Monthly Archives: February 2015

 “Comportamentul uman decurge din trei surse principale: dorință, emoție, și cunoaștere."

                                                                                          Platon

Despre Johannesburg, lucruri pe care, poate, nici locuitorii orașului nu le știu

• Chiar dacă are 129 de ani – a fost fondat la 4 octombrie 1886 în vremea “goanei după aur” – Johannesburgul este una din cele mai tinere metropole ale lumii.

• Pe continentul african există o singură metropolă, capitala Egiptului – Cairo – mai mare decât Joburg.

• Spitalul Chris Hani Baragwanath din suburbia Soweto a Johannesburgului, cu o suprafață de 0,72 km², cu 3200 de paturi și un personal de 6760 de oameni,

  

  Spitalul din Soweto

  este cel mai mare spital din lume. Este singurul spital de stat, de o asemenea dimensiune, și deservește 3,5 milioane de oameni.

• Alegația frecvent întâlnită în mass-media de aici “Johannesburg, cu cei peste 10 milioane de arbori, este cea mai mare pădure făcută de om“ este un mit și ne-a indus și pe noi în eroare.

Oficial (din numărătorile primăriei), în oraș există 1,2 milioane de copaci în parcuri și de-a lungul trotuarelor și 4,8 milioane în grădinile private. Acești copaci nu constituie o pădure, în sensul propriu al termenului.

De asemenea, urmărind și programele de plantare de arbori din alte țări, din China, de exemplu, Johannesburgul nu poate fi considerat a fi cea mai mare pădure urbană din lume.

Copacii orașului sunt, într-adevăr, un bun prețios care îl ajută să fie ceea ce este, combătând “efectul de seră” și contribuind la reducerea zgomotului din această “junglă urbană”. Johannesburg poate pretinde că este una dintre cele mai împădurite orașe din lume.

• Johannesburg este cel mai mare oras din lume care nu este amplasat pe malul unei ape (ocean, mare, lac sau râu). Din acest motiv mai este numit și cel mai mare “port uscat” din lume; mai mult de jumătate din marfa care ajunge în porturile Durban și Cape Town, în cele din urmă, ajunge la terminalul de containere din Joburg, orașul situat în adâncul uscatului.

• 40% din resturile fosile umanoide ale strămoșilor planetei au fost descoperite în zona Johannesburgului în siturile de la Sterkfontein, Swartkrans și Kromdraai

  

  Leagănul omenirii

  iar arealul respectiv, aflat la 50 km nord-vest de oraș, este cunoscut sub denumirea “Cradle of Humankind“ (Leagănul Omenirii).

• Turnul Hillbrow din Joburg este un turn înalt de 269 de metri, situat în suburbia Hillbrow. Construcția sa a început în 1968 și a fost dat în folosință în 1971, dată la care era cea mai înaltă structură din emisfera sudică a planetei.

În 1978 Mount Isa Chimney din Queensland, Australia, cu ai săi 270 de metri, l-a depășit. Pentru Africa însă, statutul de cea mai înaltă structură și turn s-a păstrat timp de 40 de ani.

Turnul a fost construit pentru Telkom, cea mai mare companie de telecomunicații din țară. În primii ani ai existenței sale, în vârful său, a funcționat un restaurant care se rotea dar, în 1981 a fost închis, din motive de siguranță.

• Aeroportul Internațional OR Tambo Johannesburg, despre care am mai scris, este cel mai mare și cel mai aglomerat aeroport de pe continentul african.

• Există un Johannesburg și în California, SUA, o localitate minieră “ceva“ mai mică, cu suprafața de 6,2 km² și o populație de 172 de locuitori (conform recensământului din 2010). Numele a fost atribuit orașului de către mineri care au lucrat și în minele de aur din Johannesburgul din Africa de Sud.

  

  Johannesburg, California

• Nu e glumă: pentru a fierbe un ou în Johannesburg este nevoie de mai mult timp, cu un minut, decât în orașele de coastă cum ar fi Durban și Cape Town.

Mai putem adăuga, pe baza observațiilor noastre proprii, că orice – cartofii, pastele, orezul, fasolea ș.a. – necesită un timp mai îndelungat de fierbere ca la Oradea (avantaj noi).

