Un orădean la Johannesburg (2)
"Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus."
Proverb evreiesc
De la Oradea la Paris
A sosit și preziua plecării – 14 decembrie.
Conform regulilor companiei Air France, la care aveam cumpărate biletele de avion, cu 30 de ore înaintea momentului decolării, aveam posibilitatea să facem check-in online, adică să confirmăm prezența la bordul avionului și să ne tipărim tichetul de îmbarcare.
Ne-am conformat și am urmat pașii de pe site-ul companiei: www.airfrance.com/RO/ro/common/guidevoyageur/e_services/e_services_echeckin_airfrance.htm
Procedura check-in online este o facilitate care merită folosită pentru că, pe lângă obținerea tichetului de îmbarcare, oferă și posibilitatea alegerii locului în avion și elimină statul la coadă, pentru check-in, în aeroport.
În ziua plecării, 15 decembrie, la ora stabilită telefonic cu 2 zile înainte, a venit, pentru a ne duce la aeroportul din Budapesta, o mașină a firmei de transport ROTEXIM ATIC, firmă colaboratoare a agenției RoM-Tur Internațional.
Am ales să mergem prin Budapesta deoarece, față de alte variante, ca de exemplu Timișoara – München – Johannesburg sau cea cu plecare din Cluj-Napoca care ar implica 2 escale, a fost varianta cea mai convenabilă, ca durată a călătoriei și cost.
Drumul între Oradea și Budapesta, se face cu mașina, în 3-4 ore. Cam după acest interval de timp, am ajuns și noi la aeroportul – Budapest Ferenc Liszt International Airport – situat la 16 kilometri E-SE de centrul capitalei ungare.
Până în 2011, el era cunoscut ca Budapest Ferihegy International Airport dar atunci a fost “rebotezat” cu ocazia aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor Franz Liszt (Liszt Ferenc).
Aeroportul oferă conexiuni internaționale, în primul rând în interiorul Europei dar și spre Africa și Orientul Mijlociu. În anul 2012 prin acest aeroport au trecut 8,5 milioane de pasageri.
El este dotat cu 3 terminale principale – 1, 2A și 2B – și unul mai mic, de uz aviatic general.
La 30 martie 2008, aeroporturile din Ungaria au aderat la convențiile Schengen. Ca urmare, plecările Schengen, de pe Liszt Ferenc Airport, se fac de la Terminalul 2A, iar cele non-Schengen de la Terminalul 2B.
Terminalul 1 este repartizat zborurilor “low cost” și este separat, în trafic Schengen și non-Schengen, printr-un perete de sticlă.
Trebuie să remarcăm că, în general, aeroportul arată foarte bine.
Noi, pentru Paris, am folosit Terminalul 2A. În holul său se află ghișeele pentru check-in, și pentru preluarea bagajelor. De asemenea, tot aici, se pot înfolia bagajele de cală, contra sumei de 2500 Ft/9 EUR.
Este recomandabil ca bagajele să se cântărească, înainte de înfoliere, pentru a fi conforme cu regulile companiei aviatice folosite.
În cazul nostru, conform regulilor Air France, un bagaj de cală nu poate depăși 23 de kilograme iar cel de cabină 12 kilograme; în caz contrar se plătesc suprataxe.
Mai sunt și limite de dimensiuni: bagajul de cală poate avea suma celor trei dimensiuni (lungime + lățime + înălțime) L+l+h = 158 cm iar bagajul de cabină dimensiunile 55x35x25 cm.
Cântărirea bagajelor se face extrem de ușor: se merge la oricare din ghișeele la care, la momentul respectiv, nu se lucrează și se așează geamantanul pe cântar.
Cu 2 ore înainte de decolare, dacă s-a făcut check-in de acasă, ca în cazul nostru, se predau bagajele de cală la ghișeele pentru check-in off.
După trecerea prin controlul de securitate se intră în zona Sky Court din care se poate ajunge la toate porțile de îmbarcare (Gates A1-A19).
În această zonă, la tot pasul, se află tineri cu ecusoane (angajați, practicanți, voluntari? – nu ne-am dat seama) extrem de amabili, care îți oferă ajutorul, inclusiv pentru găsirea, pe panourile electronice, a informațiilor despre porțile și orele de îmbarcare.
În Sky Court sunt asigurate condiții civilizate de așteptare sau chiar de shopping. Găsești orice, chiar și autoturisme!?
În timp ce am hoinărit prin Sky Court, ni s-a părut că e o contrazicere flagrantă între legendele despre ieftinătatea produselor din duty free-uri și prețurile observate de noi.
Trecerea din Sky Court în spațiul porților de îmbarcare, se face fără alte formalități iar la îmbarcarea propriu-zisă se face un ultim control al pașapoartelor și al tichetelor de îmbarcare.
Am urcat, în fine, la bordul avionului “nostru“, un Air Bus A 321, cu 180 de locuri, destinat zborurilor europene.
Interiorul avionului este unul obișnuit, pentru clasa din care face parte, seamănă cu cel al competitorului, Boeing 737, destinat aceluiași fel de zboruri.
Boeing-ul are cu 10 locuri mai puține, pe seama confortului sporit – e vorba de distanța dintre scaune – asigurat la clasele business și premium economy, dar scaunele sale sunt mai înguste cu 1 inch (2,54 cm).
Operațiunea de decolare a început cu punctualitate și prin rularea pe pistă ne-am luat avântul necesar pentru ca forța portantă să ne ridice în aer.
A urmat “cățărarea“ la înălțimea de croazieră, cam 9.000 – 10.000 de metri, despre care piloții au omis să ne informeze sau noi nu am auzit.
Pe parcursul zborului, am dat de ceva turbulențe dar ne-am străduit să nu le băgăm în seamă. De fapt, de câteva ori, nici nu am fi știut de turbulențe dacă nu ne-ar fi înștiințat sistemele de semnalizare și echipajul.
Ni s-a părut interesant că, în avionul nostru, contrar celor știute, mai ales din filme, în loc de stewardese drăguțe erau angajați bărbați, ori la ei, îndeobște, nu prea ai ce admira.
Contrar așteptărilor, în avion, divertismentul a trebuit să ni-l asigurăm, cu mijloace proprii, din ceea ce am avut “la pachet“.
Pentru noi, cu BZN în urechi, timpul a trecut destul de ușor și după aproape 2 ore și 20 de minute, petrecute în aer, am coborât, cu punctualitate, pe solul Parisului.
Surse: