31 Oct

Hipertimesie vs. normalitate

"Este un fapt bine cunoscut că memoria se întărește pe măsură ce o încarci și devine demnă de încredere pe măsură ce ai încredere în ea."
                     Thomas De Quincey – eseist, prozator și jurnalist englez

Vă amintiți ce ați făcut acum 6 ani la ora asta?

Două din postările noastre precedente s-au referit la importanța muzicii, respectiv a exercițiilor fizice, pentru funcționarea optimă a creierului.

Chiar dacă nu au folosit metodele invocate, pentru majoritatea oamenilor, întrebările de genul – “Cât de bine vă amintiți de ziua de ieri? Vă amintiți ce ați purtat, ce ați mâncat, sau ce ați văzut la televizor?” – nu creează probleme.

Marilu Henner

Marilu Henner

În schimb, vă amintiți ce ați purtat, mâncat sau vizionat la TV în a treia miercuri din luna ianuarie, cu șase ani în urmă? Bănuim că, de data aceasta, răspunsul va fi negativ.


Există însă persoane care pot răspunde și la asemenea întrebări. O persoană din această categorie este și Mary Lucy Denise (“Marilu”) Henner, actriță, producătoare TV și scriitoare, bine cunoscută publicului american. Însă vedeta a fost diagnosticată cu sindrom hipertimesic.

Sindromul hipertimesic

Primul caz de hipertimesie a fost constatat de cercetătorii Elizabeth Parker, Larry Cahill și James McGaugh, de la University of California, Irvine, în anul 2006.

Hipertimesia este capacitatea de a poseda o memorie autobiografică extrem de amănunțită. Persoanele cu hipertimesie își reamintesc un număr anormal de mare de experiențe din propria viață.

Cei trei cercetători, au identificat două caracteristici definitorii ale sindromului hipertimesic:

  • persoanele în cauză folosesc excesiv de mult timp pentru a se gândi la propriul trecut și

  • prezența unei abilități extraordinare de a-și reaminti evenimente precise din propriul trecut.

Cuvântul hipertimesie (hyperthymesia) provine din greaca antică: hyper (excesiv) și thymesis (reamintire). Hipertimesia mai este cunoscută și sub denumirile sindrom hipertimesic” și “memorie autobiografică superioară”.

Indivizii cu hipertimesie își pot reaminti aproape fiecare zi din viața lor în cele mai amănunțite detalii, precum și evenimentele publice care poartă vreo semnificație personală pentru ei.

Marilu Henner, și persoanele asemenea ei, fac descrieri, reamintindu-și evenimente care au avut loc cu decenii în urmă ca și cum pur și simplu le-ar “vedea”. Este aproape ca și cum ar viziona un film despre ziua pe care și-o reamintesc. Reamintirile au loc fără ezitări și fără efort conștient.

Sindromul afectează un foarte mic procent din populație – în noiembrie 2013 erau recunoscute cu hipertimesie 25 de persoane.

Deepak Chopra despre hipertimesie

În cartea lor “Super Brain (-“Supercreierul” – Editura Lifestyle – 2012) vestitul doctor Deepak Chopra și colaboratorul său Rudolph Tanzi arată:

Rolodex

Rolodex

“…Când se adună (este vorba de oamenii cu acest sindrom – n.n.), joacă jocuri mentale precum: care a fost cea mai bună zi de 4 aprilie pe care ai trăit-o? Fiecare dintre participanți își frunzărește rapid un fișier Rolodex mental, dar, în loc de cartoline cu însemnări, vede evenimentele reale ale fiecărei zile de 4 aprilie din viața lor.

În decurs de un minut, cineva va spune: “- A, cea din 1983, fără doar și poate. Eram îmbrăcată într-o rochiță de plajă galbenă, iar eu și mama beam Orange Crush pe plajă, în timp ce tata citea ziarul. Asta era după-amiază. La șase, ne-am dus la un restaurant cu preparate din fructe de mare.”…

…Pentru a putea primi diagnosticul de hipertimesie, o persoană trebuie să treacă niște teste de memorie ce par imposibile…

…O altă candidată era pasionată de baseball. I s-a cerut să-și amintească scorul unei anumite partide dintre Pittsburgh și Cincinnati desfășurate cu ani în urmă. “Asta e o întrebare înșelătoare”, a replicat ea. “Avionul echipei s-a defectat și cei de la Pittsburgh n-au mai ajuns la meci. Scorul s-a decis prin forfait.” …

…Cei care au hipertimesie admit că “revizitarea” trecutului poate fi extrem de dureroasă.”

Este hipertimesia o binefacere?

Imaginați-vă că amintindu-vă, în mod aleatoriu, o zi din trecut, ați fi transportat acolo, față în față cu detaliile complete ale zilei respective.

Este ușor de observat cum o memorie perfectă ar putea fi de mare ajutor în numeroase situații din viața de zi cu zi.

Nu s-ar pierde niciun eveniment din propriile agende, s-ar aminti numele tuturor cunoscuților, ar exista capacitatea de reamintire a unor detalii critice care ar putea face, cu siguranță, viața mai ușoară.

În aceeași ordine de idei, trecerea prin învățământul superior ar avea loc fără prea mare efort și, în multe domenii, o memorie perfectă l-ar face pe posesorul ei un candidat excelent pentru avansarea în carieră.

În timp ce unii, cu amintirile lor exacte, au parte de bucurii, impresionându-și anturajul sau chiar făcând bani cu jocuri minore, alții, se simt prinși în imposibilitatea de a scăpa de trecut.

S-ar putea, prin urmare, ca memoria perfectă să fie o povară? Răspunsul este categoric da.

Incapacitatea de a șterge experiențele negative din minte, sau readucerea în minte a unor evenimente dureroase, ca și cum acestea au avut loc ieri, ar putea deveni copleșitoare.

În asemenea situații, memoria perfectă are chiar potențialul de a fi creatoare de probleme psihologice, cum ar fi anxietatea severă sau alte dereglări psihice.


Hipertimesia e un fel de mnemotehnică?

Este important să se facă o distincție între persoanele care au hipertimesie și cele care posedă alte forme de memorie excepțională care, în general, folosesc mnemotehnici sau alte strategii pentru a memora șiruri de informații subiective.

Amintirile persoanelor cu hipertimesie tind să fie, situații personale autobiografice care rezultă din două categorii de evenimente importante, cele mondene și cele din viața lor.

Această memorie deosebită și extrem de neobișnuită nu derivă din utilizarea unor strategii de mnemotehnică; ea este rezultatul unor codificări involuntare ale datelor, urmată de regăsirea lor automată în memorie.

În ciuda faptului că pot să-și amintească ziua din săptămână în care a căzut o anumită dată, hipertimesicii nu sunt calculatoare calendaristice, cum sunt unele persoane care suferă de autism sau de sindromul savantului.

Evocările celor care au sindrom hipertimesic se rezumă la o perioadă egală cu durata de viață a persoanei respective iar procesul respectiv este un proces inconștient.

Este interesant de aflat că, pentru informații arbitrare, din afara propriei biografii, indivizii cu hipertimesie par să aibă o memorie, chiar mai slabă decât media.

În loc de concluzii

Dezbaterile, cu privire la faptul că sindromul hipertimestic poate fi considerat sau nu o formă distinctă de memorie, sunt în curs de desfășurare. Chopra

Unii, dintre oamenii de știință, sunt de părere că diferențele dintre o memorie normală și una cu hipertimesie, nu par să fie înnăscute ci mai degrabă par să fie rezultatul unor aptitudini care au fost dezvoltate.

Alții, resping această idee susținând că nu există explicații pentru faptul că persoanele cu sindrom hipertimesic sunt capabile să memoreze atât de mult. Dacă abilitățile lor s-ar datora exersării, ele ar trebui să facă repetiții în zi de zi.

Indiferent de poziția pe care se situează, oamenii de știință au devenit mai circumspecți în a folosi și termenul de “sănătoasă” atunci când se referă la o memorie diagnosticată cu sindromul respectiv.

Ca să încheiem pe o notă pozitivă, aducătoare de picături de fericire, menționăm că există dezbateri semnificative și referitor la limitele capacității de memorie la oamenii “normali”.

Îl invocăm din nou pe Deepak Chopra care, alături de mulți alți oameni de știință, este de părere că creierul conține atât de multe potențiale conexiuni sinaptice încât, cel puțin teoretic, nu există nici o limită pentru numărul de amintiri, sau de alte date, pe care creierul le poate stoca.

Cu alte cuvinte, creierul nostru dispune de posibilități infinite pe care este păcat să nu le folosim. Deci, nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să îl folosim cât mai mult, chiar și, sau, mai ales, la votul dat în alegeri prezidențiale.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. en.wikipedia.org/wiki/Marilu_Henner

2. Deepak Chopra, Rudolph Tanzi – Supercreierul – Editura Lifestyle – 2012

3. en.wikipedia.org/wiki/Hyperthymesia

4. doza-blogdeproba.blogspot.ro/2013/01/sindromul-savantului.html

24 Oct

Născuți pentru a alerga

"Lenea face mintea să ruginească." - Proverb englezesc

Exercițiile fizice măresc puterea minții

În articolul precedent vorbeam despre rolul muzicii în brain building” (ne asumăm sintagma cu speranța că nu este eronată). Dar, și alte activități pot contribui la îmbunătățirea funcționării creierului, la creșterea eficienței sale în procesul de învățare.

Ne referim la învățare pentru că ea ne însoțește pe tot parcursul vieții nu-i așa? În această privință, este util de știut că, succesul nu se datorește numai proceselor mentale.

Din ce în ce mai mulți oameni de știință împărtășesc părerea că exercițiile fizice măresc eficiența minții noastre și ne fac mai capabili să învățăm. RunningSolutionForMind

Dr. John Ratey, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, în lucrările sale despre învățare și creier, militează pentru acceptarea ideii că, pentru a ne îmbunătăți mintea, trebuie să ne antrenăm corpurile.

Printre altele, el afirmă: “Cu toții cunoaștem că exercițiile fizice ne fac să ne simțim mai bine, dar mulți dintre noi nu știm de ce. Bănuim că este așa pentru că se diminuează stresul sau pentru că se reduce tensiunea în mușchi sau pentru că se mărește producția de endorfine și ne mulțumim cu această explicație. Dar, adevăratul motiv pentru care ne simțim atât de bine atunci când sângele este pompat mai viguros, în venele noastre, este că asta face ca funcționarea creierului să fie cea mai bună.

Născuți pentru a alerga

Exercițiile fizice nu numai că stimulează producția endorfinelor în creier, substanțe chimice care conduc la reducerea stresului ci, în plus, ajută creierul să se dezvolte.

Ratey arată că, celulele din creierul nostru sunt legate de exercițiile fizice și acestea le ajută să crească, așa cum “frunzele sunt legate de ramurile copacilor care le ajută să crească”.

Prin urmare, când intensificăm propria mișcare, ne îmbunătățim abilitățile de gândire. După părerea profesorului Ratey, alergatul cu regularitate, ca formă de mișcare, are o mulțime de efecte pozitive asupra minții și corpurilor noastre inclusiv în tratarea depresiei și a tulburărilor cu deficit de atenție.

Care este legătura dintre exercițiile fizice și sănătatea creierului?

Dr. John Medina, autorul cărții Brain Rules (apărut în limba română sub titlul Regulile creierului“) face afirmația: “Creierele noastre au fost construite pentru mersul pe jos.”

Profesorul Daniel E. Lieberman, antropolog, profesor la catedra de Științe Biologice de la Harvard University sprijină această teză adăugând că, noi oamenii suntem făcuți pentru mișcare dar, activitățile noastre de zi cu zi, nu ne lasă să răspundem necesităților de mișcare de care avem nevoie:

Continuăm să avem aceste corpuri încă din paleolitic, dar trăim viața secolului XXI”.

Pentru a înțelege această afirmație trebuie să privim înapoi cu milioane de ani. Running10KmOamenii timpurii au mers pe jos între 10 și 20 de kilometri pe zi, în căutare de hrană.

Mintea umană, de la începuturi și până azi a fost găzduită de același creier. Dar, noi oamenii de azi, mai facem, zilnic, 10-20 de kilometri pe jos?

Deci legătura dintre exercițiile fizice și creier se explică simplu: mișcarea contribuie la o mai bună circulație a sângelui către creier iar sângele, la rândul lui, transportă glucoză și oxigen. Amândouă, glucoza și oxigenul, sunt necesare pentru îmbunătățirea gândirii și învățării.

Cercetările confirmă: sedentarismul ne poate prosti
Există numeroase cercetări care întăresc toate cele de mai sus și anume că, intensificarea mișcării duce la creșterea eficienței creierului.

Într-o astfel de cercetare, un grup de copii a fost pus să alerge, timp de 30 de minute, de 3 ori pe săptămână. După 12 săptămâni, a fost testată capacitatea lor de gândire și s-a constatat că aceasta a crescut. Când copiii au încetat să mai facă această mișcare scorurile lor au scăzut.

Alte studii au pus în evidență faptul că persoanele sedentare de vârstă mijlocie care s-au apucat de exerciții fizice au reușit să împingă înapoi, cu 10 la 15 ani, declinul cognitiv.

Din păcate, în condițiile de azi (mai ales când este vorba și de campanii pentru alegeri prezidențiale), mulți dintre noi își trăiesc viața cu foarte puțină mișcare.

Conducem mașini sau folosim alte mijloace de transport pentru deplasarea la locul de muncă. Acolo stăm la birou toată ziua și apoi ne întoarcem acasă să ne așezăm pe canapelele din fața televizoarelor. Nu e bine deloc, nici pentru creier, nici pentru restul corpului nostru.


Cum putem adăuga mai multă mișcare în viața noastră?

Nu este prea greu să ne impunem câteva lucruri.VremeaPotrivita

  • Să ne auto-motivăm renunțând la melancolia de toamnă-iarnă.

  • Să ținem cont că și o plimbare afară, cu pași alerți, constituie o formă de mișcare.

  • Să renunțăm la justificări de genul afară plouă, ninge, sunt temperaturi de îngheț. Vremea rea sau hainele nepotrivite nu trebuie să fie scuze pentru a nu face mișcare.

  • Rezolvarea simplă a eventualelor anxietăți uzuale pentru asemenea cazuri – ce să se mănânce înainte de a alerga, cât de repede și de departe să se meargă? Pur și simplu trebuie să dăm atenție propriului corp, care ne semnalează ce anume îi lipsește sau are în exces: mai multe sau mai puține glucide sau apă, ba chiar și eventuala dorință de a fugi desculț (să nu uităm că oamenii paleoliticului nu prea purtau adidași).

În concluzie, alergatul cu regularitate – sau mersul pe jos – dar și multe alte forme de mișcare nu dăunează grav sănătății ci, din contră, pot îmbunătăți sănătatea mentală, fizică, și emoțională oferind câteva picături de fericire.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. news.harvard.edu/gazette/story/2011/01/run-or-walk/

2. en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Lieberman

3. www.youtube.com/watch?v=5Q5v3WaT-yY&feature=player_embedded

18 Oct

Muzica este fitness pentru creier

"Muzica este solul mănos în care spiritul trăiește, gândește și inventează." 
                                                            Ludwig van Beethoven

 

Conform DEX 2009:

FITNESS s. n. Ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică. – Cuv. engl.
TRAINING s. n. Antrenament, pregătire. – Cuv. engl.

Un experiment generator de întrebări
Există unele studii recente care arată o legătură interesantă între muzică și învățare. Fabrice Dossville, cercetător la o universitate din Franța (Université de Caen Basse-Normandie), a făcut un experiment cu 249 de studenți la psihologie sportivă.

El i-a împărțit în două grupe cu capacități academice egale. Fiecare grupă a ascultat, timp de o oră, o prelegere de specialitate.

O grupă a ascultat prelegerea pe un fundal de muzică clasică iar cealaltă grupă a ascultat prelegerea fără muzică.

După prelegere, ambelor grupe, li s-a aplicat un test pentru a vedea cât de mult au reținut din cele audiate. Grupa care a beneficiat de un fond muzical a obținut rezultate mult mai bune la test.

  • Oare muzica auzită în fundal a avut un efect pozitiv?

  • Oare muzica de jazz, sau de altă factură, ar fi avut, de asemenea, un efect pozitiv?

  • Ce anume a îmbunătățit scorurile la teste?

  • I-a ajutat muzica pe studenți să se concentreze? S-a schimbat starea lor de spirit în sensul că au devenit mai deschiși în a înțelege informațiile noi? Au devenit mai motivați?

Muzica și învățarea limbilor străine

La toate întrebările formulate, este greu de răspuns la modul general dar, cei care au studiat cu succes o limbă străină pot spune cu certitudine că folosirea muzicii, în decursul studiului, i-a ajutat să-și îmbunătățească abilitățile de limbă. EnglezaPrinMuzica

  • Învățarea cuvintelor din cântecele dintr-o limbă străină este excelentă pentru îmbogățirea vocabularului.

  • Amestecul de melodie, ritm și poezia cuvintelor creează experiențe emoționale, care afectează profund persoana care studiază. Aceste conexiuni emoționale profunde sunt utile pentru învățarea și memorarea celor învățate.

  • Legăturile emoționale ajută nu numai la memorarea vocabularului din melodii ci și la perfecționarea cunoștințelor de gramatică.

  • Muzica este plină de repetiții iar repetiția este baza învățării.

Rolul neuroplasticității

Oamenii de știință folosesc termenul de neuroplasticitate pentru a descrie abilitatea creierului de a se adapta și de a se schimba prin reorganizarea neuronilor care pot forma noi conexiuni între ei pe baza instruirii și experienței acumulate de o persoană de-a lungul vieții.

Acest proces este continuu, de aceea suntem capabili să învățăm lucruri noi toată viața.

În plus, este util de știut că, pe lângă faptul că ne ajută să ne adaptăm vieții și să ne dezvoltăm cultural și spiritual, neuroplasticitatea reprezintă și șansa noastră de a ne recupera după boli neurologice care ne pot afecta senzitiv, motor sau cognitiv.

Acest lucru se datorește faptului că, neuroplasticitatea permite neuronilor din creier să compenseze temporar, sau definitiv, arii întregi afectate de leziuni sau de boală, prin formare de noi legături cerebrale, care înlocuiesc total sau parțial funcțiile afectate.

Studiile realizate sub conducerea profesorului Nina Kraus de la Northwestern University (NU), SUA, sugerează că, grație neuroplasticității, conexiunile neuronale făcute în timpul trainingurilor muzicale pregătesc, de asemenea, creierul și pentru alte activități specifice comunicării umane.

Conform profesorului Kraus, Explozia de cercetări din ultimii ani, concentrată pe efectele trainingului muzical asupra sistemului nervos, are implicații puternice pentru educație.

Cercetările efectuate în laboratoare din întreaga lume, de oameni de știință, aparținând de diferite filosofii științifice și care folosesc o gamă largă de metode de cercetare au condus la aceeași concluzie, confirmând afirmația profesorului american.

Așadar, trainingul muzical îmbunătățește procesul de învățare în zona formării diferitelor abilități, inclusiv cele de comunicare, exprimare, memorizare, concentrare, ș.a.

Avantajele trainingului muzical

  • Trainingul muzical poate îmbunătăți, pe lângă abilitățile muzicale propriu-zise, și alte abilități cum ar fi învățarea, exprimarea, memoria și neuroplasticitatea diferitelor zone ale creierului.

  • Folosirea activă a muzicii îmbunătățește nu numai neuroplasticitatea creierului, dar permite, de asemenea, sistemului nervos să furnizeze algoritmi foarte importanți pentru învățare.

  • “Pregătirea muzicală pare să consolideze aceleași procese neuronale care de multe ori sunt deficitare la persoanele care au dezvoltat o dislexie sau care au dificultăți de percepere a vorbirii în condiții de zgomot.” arată Nina Kraus. Această constatare este utilă pentru instruirea copiilor cu tulburări de învățare, care sunt deosebit de vulnerabili la efectele nocive ale zgomotului de fond.EinsteinSiMuzica

  • Copiii care sunt instruiți muzical dovedesc o mai puternică activitate neuronală și asimilează mai ușor schimbările, au un vocabular mai bun și o capacitate de citire mai bună decât copiii care nu au beneficiat de formare prin muzică.

  • Cercetătorii de la Northwestern, aduc argumente serioase pentru a se investi în școli în resurse de instruire bazate pe ascultarea, învățarea, memorizarea, creșterea atenției și alfabetizarea, pe fond muzical, însoțite de examinări riguroase privind efectele unei astfel de metode de învățare.

  • Trainingul muzical face pentru creier ceea ce exercițiile fizice fac pentru dezvoltarea corpului. Muzica este o resursă care tonifică creierul prin fitness auditiv și, prin urmare, este necesară o reexaminare de către societate a rolului muzicii în formarea și dezvoltarea individului.

Ce muzică să ascultăm?

Având în vedere, pe lângă propriile noastre considerente, și de recomandările oamenilor de știință, să ne folosim cât mai mult de muzică.InvatatPeMuzica

Dar, ce muzică ar trebui să ascultăm? Bach, Miles Davis sau Lady Gaga?

În această privință nu se pot face recomandări. Fiecare dintre noi are propriile preferințe.

Muzica cea mai bună este aceea care ne afectează cel mai profund. În același timp să nu uităm de facilitățile pe care ni le oferă tehnica de azi.

Putem să ne găsim ușor muzica preferată, inclusiv versurile, on-line. Youtube este, un loc grozav pentru așa ceva.

