28 Nov

CUM SĂ DEVENIM MAI EFICIENȚI FOLOSIND REGULA 80/20?

 

"Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care crește în tăcere." 
                                                                                Proverb chinez

O aserțiune uluitoare

Eficiența fiecăruia dintre noi poate fi pusă în legătură cu legumele italiene. Aserțiunea este surprinzătoare, mai ales dacă este însoțită de precizarea că este vorba de mazărea italiană.

În 1906 un economist italian, pe nume Vilfredo Pareto (15.07.1848 – 19.08.1923), a observat ceva interesant legat de mazărea din grădina sa de legume: 20% din păstăile de mazăre, conțineau 80% din boabele de mazăre.

Un alt mod de a spune același lucru ar fi că 80% din păstăile de mazăre conțineau doar 20% din boabele de mazăre.

Un mic număr de plante produceau cea mai mare parte a foloaselor în timp ce, un număr mult mai mare de plante produceau foloase mult mai puține.

Pareto a observat, de asemenea, ceva similar cu proprietarii de terenuri din Italia: 80% din terenul din Italia era deținut de 20% din populație. PrincipiulPareto

În urma unor studii, aplicate la mai multe alte țări, Pareto a extins observația inițială și a tras concluzia că 20 % din populație controlează 80 % din lume.

Concluziile economistului italian au fost confirmate de Raportul Programului de Dezvoltare al Organizației Națiunilor Unite din 1992 care într-o diagramă a distribuției veniturilor globale arată că cei mai bogați 20% din populația lumii controlează 82,7% din venitul mondial.

Regula 80/20

În anul 1941, Joseph M. Juran (24.12.1904 – 28.02.2008), inginer și consultant în management, american – născut în România, la Brăila – a dat peste lucrările lui Vilfredo Pareto și a început să aplice constatările acestuia la problemele de calitate. 20Cauze80Consecinte

Observația mai generalizatoare că, pentru multe evenimente 80% din reacții provin de la 20% din cauze, a enunțat-o sub denumirea de Principiul Pareto.

Principiul mai este cunoscut și sub alte denumiri: Regula 80/20, Legea puținului vital, Legea puținului vital și a multului banal.

Mai târziu, pentru a semnala că cele 80% a cauzelor, producătoare de efecte mai puține, nu ar trebui să fie ignorate în totalitate, J.M. Juran a folosit și terminologia Legea puținului vital și a multului util.

Regulii 80/20 i se asociază și o relație matematică – o lege de distribuție exponențială – cunoscută ca distribuție Pareto.

În general eforturile sunt disproporționate

Numerele din lege – 80 și 20 – nu sunt neapărat în toate cazurile aceleași. Ele ar putea fi și 70/30 sau chiar 90/10.

Altfel spus, nu numerele concrete sunt elementul important pe care îl evidențiază

legea ci, mai degrabă, ideea că eforturile nu se află în echilibru.

De regulă, un mai mic procent din efort produce rezultate foarte bune iar restul nu produce decât rezultate slabe.

La nivelul indivizilor, legea scoate în evidență că timpul nu este întotdeauna utilizat eficient.

Regula 80/20 la concret

Raportul 80/20 apare în multe situații din viață dar mai ales în lumea afacerilor. Distribuția este revendicată pentru mai multe aspecte relevante pentru antreprenori și manageri:

  • 80% din profitul unei companii provine de la 20% din clienții săi;

  • 80% din profitul unei companii se produce în 20% din timpul cheltuit de personalul acesteia;

  • 80% din vânzările unei companii provin de la 20% din produsele sale;

  • 80% din vânzările unei companii sunt realizate de 20% din personalul de vânzări;

  • 80% din vânzări sunt făcute către 20% din clienți;

  • 20% din angajați realizează 80% din muncă;

  • 80% din plângerile înregistrate de o companie provin de la 20% din clienții săi.

Făcând analize de acest gen, urmate de concentrarea pe zonele cele mai eficiente prin ignorarea sau chiar eliminarea restului, multe companii pot avea un acces facil la creșteri substanțiale ale rentabilității.ExercitiileDieta

Și în domeniul informaticii principiul Pareto poate facilita eforturile de optimizare. De pildă, cei de la Microsoft au observat că, prin stabilirea unui top al acelor 20% din bug-uri care sunt mai frecvent raportate de utilizatori, 80% din erori și prăbușirile de sistem conexe pot fi eliminate.

