea că, orice faci, pașii tăi sunt ghidați de Dumnezeu. Nu are rost să-ți faci niciun fel de planuri, din moment ce atotputernicul se ocupă de drumul tău prin viață.

 

Că nu e vorba de vreo contradicție rezultă foarte clar din următoarea parabolă, destul de bine cunoscută.

 

Un sătean mergând spre casă, trece printr-o zonă mlăștinoasă și din greșeală cade în mlaștină până la genunchi. Un alt sătean, trecând pe acolo, dă să-l ajute dar eroul nostru refuză, spunând: „-Nu e nevoie să mă ajuți. Eu sunt un om credincios, mă duc zilnic la biserică. Domnul mă va ajuta.”

 

Ofertantul de ajutor pleacă. Între timp, omul din mlaștină se afundă, până la brâu.

 

În acest moment apare un alt trecător care încearcă să-l ajute întinzându-i o cracă. Reacția celui cufundat este aceiași ca în primul caz. „-Nu e nevoie să mă ajuți. Eu sunt un om credincios, mă duc zilnic la biserică. Domnul mă iubește și mă va ajuta.”

 

Și acest posibil salvator pleacă dar, ajungând în sat, dă alarma. Între timp omul din mlaștină se afundă până la gât.

 

Sosesc mai mulți săteni care încep pregătirile pentru salvare dar omul refuză violent orice ajutor. „-Nu am nevoie de ajutorul vostru. Eu sunt un om credincios, mă duc zilnic la biserică. Domnul mă iubește și mă va ajuta.”

 

Oamenii nu mai apucă să facă nimic și sub ochii lor consăteanul lor se scufundă și moare.

 

Ajunge la cer. Aici se adresează cu reproș atotputernicului: „-Doamne, eu ți-am fost credincios, am mers zilnic la biserică iar tu m-ai părăsit.”

 

A venit imediat și răspunsul: -Nu te-am părăsit. Trei șanse ți-am oferit.”

 

 

Cum interpretăm parabola?

 

Ca și celelalte aspecte ale vieții noastre vegheate de Dumnezeu și oportunitățile în viață ni se arată tot cu voia lui Dumnezeu. Prin urmare, nu este inutil să ne fixăm țeluri atât pe termen lung cât și pe termen mediu și scurt.

 

 

Vă sună cunoscut? Despre aceste lucruri s-a vorbit aici, și nu este întâmplător că prima dintre tehnicile psihologice predate cadeților de la Navy SEALs este această GOAL SETTING.

 

V-am obosit destul(!?) Dacă totuși aveți curiozitatea de a afla analiza celorlalte tehnici psihologice, predate la Navy SEALs(?) urmăriți postarea următoare…

 

 

 

Bibliografie

 

1. Amram Scheinfeld, You and Heredity, Hardcover – January 1, 1939

 

 

 

 

Don‘t worry, be happy!

 

03 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu?

E mai puternic cel care își învinge poftele decât dușmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine.”

 

ARISTOTEL

 

Din start trebuie să precizăm că tehnicile respective sunt extrem de utile pentru a obține picături de fericire, ținta noastră principală.

Dar, pentru clarificări, s-o luăm metodic.

Ce înseamnă Navy SEALs?

 

Navy SEALs este o scurtare a denumirii complete, United States Navy’s Sea, Air and Land Teams, atribuite celei mai importante și eficiente forțe de intervenție din Marina Militară a SUA.

Membrii unității militare au capacitatea de a opera pe mare, în aer sau terestru, indiferent de vitregia condițiilor meteo sau alți factori de periculozitate a misiunii. Detalii puteți găsi aici.

Unitatea SEALs a fost și este trimisă aproape exclusiv în misiuni cu risc maxim. Eficiența membrilor SEALs a făcut ca Divizia de Acțiuni Speciale din cadrul CIA să-și recruteze personalul din rândul membrilor acestei unități de elită.