În final, nu putem decât să constatăm că, în mod cert, muzica ne oferă multe picături de fericire.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. education.jhu.edu/PD/newhorizons/strategies/topics/Arts%20in%20Education/brewer.htm

2. www.psychologytoday.com/blog/memory-medic/201007/music-training-helps-learning-memory

3. www.medica.ro/reviste_med/download/practica_farmaceutica/2012.3-4/PF_Nr-3-4_2012_Art-8.pdf

12 Oct

Stresul – repelent natural?

"Vara se face simțită în aceeași măsură prin muște și țânțari, ca și prin trandafiri și nopți înstelate."                                                    
                                                                                   Marcel Proust

Creatura care produce cele mai multe efecte mortale

Încerci să-ți petreci seara de vară cât mai plăcut, în aer liber, într-un parc sau în curtea proprie lângă un grătar, dar un roi de țânțari nu-ți dă pace. Cu ce te poate amenința? O înțepătură a pielii, lăsând o urmă roșie și senzația de mâncărime?

Pentru unele persoane, o mușcătură de țânțar poate însemna, din păcate, și mult mai mult decât câteva zile de mâncărime, ea poate cauza reacții alergice severe. În plus, există multe boli răspândite de țânțari (Din fericire nu transmit și Ebola). Mosquito_1

Un exemplu relevant se referă la SUA. Virusul West Nile și-a făcut prima apariție în SUA, în 1999. În acel an, la New York s-au confirmat 62 de cazuri de infectare cu acest virus și șapte decese. Până în 2008, numărul de cazuri a crescut în mod substanțial. Numai în 2008, s-au raportat 1356 de cazuri de West Nile pe teritoriul Statelor Unite și 44 de decese.

Să nu uităm că, menționând SUA, ne referim la o țară dezvoltată cu o infrastructură sanitară puternică. Ce se întâmplă în alte părți?

Ei bine, situația este mult mai dramatică: țânțarii ucid în fiecare an mai mulți oameni decât orice alt animal de pe pământ. Acest lucru se întâmplă deoarece țânțarii transportă și malaria, boală care ucide aproape 3 milioane de persoane în fiecare an, mulți dintre ei copii.


Pe cine plac țânțarii cel mai mult

În timp ce pe noi aceste insecte ne caută nebunește, constatăm că alte persoane, din jurul nostru, par complet nederanjate. Este posibil că țânțarii au preferințe? Un răspuns scurt este DA.

Conform lui Jerry Butler, profesor emerit la Universitatea din Florida “Unul din 10 oameni este extrem de atractiv pentru țânțari.”

Este interesant de știut și faptul că, atacatorii sunt țânțarii de sex feminin – cei de sex masculin nu înțeapă oamenii – și ceea ce caută ei nu reprezintă cina lor.

Țânțarii sug sângele uman pentru că acesta le este necesar pentru dezvoltarea ouălor fertile. Se pare însă că acest sânge, nu îl poate oferi oricine. Chelie cu tantar

Deși cercetările sunt încă în fază incipientă, există foarte multe date despre care dintre compușii chimici și mirosurile eliminate de oameni prin transpirație, ar putea fi atractive pentru țânțari.

  • O primă constatare a oamenilor de știință este aceea că sensibilitatea noastră la înțepăturile de țânțar se datorește, în proporție de 85%, moștenirii genetice.

  • “Persoanele cu concentrații mari de steroizi sau colesterol pe suprafața pielii lor atrag țânțarii.” arată profesorul Butler. Nu trebuie însă să vă alertați. Asta nu înseamnă, neapărat, că interesul țânțarilor pentru cineva constituie un indiciu al nivelului crescut de colesterol. Conform lui Jerry Butler organismul acestor persoane poate fi, pur și simplu, mai eficient în procesarea colesterolului ale căror produse secundare rămân pe suprafața pielii.

  • De asemenea, țânțarii au ca țintă, oamenii care produc cantități excesive de anumiți acizi, cum ar fi acidul uric și acidul lactic.

  • Dioxidul de carbon este și el extrem de atractiv pentru țânțari și chiar de la mare distanță. Așa se explică și faptul că țânțarii preferă adulții, supraponderalii, femeile gravide adică persoanele cu corpul mai mare pentru că acestea elimină mai mult dioxid de carbon.

  • Mișcarea și căldura, de asemenea, atrag țânțarii.

Este interesant și faptul procesul de atracție a țânțarilor începe cu mult înainte de aterizarea lor pe pielea cuiva. Țânțarii pot mirosi cina de la distanțe de până la 50 de metri.

Țânțarii și stresul

Am auzit de multe ori cât de devastator este stresul pentru că el poate afecta corpul și mintea noastră, și poate duce la multe și diferite boli. Aici intervine însă ceva neașteptat.

Oamenii de știință ne informează că stresul ne-ar putea proteja de țânțar, “animalul” cel mai letal, cum arătam mai sus.

Cercetările arată că, atunci când suntem stresați, pielea noastră eliberează o substanță chimică naturală – un hormon – care respinge țânțarii. Pielea persoanelor stresate, miroase urât pentru țânțari și, prin urmare, îi ține departe!

Ca urmare, data viitoare, vara, când veți fi la un grătar cu prietenii și familia, observați cu atenție persoanele care nu sunt mușcate de țânțari. Acestea ar putea fi, de fapt, persoanele cele mai stresate, dintre toate!Dilema

Constatarea că stresul îi respinge pe țânțari i-a stimulat pe oamenii de știință și, în prezent, ei încearcă să reproducă hormonul în laborator pentru a se crea un agent de respingere a țânțarilor mai natural și mai sigur decât cele existente.