În domeniul sănătății și securității în muncă, Regula 80/20 poate fi utilizată pentru prioritizarea riscurilor. Presupunând că 20% din riscuri pot conduce la 80% din accidente și leziuni, profesioniștii din domeniu, pot nominaliza care sunt acele riscuri care fac parte din grupul de 20%.

În domeniul îngrijirii sănătății, în SUA, s-a stabilit că 20% dintre pacienți folosesc 80% din resursele alocate îngrijirii sănătății.

Învățarea mai rapidă a unei limbi străine

Dacă se aplică Regula 80/20 la domeniul învățării limbilor străine, rezultă că 20% din efortul depus generează cea mai mare îmbunătățire a abilităților de limbaj în timp ce 80% din eforturi generează îmbunătățiri puține.

Pornind de la această observație, orice persoană care studiază o limbă străină trebuie să se concentreze ca timp și efort pe acel 20% care oferă cel mai mare beneficiu, și trebuie să taie acel 80%, care oferă beneficiul cel mai mic.

Reiterăm ideea că numerele, în mod real, nu sunt importante. Ideea principală este că trebuie avută în vedere lipsa de echilibru ce există și în acest domeniu.

Problema devine mai concretă dacă analizăm, spre exemplu, însușirea limbii engleze.

În vocabularul acestei limbi există peste 250.000 de cuvinte dar pentru a citi și înțelege un ziar e nevoie doar de aproximativ 3.000 de cuvinte iar pentru a conversa chiar de mai puține.

Unele cuvinte sunt mult mai utile decât altele iar cele mai frecvente sunt, de regulă, și cele mai utile. Acestea reprezintă însă doar un mic procent din limba engleză, în schimb cunoașterea lor profundă și utilizarea lor practică produce cea mai mare creștere în fluența conversațiilor în limba engleză.

Studiul tuturor celor 250.000 de cuvinte, în mod egal, ar lua foarte mult timp. Învățarea cuvintelor foarte rare, care sunt și rareori folosite, oferă cel mai mic beneficiu.

Prin urmare, pentru a obține rapid fluență în folosirea limbii engleze, este necesară concentrarea pe acel 20% care ajută cel mai mult, și reducerea acelui 80% care ajută cel mai puțin.

Regula 80/20, oferă noi picături de fericire deoarece ne face mai eficienți.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. en.wikipedia.org/wiki/Pareto_principle

2. en.wikipedia.org/wiki/Joseph_M._Juran

3. www.wall-street.ro/articol/Management/2070/Regula-lui-Pareto-te-ajuta-sa-devii-mai-eficient.html

4. www.lorand.biz/productivitate-si-time-management/castiga-mai-mult-facand-mai-putin-principiul-pareto/

5. en.wikipedia.org/wiki/Pareto_distribution

21 Nov

Dormiți suficient?

"Călătorul doarme cinci ore, învățatul șapte, negustorul opt și unsprezece orice ticălos." 
                                                                Proverb englezesc

Cartonașul galben

Evenimentele politice ale ultimelor zile ne obligă la un scurt comentariu legat de cele afirmate în articolul precedent.

În ziua de 16 noiembrie 2014, celor mai mari mincinoși ai nației, politicienilor, li s-a arătat “cartonașul galben” de către electorat.

De acum înainte, se vor teme de forța noastră, a alegătorilor, pentru că au primit semnalul că nimic nu e sigur, că oricând pot fi măturați de pe scena politică.

Acest lucru ne produce, în sfârșit, un sentiment de mândrie și adâncă satisfacție adică ne oferă mai multe picături de fericire.

Francisco de Goya

Francisco de Goya

Ideea cartonașului galben este în consens total cu binecunoscutul dicton al lui Goya Somnul rațiunii (națiunii – n.n.) naște monștri.

Pe de altă parte, titlul articolului, pare să invite la somn. La nivel macroscopic, ca națiune, nu avem voie să dormim. La nivel microscopic, adică în calitate de indivizi, lucrurile stau altfel, așa cum se va vedea în cele ce urmează.

Vreți să mâncați sănătos?

Sunteți o persoană dornică de a mânca sănătos? Dacă răspunsul este da, încercați să dormiți mai mult!