Testele Navy SEALs

 

Pentru ca să promoveze cursurile de pregătire și să acceadă în Navy SEALs, cadeții trebuie să treacă teste ce sunt printre cele mai dificile din lume. Testele respective implică nu numai o forță fizică neobișnuită ci și multă rezistență psihică și stăpânire de sine.

În medie 75% dintre voluntarii înscriși în școala Navy SEAL își dau demisia înainte de a încheia pregătirea sau, și mai rău, suferă traumatisme care îi constrâng să-și dea demisia.

Această situație i-a determinat pe comandanții de la Navy să caute și au și găsit o cale de a mări rata de promovare a cursurilor de pregătire a cadeților prin includerea în tematica antrenamentelor și a unui număr de 4 tehnici psihologice simple.

 

Tehnici psihologice pentru cadeții Navy SEALS

Stabilirea obiectivelor

Aceasta este prima tehnică. Cadeții Navy SEALs sunt învățați în timpul antrenamentelor să-și stabilească obiective precise dar nu numai obiective pe termen lung ci și obiective pe termen mediu și scurt.

 

Antrenamentul lor, zi de zi, este foarte stressant. Ei sunt instruiți să nu se concentreze exclusiv pe ținta finală, pe finalizarea cursului, care poate fi la o distanță în timp de două săptămâni ci chiar și pe supraviețuirea până la masa de prânz următoare sau pe finalizarea activității curente sau următoare, din cadrul programului cotidian.

Repetiția mentală

A doua tehnică este repetiția mentală. Cadeții sunt instruiți să-și creeze în gând o proiecție de viitor a propriei persoane, să se auto-vizualizeze în viitor. Ei nu trebuie să se rezume numai la a se gândi, pur și simplu, la viitor. Ei trebuie să aibă în minte și să revadă, iar și iar, propria imagine viitoare.

Auto-încurajarea

Auto-încurajarea, prin conversația cu sine însuși, este a treia tehnică. Omul are capacitatea să rostească în gând peste 700 de cuvinte pe minut. Dintre aceste cuvinte, un număr surprinzător de mare, sunt negativități.

 

Cadeții Navy SEALs sunt îndrumați să vorbească, cu ei înșiși, în gând, folosind termeni care pozitivează. Acest gen de auto-conversație trebuie practicat în timpul antrenamentelor indiferent de circumstanțe, având în vedere că aceste training-uri în mod frecvent sunt stressante și periculoase.

Controlul excitației

În fine, a patra tehnică este autocontrolul în condiții de excitație. Cadeții sunt învățați să se auto-relaxeze, când sunt puși în fața unei provocări, prin auto-controlul respirației.

 

Este știut că, în condiții de stress, corpul omului eliberează hormoni, adrenalina și cortisol (hormonul stress-ului). Acești hormoni îi „întunecă” judecata adică îl împiedică să gândească. Prin controlul respirației se poate încetini ritmul cardiac și astfel cel în cauză se calmează și devine capabil să se confrunte cu provocarea.

 

Chiar dacă testele Navy SEALs sunt printre cele mai dificile din lume, cele 4 tehnici psihologice simple au mărit rata de promovare în rândul cadeților de la 25% la 33%.

 În loc de concluzii

Nu credem că Dumneavoastră, cititorii acestor rânduri, vă antrenați ca să deveniți membri ai trupelor de elită. În aceeași ordine de idei, nu credem că Navy SEALs constituie unul din principalele centre de interes, pentru Dumneavoastră.

 

Având în vedere aceste două observații, sperăm că de bun simț, intuim că articolul de față v-a dezamăgit. Nu ne rămâne decât să vă promitem o continuare, mai instructivă pentru oamenii obișnuiți, dar fericiți, în postarea următoare…

Bibliografie

1. www.descopera.ro/cultura/9045869-navy-seals-tridentul-de-comando-al-americii

2. www.youtube.com/user/NavySEALandSWCC

3. en.wikipedia.org/wiki/United_States_Navy_SEALs

4. en.wikipedia.org/wiki/Words_per_minute

Don‘t worry, be happy!