Cum ne putem proteja de țânțari?

Pe glob există cam 3000 de specii de țânțari dar numai câteva sute de specii sunt relevante din punct de vedere medical. Efectele mușcăturii de țânțar depind de specia de care aparține țânțarul iar speciile sunt bine diferențiate de locul geografic în care se află.

Acest lucru explică de ce mușcătura țânțarilor din România nu este purtătoare de malarie.

Trecutul de circa 170 de milioane de ani al acestor paraziți indică faptul că sunt extrem de rezistenți și că nu vor dispărea curând.

Cum nimănui nu îi plac înțepăturile de țânțar este normal să ne orientăm toți către ceea ce se poate face pentru minimizarea pericolului pe care ei îl reprezintă.

Pentru că bănuim că nimeni nu va căuta stresul numai pentru a ține țânțarii la distanță să vedem alte posibilități.

1. Mijloace chimice.

Majoritatea produselor, pentru combaterea țânțarilor, din comerț, își bazează eficacitatea pe efectele chimice.

Din 1957, DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide) este substanța chimică cea mai frecvent întâlnită în compoziția produselor repelente pentru că acesta este cel mai eficient repulsiv chimic de pe piață.

Produsele pentru respingerea țânțarilor cu un conținut de DEET de 23,8% (cele mai multe formule conțin între 10% și 30%) îi protejează pe utilizatori aproximativ cinci ore.

Întrebarea care ne-o punem însă, este cât de sigur este să ne acoperim cu DEET, ca să ne ferim de înțepăturile țânțarilor? Răspunsul este negativ; substanța este nocivă și pentru om.

Din acest motiv s-au creat și alte produse chimice, cum ar fi Picaridin-ul și Metofluthrin-ul mai puțin periculoase dar și mai puțin eficace.

2. Alternative la produsele chimice de protecție împotriva țânțarilor

O altă posibilitate ar fi folosirea unor substanțe repelente naturale cu care păstrăm și sănătatea noastră și a copiilor noștri, dar și a animalelor și a mediului înconjurător.

Aici trebuie însă specificat că, pe când repelentele din comerț omoară insectele, atât sunt de toxice, cele naturale doar le îndepărtează.

Este util de știut că un efect de respingere a țânțarilor îl au uleiurile de: soia, citronella, cedru, mentă, iarbă de lămâie (lemongrass), mușcate, eucalipt, lavandă, cimbru, scorțișoară, cuișoare, rozmarin, lămâie, arbore de ceai, busuioc ș.a. Există numeroase rețete de utilizare a lor dar nu intrăm în amănunte.

Din păcate efectul acestor preparate este de scurtă durată.

Nu ne place să ne acoperim cu o mulțime de produse, chimicale sau pe bază de plante, dar vrem să prevenim aterizarea țânțarilor pe noi?

O măsură ajutătoare este înlăturarea din mediul în care trăim, a elementelor atractive pentru țânțari. În acest scop:

  • ar trebui să ne inspectăm propria curte. Acest lucru înseamnă găsirea și eliminarea locurilor care servesc drept refugiu pentru țânțari: băltoacele, jgheaburile înfundate, crăpăturile din jucăriile de plastic, recipientele pentru gunoi, butoaiele pentru apa de ploaie fără capace, vasele cu apă pentru animale ș.a.

  • nu strică să fim atenți și la ce culori îmbrăcăm. Negrul, bleumarinul, roșul, în general culorile închise și mai ales în cea de-a doua parte a zilei, ne expun mai mult pericolului de atac. Țânțarii văd mai bine seara decât în timpul zilei, iar pentru ei culorile închise sunt mai ușor de distins.

Sperăm că această, poate prea lungă, dar nu exhaustivă, poveste nu v-a plictisit prea tare.

Dacă ea vă va ajuta să diminuați interferența țânțarilor cu propria viață, sperăm că vă va oferi și un pic mai multă liniște deci, o picătură de fericire.

05 Oct

Micșorați-vă energia de activare!

"Scopul scuză mijloacele." – Niccolo Machiavelli

Insatisfacții

Cu toții avem momente în viață, la sfârșitul zilei, la sfârșit de săptămână, de Anul Nou … când facem bilanțuri. Aceste momente de bilanț ne provoacă, de multe ori, insatisfacții pentru că, sunt cazuri când constatăm că unele obiective fixate nu le-am îndeplinit. Insatisfactie

Vorbim aici mai ales de obiectivele cu caracter repetitiv. De pildă, ne-am fixat ca obiectiv îmbunătățirea capacității de comunicare în limba germană, exersând zilnic dar, constatăm, cu prilejul unui bilanț, că de mai bine de o săptămână nu am mai pus mâna pe culegerea de teste.

Sigur, în majoritatea cazurilor, neîndeplinirea unor obiective este ușor explicabilă. Zilele noastre sunt ocupate de școală, locul de muncă, prieteni, familie, e-mailurile care nu se mai termină, iar când, totuși, avem ceva timp liber, avem nevoie de destindere și în această privință Internet-ul și TV-ul sunt surse prioritare.

Și astfel zilele noastre, săptămânile, …, viața, trec și nu așteaptă după noi și obiectivele noastre.

Atunci, ce putem face pentru atingerea scopurilor noastre? Cum ne facem timp pentru ele? Este doar o chestiune dependentă de puterea voinței? Este o chestiune fără soluție? Shawn Acor spune NU.

Ce este energia de activare?