Sună curios acest îndemn dar este o realitate: încercarea de a mânca sănătos ar putea fi mai dificilă, dacă nu dormiți suficient.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia au scanat creierele a 25 de bărbați și femei, în timp ce se uitau la poze cu alimente. Înainte de acest test, persoanele respective s-au aflat, sub control, în condiții de laborator, timp de 5 zile.

Unele dintre ele au fost lăsate să doarmă timp de 9 ore pe noapte, iar celelalte doar 4 ore. Când acestor două grupuri de oameni li s-a permis să mănânce, tot ce și-au dorit, oamenii care au dormit mai puțin au mâncat în medie cu 300 de calorii mai mult decât ceilalți. SleepMore

Conform rezultatelor scanării, creierele oamenilor care au avut un somn îndestulător au arătat complet diferit de creierele persoanelor care au fost lipsite de somn.

Oamenii obosiți au prezentat, în “circuitul” complex al plăcerii din creierele lor, imaginea unei mult mai bogate activități.

Rolul dopaminei

Atunci când experimentăm plăcere, centrele din creier ale acestui circuit se umplu cu substanța chimică numită dopamină.

Ea este eliberată de celulele nervoase și funcționează ca un neurotransmițător între celule pentru că trimite semnale de la unele celule la altele.

Creierul include mai multe sisteme distincte care funcționează cu dopamină, această substanță fiind implicată într-o varietate largă de activități cum ar fi: controlul motilității, al mișcărilor musculare precum și controlul asupra eliberării mai multor hormoni importanți.

Unii din acești hormoni joacă un rol major în comportamentul motivare-recompensă al individului.

Cele mai multe tipuri de recompense măresc nivelul de dopamină din creier, în această categorie intrând drogurile și o mare varietate de medicamente care, în acest fel, dau dependență.

Mai este de semnalat că multe boli importante ale sistemului nervos sunt asociate cu disfuncții ale sistemului bazat pe dopamină. 230px-Dopamin_-_Dopamine_svg

Boala Parkinson, o afecțiune degenerativă care provoacă o puternică insuficiență motorie, a fost legată de pierderea de neuroni secretori de dopamină, în zona mijlocie a creierului, numită substanța neagră.

În aceeași ordine de idei, există dovezi că schizofrenia implică un nivel extrem de alterat de activitate a dopaminei. De asemenea, tulburările de hiperactivitate în deficitul de atenție – ADHD – și în sindromul picioarelor neliniștite – RLS – sunt, considerate a fi asociate cu scăderea activității dopaminei.

Se pare că oamenii obosiți secretă mai multă dopamină și, implicit, simt mai multă plăcere atunci când văd anumite alimente, mai ales nesănătoase, și acest lucru îi face să mănânce mai mult.

Învățarea și somnul

Este clar că, dacă vreți să mâncați sănătos, aveți nevoie de somn suficient. Mâncatul însă, nu este singurul lucru cu care putem avea probleme, atunci când nu dormim suficient.

Învățarea, de asemenea, este afectată de cât de mult dormim. Prin somn, oferim timp creierului nostru pentru a procesa informațiile noi.

John Medina, profesor asociat de bio-inginerie la University of Washington School of Medicine, director al Brain Center for Applied Learning, în cartea sa, Brain Rules (Regulile creierului), vorbește despre un experiment în care două grupuri de studenți au primit un set de probleme de matematică, spre rezolvare.

Ambelor grupuri le-au fost predate aceleași tehnici de rezolvare a problemelor, dar exista și o cale mai ușoară de a rezolva problemele din test.

În timpul lucrului ambele grupe au primit câte o pauză. Din primul grup 20% dintre studenți au găsit metoda mai ușoară. Din cel de-al doilea grup 60% au descoperit metoda mai ușoară. OreDeSomn

Singura deosebire dintre cele două grupuri a fost aceea că al doilea grup, în timpul pauzei, a fost lăsat să doarmă.

Experimentul a fost realizat de multe ori și rezultatele au fost mereu aceleași. Lipsa somnului scade capacitatea de învățare, în timp ce o porție, chiar și scurtă – de 27 minute – de somn, după masă, crește performanța cu 37%.

Multe experimente făcute în domeniul învățării au arătat că somnul nu înseamnă doar odihnă pentru organismul nostru; el oferă creierului și posibilitatea de a face noi conexiuni, de a rezolva probleme și de a stoca informații.

Acum este de înțeles de ce, dimineața, după un somn odihnitor, învățăm și lucrăm mai bine.

Don‘t worry, be happy!