Shawn Achor este un educator, autor și orator american, cunoscut pentru cercetările și pledoariile sale din domeniul psihologiei pozitive. El este bine cunoscut pentru cercetările sale care au inversat formula conform căreia “succesul conduce la fericire” – cercetările sale arată că, “fericirea conduce la succes”.

Achor a petrecut 12 ani studiind ce anume îi face fericiți pe oamenii de la Universitatea Harvard. El a studiat, de asemenea, rolul voinței în finalizarea obiectivelor. Cercetătorul a ajuns la concluzia că, obiectivele pot fi atinse prin mijloace simple, fără eforturi deosebite, prin diminuarea energiei de activare.OmuletCuBolovan

În cartea saThe Happiness Advantage ( Avantajul fericirii ), profesorul Achor vorbește despre energia de activare (un termen parcă preluat din chimie sau fizică) pe care o definește ca fiind efortul necesar pentru a începe o activitate, cum ar fi, de pildă, exersarea unei abilități.

Pentru a explica mai bine definiția, vom folosi un exemplu: să presupunem că pentru a ne menține sănătoși intenționăm să facem jogging în fiecare dimineață.

Efortul, nu neapărat fizic (trezirea la timp, căutarea și găsirea echipamentului, învingerea inerției care se manifestă prin gânduri de genul “încep de mâine”, “vremea de afară nu e prielnică”, “nu mai am suficient timp” ș.a.), pe care îl depunem ca să ajungem să alergăm, reprezintă energia de activare.

Însă, este foarte probabil să existe multe zile în care nu putem învinge toate “piedicile” înșirate, sau altele.

Cum să micșorăm energia de activare?

Pentru a vorbi despre energia de activare, Shawn Achor folosește un exemplu din propria viață.

El a vrut să învețe să cânte la chitară, dar lucrurile nu se legau defel. Chitara sa stătea neutilizată până când, într-o zi, s-a gândit să cumpere un stativ pentru chitară pe care l-a pus în camera de zi lângă televizor. SuportChitara

Astfel, de fiecare dată, când a s-a așezat pe canapeaua din fața televizorului, văzând chitara și-a “amintit” că trebuieexerseze.

Simplul act de a pune chitara într-un loc, la vedere, i-a ușurat sarcina de a exersa în fiecare zi. N-a avut nevoie să se gândească la exersare. N-a avut nevoie să cheltuie energie pentru a decide când să exerseze.

Pur și simplu, văzând chitara, a exersat. Ideea cu stativul și plasarea lui constituie un mod de a micșora energia de activare.

Reducerea energiei de activare este o modalitate, de a mări timpul utilizat pentru a exersa o abilitate. Orice metodă care determină începerea automată a exersării facilitează finalizarea obiectivelor pe care dorim să le atingem prin exersarea respectivă.

Pentru exemplul cu joggingul, folosit mai sus, o modalitate de a micșora energia de activare ar fi plasarea pantofilor și îmbrăcăminții, pentru exerciții fizice, deasupra ceasului deșteptător. Când sună ceasul, primul lucru pe care îl va vedea persoana trezită din somn, va fi echipamentul sportiv care îi va aminti de obiectivul fixat. Jogging

În cazul în care obiectivul Dumneavoastră este îmbunătățirea abilităților de comunicare într-o limbă străină, ați putea stabili, ca pagină de start, pe calculatorul dumneavoastră, pagina cu site-ul preferat de învățare a limbii străine respective. În acest fel, primul lucru pe care îl vedeți, atunci când porniți computerul, vă reamintește că aveți de exersat.

Sau, altceva, ați putea pune mp3 player-ul lângă chei, astfel ca de fiecare dată când ieșiți din casă, să vă amintiți ascultați lecțiile de limbă străină în timp ce conduceți spre locul de muncă sau mergeți cu autobuzul la școală.

Micșorarea energiei de activare, cu scopul ca exersarea unei abilități facă parte, în mod regulat, din programul zilnic, se poate realiza pe multe căi. Găsirea căilor celor mai potrivite cade în sarcina fiecăruia dintre noi, pentru că nu există rețete.

Nu putem încheia fără să menționăm convingerea noastră eficacitatea tertipurilor de micșorare a energiei de activare se datorește și presiunii “psihologice” pe care acestea le exercită asupra noastră. Ele trezesc în subconștient mustrări de conștiință și uneori, de teama acestora, acționăm.

La începutul acestei postări, am invocat dictonul machiavelic, fără mustrări de conștiință, pentru că micșorarea energiei de activare servește unei cauze bune și poate duce la acumularea de noi picături de fericire.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. en.wikipedia.org/wiki/Shawn_Achor

01 Oct

Prejudecăți în decizie

"O mulțime de oameni talentați nu au făcut nimic de valoare, din cauza numeroaselor idei preconcepute pe care și le impun sau pe care prejudecățile momentului le impun." 
                                                                         E. DELACROIX

Limba maternă și emoțiile noastre

Este incontestabil că deciziile noastre sunt puternic influențate de starea emoțională.

Pe de altă parte, există o legătură puternică între emoțiile noastre și limba noastră maternă.

Ca dovadă pentru această observație am putea invoca situația din familia unei rudenii apropiate. În această familie limba maternă a soției este limba română iar a soțului este limba engleză. Cei doi vorbesc, între ei, zi de zi, englezește.

Cu toate acestea, de îndată ce ea se enervează sau se emoționează, trece, în mod natural, imediat, la limba română. Soțul face același lucru: dacă vorbește românește cu cineva și se supără pentru ceva, engleza revine și curge din gura lui, aproape incontrolabil.