Surse:

1. www.descopera.ro/dnews/9913440-centrul-placerii-nu-este-ceea-ce-parea-a-fi

2. en.wikipedia.org/wiki/Reward_system

3. www.brainrules.net/about-the-author

4. en.wikipedia.org/wiki/Dopamine

5. ro.wikipedia.org/wiki/ADHD

6. www.sfatulmedicului.ro/Insomnia-si-alte-tulburari-de-somn/sindromul-picioarelor-nelinistite-sindromul-ekbom_354

14 Nov

Mințiți frecvent?

"Adevărul se află între limite înguste și precise, eroarea în schimb nu are hotare."

                                                                         Henry St. John Bolingbroke

Dacă văzând titlul acestei postări v-ați gândit că ea se referă la politicieni trebuie să infirmăm pe loc acest lucru.

Politicienii, mai ales ai noștri, au ridicat minciuna și înșelătoria la cote atât de înalte – inclusiv premier dovedit cu lucrarea de doctorat plagiată aspirant la președenție – încât ne îndreptățesc să îi excludem din categoria semenilor care merită prea multă atenție.

Eventual, în perioadele electorale, mai putem opera unele selecții dar, din păcate, nu prea există o bază prea mare de selecție. Cele de mai jos se referă la oamenii obișnuiți.

Minciuna, componentă a vieții de zi cu zi

Psihologii sunt de părere că 99 la sută din oameni mint, și chiar puținii care declară că nu mint, probabil că totuși o fac.

Leonard Saxe, doctor în filozofie, expert poligraf și profesor de psihologie la Brandeis University, SUA, afirmă că Minciuna a fost multă vreme parte din viața de zi cu zi. Nu a trecut o zi fără minciuni.KidLying

Până către sfârșitul secolului XX tema minciunii a fost aproape total ignorată de psihologi. Însă, pe măsură ce aceștia au început cercetări mai amănunțite, au constatat că minciuna este un fenomen surprinzător de comun și complex.

Bella DePaulo, doctor în filozofie, psiholog la University of Virginia, confirmă în lucrările sale aserțiunea lui Nietzche că minciuna este o condiție a vieții.

Într-un studiu efectuat în 1996, DePaulo și colaboratorii ei au urmărit jurnalele a 147 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 și 71 de ani, jurnale care consemnau toate minciunile spuse de aceste persoane în decursul unei săptămâni.

Cercetătorii au constatat că majoritatea subiecților au mințit o dată sau de două ori pe zi – aproape cu aceeași frecvență ca și căutatul unor gustări în frigider sau spălatul pe dinți.

Potrivit cercetătorilor, minciuna a fost folosită prima dată de către om pentru promovarea cooperării și pentru crearea de legături între persoane. Pe măsura dezvoltării limbajului folosirea minciunii a devenit mai ușoară și mai frecventă.

Vă puteți imagina cât de dificil ar fi de mințit fără a folosi niciun cuvânt?

Limbajul a făcut posibil ca omul să înceapă să mintă încă de tânăr. Ca urmare, în loc să evoluăm fără minciună, lucrurile se petrec taman invers. Pe măsură ce evoluăm mai mult, mințim mai mult.

Există însă și o veste bună! Pe măsură ce îmbătrânim, spunem minciuni mai puține.
Poate că nu evoluăm ca specie fără minciună, ca indivizi însă, pe parcursul vieții, există speranța de a evolua fără minciună.

Cei mai mari mincinoși – exceptând politicienii

Bărbații și femeile mint la fel. Persoanele obișnuite mint de două ori, în primele zece minute ale unei conversații cu o nouă cunoștință iar în decursul unei săptămâni ele păcălesc cam în proporție de 30% pe cei cu care interacționează.

Unele tipuri de relații, ca de exemplu cele dintre părinți și adolescenți, sunt adevărați magneți pentru minciuni (amăgeli). DePaulo arată că Liceenii își mint mamele în una din două conversații”.

Cercetările din ultima vreme arată că probabilitatea de a fi mai mincinoase este mai mare la persoanele extrovertite, sociabile și că personalitățile care au ca trăsături încrederea de sine și atractivitatea fizică – au capacitatea mărită de a minți atunci când se află sub presiune psihică.

Pe de altă parte, probabilitatea de a minți este mult mai mică în cazul persoanelor care au un scor mare pe scala psihologică a responsabilității precum și a celor cu un număr semnificativ de prieteni de același sex. MenLying

La acest grup de oameni mai puțin mincinoși se adaugă și persoanele deprimate care rareori înșală pe alții deoarece ele par să perceapă și să descrie realitatea cu o precizie mai mare decât altele.

Este interesant de menționat că unii cercetători, cum este și psihologul Shelley Taylor de la UCLA (University of California, Los Angeles) au ajuns la concluzia că o anumită cantitate de autoamăgire, este necesară pentru o bună sănătate mintală.

Categorii de minciuni

De menționat că atunci când se referă la minciună, cercetătorii scot din cauză amabilitățile și răspunsurile politicoase de genul “Mulțumesc, sunt bine” (la întrebarea “Ce mai faceți”) sau “Nu face nimic” (la cererea de scuze).

Bella DePaulo și colaboratorii arată că, în general, cele mai frecvente tind să fie minciunile de manipulare și machiavelice.

  • Minciunile albe. Dacă unele minciuni produc fricțiuni interpersonale, altele pot servi ca un fel de lubrifiant social inofensiv.

Pentru această categorie este definitorie una dintre cele mai comune tipuri de minciuni, minciuna albă, o minciună considerată a fi neprimejdioasă.

De multe ori minciunile albe se folosesc pentru a proteja pe cineva de vești neplăcute.

Bella DePaulo menționează că, în acel studiu cu jurnale, fiecare al patrulea participant a spus minciuni numai în beneficiul unei alte persoane.

În această categorie, minciunile “fals pozitive”, prin care oamenii pretind că le place, cineva sau ceva, mai mult decât este realitatea (“brioșele dumneavoastră sunt cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată”) – sunt de aproximativ 10 până la 20 de ori mai frecvente decât cele “fals negative” prin care oamenii pretind că cineva sau ceva le place mai puțin decât este realitatea (“Șobolanul ăsta cu două fețe nu va primi votul meu”).

Nu este surprinzător că cercetarea confirmă că, cu cât suntem mai apropiați de cineva cu atât mai probabil este că minciunile pe care le spunem vor fi cele altruiste.

Anumite culturi acordă o importanță deosebită acestui “gen” de minciuni. Un sondaj realizat printre rezidenții a 31 de centre de seniori din Los Angeles a arătat că doar aproximativ jumătate din vârstnicii americani de etnie coreeană cred că pacienților diagnosticați cu cancer metastatic ar trebui să li se spună adevărul despre starea lor.

În schimb, aproape 90 la sută din americanii de origine europeană sau africană sunt de părere că bolnavilor aflați în fază terminală trebuie să li se spună adevărul.

  • Minciunile formale sunt de asemenea bine cunoscute.

Nu întotdeauna afirmații de genul “Mă bucur să te văd”, “Ce bine arăți” ș.a. sunt acoperite de adevăr.

De multe ori, o minciună formală induce în eroare sau creează o impresie falsă. Un exemplu în acest sens îl constituie complimentarea cuiva care poartă o tunsoare mizerabilă.

  • Minciunile din categoria Bineînțeles că te iubesc“. Necinstea abundă în relațiile romantice.

Cu ocazia unui studiu din 1990, cercetătorii au constatat că la 85% din cuplurile intervievate ambii parteneri au declarat că au mințit despre relațiile sau nechibzuințele din trecut.

Din fericire, căsătoria pare să ofere o anumită protecție împotriva înșelăciunii: soții se mint unii pe alții în “doar” circa 10 la sută din conversațiile lor majore.

Vestea proastă? Cele 10% se referă la minciunile de obicei minore ale vieții de zi cu zi.

Conform psihologului DePaulo mai puțin frecventele minciuni “mari” implică trădări profunde de încredere și marea majoritate a acestora au loc în cadrul relațiilor intime dintre oameni.

Minciunile mari sunt rezervate pentru oamenii cei mai apropiați.” – arată psihologul.

Deși sexele se află la egalitate în ceea ce privește frecvența minciunilor, femeile sunt mai tentate să ocolească adevărul, cu scopul de a proteja sentimentele altcuiva.

Pe de altă parte, bărbații sunt mai predispuși la minciuni care sunt centrate pe propria persoană – conversația tipică dintre doi bărbați conține de aproximativ opt ori mai multe minciuni auto-orientate decât despre alți oameni.

Cu toate că majoritatea dintre noi credem că întotdeauna este mai bine să spunem adevărul, în realitate, societatea încurajează adesea minciuna.