Deciziile și limba maternă

Credem că fenomenul invocat nu constituie o surpriză pentru vorbitorii de limbi străine.

În schimb, pune pe tapet o oportunitate demnă de luat în considerare: dacă există această puternică legătură între limba maternă și emoțiile noastre,DecizieSah pe de-o parte și între emoțiile noastre și deciziile pe care le luăm, pe de-altă parte, nu putem, în mod deliberat, să gândim într-o limbă străină pentru a reduce efectele emoțiilor asupra deciziilor noastre?

Ei bine, un studiu recent arată că acest lucru, atenuarea efectelor emoțiilor asupra deciziilor, prin gânditul într-o limbă străină, este posibil.

Ce spun cercetătorii de la Universitatea din Chicago?

Un grup de oameni de știință de la Universitatea din Chicago, condus de profesorul Boaz Keysar, psiholog, expert în comunicare, a ajuns la concluzia că oamenii, în general, iau decizii mai raționale, atunci când gândesc într-o altă limbă decât cea maternă.

Studiile realizate au testat rolul pe care îl joacă, prejudecățile în decizie, atunci când emoțiile umbresc sau influențează negativ capacitatea de a gândi clar. S-a constatat că gânditul într-o limbă străină reduce prejudecățile în decizie și îi face pe oameni să gândească mai logic și cu mai puțină emoție.

Subiecții incluși în cercetare au fost studenți de la Universitatea din Chicago, vorbitori nativi de limba engleză dar care cunoșteau și limba spaniolă. Cercetătorii au testat în ce măsură deciziile studenților sunt influențate de limba în care ei își exprimă opțiunile, atunci când fac pariuri.

De exemplu, într-una din etapele RightWrongDecision cercetării, fiecare participant a primit 15 dolari, în bancnote de câte un dolar, sumă pe care o putea folosi pentru a face pariuri în mize de câte un dolar.

La fiecare pariu, studenții aveau posibilitatea să opteze între a păstra dolarul fără altă miză, sau să riște pariind pe o miză de 1,50 dolari. Altfel spus, în fiecare rundă, jucătorii puteau câștiga 2,50 dolari (incluzând și dolarul pus în joc), în cazul în care pariau și miza lor era câștigătoare, sau puteau să nu ia nimic, adică să piardă și dolarul pus în joc, dacă miza lor era necâștigătoare.

Cercetătorii au constatat că atunci când experimentul s-a desfășurat în limba engleză, studenții au fost dominați de teama de a pierde pariul și ca urmare au făcut decizii mai rapid. Ei au folosit pentru a paria doar 54 % din timp.

În schimb, studenții care au fost supuși experimentului în limba spaniolă, au folosit pentru a paria 71 % din timp, adică au zăbovit mai îndelung asupra deciziilor.

Profesorul Boaz Keysar a prezentat rezultatele studiului întreprins în articolul “Efectul limbii străine: gânditul într-o limbă străină atenuează prejudecățile în decizie” publicat în Psychological Science.

În articol se arată că “Oamenii, în mod natural, sunt potrivnici pierderilor și din cauza aceasta renunță, de multe ori, la oportunități atractive. Noile noastre descoperiri demonstrează că teama de pierderi este mult redusă atunci când oamenii iau decizii în altă limbă decât limba lor maternă. O limbă străină oferă un mecanism de distanțare care deplasează oamenii dintr-un sistem imediat și intuitiv de gândire la un mod mult mai deliberat de a gândi.”

În aceeași ordine de idei, Sayuri Hayakawa, cercetător în echipa profesorului Boaz Keysar, a declarat: “Probabil cel mai important mecanism pentru acest efect este că o limbă străină are o rezonanță mai puțin emoțională decât limba maternă. O reacție emoțională ar putea duce la decizii care sunt motivate mai mult de frică decât de speranță, chiar și atunci când șansele sunt extrem de favorabile.”

Gânditul într-o limbă străină ajută la luarea deciziilor economice

Conform rezultatelor studiului, care s-a extins și în Coreea și Franța, oamenii Decizieiau decizii mult mai originale, în activitatea de zi cu zi, atunci când folosesc o limbă diferită de cea maternă.

Studiul poate avea implicații pentru oamenii de afaceri din actuala economie globală deoarece, conform studiului, probabilitatea ca oamenii să fie dispuși să își asume riscuri favorabile, atunci când gândesc într-o limbă străină, este mult mai mare.

Rezultatele studiului întreprins de Boaz Keysar sugerează că gânditul într-o limbă străină ar putea fi benefic mai ales pentru luarea deciziilor în domeniul afacerilor sau al finanțelor personale.

“Oamenii care, în mod obișnuit, iau decizii într-o limbă străină s-ar putea să fie mai puțin influențați de prejudecățile de decizie referitoare la economiile, investițiile și pensiile lor, pentru că văd cu mai puțină miopie aversiunea față de pierderi. Peste o perioadă lungă de timp, acest lucru ar putea fi foarte benefic “, au arătat oamenii de știință de la Universitatea din Chicago.

Concluzie

Dacă credeți în toate aceste constatări, data viitoare, când va trebui să luați o decizie importantă în viață, mai ales dacă ea este legată de bani, este posibil să doriți să încercați să gândiți mai degrabă într-o altă limbă decât limba maternă. Poate și asta este o cale spre o picătură de fericire.

Don‘t worry, be happy!

Surse:

1. psychology.uchicago.edu/people/faculty/foreignLanguaeEffect.pdf

2. news.uchicago.edu/article/2012/04/25/thinking-foreign-language-helps-economic-decision-making