De exemplu, întârzierea la locul de muncă cu scuza unui somn prelungit este penalizată mai sever decât cu scuza aglomerației din trafic.

Mai mult decât atât, minciuna este parte integrantă a multor ocupații. Este de menționat cât de des pot fi văzuți avocați construind teorii fanteziste în numele clienților sau reporteri prezentându-se denaturat cu scopul de a avea acces la tot felul de informații.

Oameni care nu mint niciodată

Ce s-ar întâmpla dacă, doar pentru o zi, am fi incapabili de a spune o minciună, oricât de mică? Ei bine, poate e posibil, dar este puțin probabil. Tarahumara_1

Potrivit antropologilor, există un trib, care locuiește în munții din nord-vestul Mexicului care nu mint niciodată. Este vorba de tribul Tarahumara, renumit pentru atleții săi, alergători și câștigători de curse pe distanțe lungi.

Oamenii Tarahumara trăiesc de mii de ani izolați de restul lumii și astfel nu au fost supuși unor influențe din exterior. În acest fel, au menținut în funcțiune, un cod moral strict, cu gradul cel mai înalt de onestitate.

Ei plasează acest sistem de valori mai presus de orice.

Unii psihologi consideră că, de-a lungul timpului, accentul mare pus pe a spune adevărul a cauzat schimbări în chimia creierului.

Este posibil ca oamenii Tarahumara să aibă mai puțină materie cenușie în cortexul prefrontal, partea de creier responsabilă pentru crearea de minciuni.

Ceea ce constituie o obligație morală, aceea de a spune numai adevărul, a putut deveni o trăsătură fiziologică a membrilor acestui trib unic.

Acest lucru înseamnă că este posibil ca toți oamenii să evolueze fără a minți? Răspunsul este că poate e posibil, dar este puțin probabil. Individual putem încerca și astfel sigur vom sorbi măcar o picătură de fericire.

Don‘t worry, be happy!

Surse:

1. www.psychologytoday.com/articles/199704/the-truth-about-lying

2. ro.wikipedia.org/wiki/Minciun%C4%83

3. www.descopera.ro/sporturi/9714872-tarahumara-tribul-supraoamenilor-care-alearga-sute-de-kilometri

07 Nov

„Carpe diem!”

Având în vedere că viitorul este alcătuit din elemente abstracte și logice – păreri, presupuneri, deduceri – nu poate fi mâncat, simțit, mirosit, văzut, auzit sau gustat în vreun fel. Fuga după acest viitor este ca fuga după o fantomă, cu cât te apropii mai mult de ea, cu atât se îndepărtează mai tare.”            
                                                                                              Alan Watts

Nimeni nu poate fi perfect

O mulțime de oameni cred că soluția pentru a învăța perfect o limbă străină este a studia, a studia și iar a studia. Și astfel într-o zi, speră ei, apare perfecțiunea.

Muncă, muncă și iar muncă și cândva, în viitor, va apărea succesul. Fiind vorba de o limbă străină, succesul înseamnă fluență de 100% și competențe de comunicare identice cu cele ale unui vorbitor nativ. Deci, perfecțiune 100%.R.Williams

Nu vi se pare că o asemenea abordare conduce spre o modalitate tristă să-ți trăiești viața? Să aștepți, după o asemenea zi din viitor, adică până vei fi perfect, ni se pare a fi un obiectiv intangibil pentru că niciodată și nimeni nu poate fi perfect. Acesta este adevărul.

Nu putem fi niciodată perfecți.

Constatarea că nu putem atinge perfecțiunea nu trebuie să ne demoralizeze sau să ne facă să ne simțim prost.

Nu trebuie să confundăm succesul cu perfecțiunea. A fi de succes nu înseamnă același lucru cu a fi perfect. Unii dintre cei mai de succes oameni din lume precizează că în viață chiar e nevoie să eșuezi de câteva ori pentru că numai din eșecuri, înveți și apoi crești.

Revenind la demersul de însușire a unei limbi străine, se conturează ideea că nu este cazul să așteptăm să ajungem să fim perfecți la capitolul comunicare în limba respectivă ci trebuie să purcedem la utilizarea ei.

Și, cu această ocazie, vom descoperi, că știm deja mult mai mult decât credeam. Prin utilizare practică și folosirea cu curaj, comunicarea în limba nou studiată se va îmbunătăți.

Muzica și viața

Bineînțeles, această discuție, despre însușirea unei limbi străine, este doar preambulul unei teme mult mai generale pentru invocarea căreia expresia Carpe diem – Trăiește clipa, dintr-un poem latin scris de Horațiu, ni se pare foarte potrivită.


Viața este scurtă – exprimată în ore, aproximativ 653.146 (74-75 de ani, reprezintă speranța de viață în România).

În ore, durata medie a unei vieți este frapant de scurtă. Nu este păcat să ratăm micile bucurii, din diferitele etape ale devenirii noastre, din cauza focalizării pe un scop final, magic – scopul de a fi perfect într-o zi?

Un renumit filozof englez, Alan Watts, a făcut o subtilă analogie între muzică și viață.

Alan Watts

Alan Watts

După părerea lui “Muzica nu se face având ca țintă principală finalul compoziției. Dacă lucrurile ar sta așa, ar fi considerați ca fiind cei mai buni, dirijorii care ar cânta cel mai repede. Ar fi considerați ca fiind cei mai buni compozitorii care au scris numai finale. Oamenii ar merge la concerte numai pentru a asculta acordurile finale.

După părerea filozofului, scopul unei melodii este să o cântăm, să dansăm și să ne bucurăm de ea.

Trebuie să subliniem însă că, din păcate, muzica nu este ceva care a contribuit sau contribuie la educația noastră, la comportamentul nostru de zi cu zi.

Coridoarele vieții

Sistemele de școlarizare sunt concepute astfel încât trecerea prin ele se face conform unor tipare din care este imposibil de evadat.

În acest context, părinții nu pot să facă nimic altceva decât să-și plaseze copilul pe coridorul inițial, grădinița. Când se termină grădinița urmează automat alt coridor, prima clasă, care conduce la al doilea coridor și așa mai departe …

După ieșirea din școala primară urmează liceul, turația crește și urmează un alt sistem de coridoare … mai ales pentru cei care au de gând să meargă și la facultate.

Apoi, după facultate, absolvenții constată că anii au trecut foarte repede: abia că au intrat în școala primară și deja sunt absolvenți de facultate, gata să se alăture lumii.

Acesta este momentul când începe zarva“, pentru noile generații care devin active.

Fie, ca exemplu, cazul unei persoane care își alege să lucreze în domeniul asigurărilor, un domeniu, atrăgător sub aspectul câștigurilor posibile.

Pentru ea, prima mare problemă acaparatoare este – ce cotă să obțină?

În toată perioada care urmează, pentru a accede la succes, marea problemă obsedantă va fi găsirea unui număr cât mai mare de clienți.

Și, apoi, într-o zi, după vârsta de 50 de ani, poate va putea exclama: “Dumnezeule! Am ajuns! Sunt acolo! ” – adică este o persoană de succes.

Numai că, fără întârziere, apare și constatarea că de fapt nimic nu o face pe persoana în cauză să se simtă foarte diferit față de cum s-a simțit din totdeauna.

Această constatare este ușor dezamăgitoare și individul se simte păcălit. Și chiar a fost totul o păcăleală. O păcăleală teribilă.

Toate coridoarele parcurse și strădaniile care le-au urmat au dus la pierderea sau plasarea în fundal a restului, a esențialului, a frumosului.

Carpe diem!
Pur și simplu, pe toată linia, a fost vorba de o autoamăgire. Individul a crezut că, prin analogie cu un pelerinaj, viața a fost un voiaj, care a avut un țel serios la sfârșitul ei, iar preocuparea principală a fost atingerea acelui țel. CitatWatts

Dar, de-a lungul întregului drum s-a ratat esențialul, după Alan Watts – ceva muzical – iar individul “ar fi trebuit să cânte și să danseze, în timp ce muzica cânta.”

Având în vedere cele de mai sus, ca să sorbim picături de fericire, la trecerea noastră prin viață, poate e bine să avem în vedere și versetul lui Horațiu (Ode I, 11, 8): “Carpe diem, quam minimum credula postero” – “Trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin încrezător în viitor”.

Don‘t worry, be happy!

Surse:

1. www.youtube.com/watch?v=WGoTmNU_5A0&feature=player_embedded

2. ro.wikipedia.org/wiki/Alan_Watts#C.C4.83r.C8.9Bi

3. en.wikipedia.org/wiki/Carpe_diem