Explicația o găsim în manualele de fizică: temperatura de fierbere a apei scade odată cu scăderea presiunii atmosferice astfel încât, la altitudinea Joburgului (cca. 1800 de metri), punctul de fierbere este la 94,4 ⁰C și nu la 100 ⁰C cât este la nivelul mării.

Prin urmare tot ce se pune la fiert va necesita un timp mai îndelungat pentru a absorbi căldura necesară preparării sale adică, degeaba clocotește apa ea nu are temperatura necesară fierberii alimentelor.

• Turnul Terorii (sau Cabina Terorii), situat în popularul parc de distracții din Gold Reef City, proiectat de designerul elvețian Ronald Bussink, este un roller

  

  Turnul terorii

  coaster vertical care oferă o coborâre (căzătură) de 50 de metri cu o accelerație de 6,3 g. Acest coaster este deținătorul recordului pentru cel mai înalt și cel mai rapid roller coaster din Africa și, se pare că, și de cel mai puternic coaster din lume.

• Johannesburg este locul de naștere al muzicii Kwaito, apărută în anii 1990. Este o variantă de muzică house care utilizează eșantioane de sunete africane.

În mod caracteristic ritmurile Kwaito, mai lente decât alte stiluri de muzică house, conțin linii melodice, ușor de reținut, percutante, îmbinate cu un bas adânc și voce.

Deși prezintă similitudini cu muzica hip hop, o trăsătură distinctivă a Kwaito este modul în care sunt bătute ritmurile și cântate versurile. Kwaito este cea mai populară muzică în rândul tinerilor negri din Africa de Sud.

La scrierea acestor rânduri am fost tentați să-l parafrazăm ca încheiere pe Petre Țuțea: “Frumos și interesant oraș, păcat că e locuit.” Acest lucru ar fi fost însă contrar obiectivului nostru principal, găsirea unor picături de fericire așa că, încheiem cu îndemnul obișnuit:

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. about-south-africa.com/home/cities/25-15-facts-you-didnt-know-about-johannesburg

2. africacheck.org/reports/is-johannesburg-the-worlds-largest-man-made-forest-the-claim-is-false/

3. en.wikipedia.org/wiki/Gold_Reef_City

4. en.wikipedia.org/wiki/Kwaito

"O pasăre este în siguranță în cuibul ei - dar nu pentru asta i-au crescut aripi."

                                                                                        Amit Ray                  

Pădurea urbană a Johannesburgului, căminul ideal al păsărilor

În Johannesburg, grație celor peste 10 milioane de arbori și plămânilor verzi ai orașului – terenuri de golf și parcuri – și grație abundenței de produse alimentare și oportunităților de cuibărit în suburbiile pline cu copaci înfrunziți, s-a dezvoltat un microclimat propriu care a atras în oraș și în împrejurimile sale o mare varietate de specii de păsări.

Locuitori mai vechi ai Johannesburgului afirmă că, cu ani în urmă, păsări, cum ar fi graurii, loerie (o familie de păsări tropicale), hadeda (ibiși), sfrâncioci etc. au putut fi văzute rareori în zonă. În zilele noastre, ele apar în mod curent în grădinile orașului.

Este interesant de știut că, din lista celor aproximativ 900 de specii de păsări care trăiesc în Africa de Sud, peste 300 pot fi întâlnite în provincia Gauteng și prin urmare și în zona Johannesburgului.

Din această mulțime păsărească, nouă, vizitatorilor străini ai Joburgului, nu prea interesați în ale ornitologiei, ne-au reținut atenția două specii.

Pasărea țesător

Primele cu care am făcut cunoștință au fost păsărelele țesător. Ele ne-au atras atenția, pentru că, în pomul de sub balconul reședinței noastre vremelnice, și-au construit vreo 10-12 cuiburi și am putut observa zilnic hărnicia cu care lucrează.

Păsările țesător fac parte din familia „Ploceidae” ordinul „Passeriformes”. Familia cuprinde 109 specii și 12 genuri.

Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul.

În fiecare dimineață, am avut posibilitatea să admirăm, “live“, frenezia cu care masculii, viu colorați (femelele au culori mai spălăcite), construiesc cuiburi, prin împletire cu ciocul.

Cuiburile au o formă rotundă, intrarea fiind pe partea laterală sau inferioară a lui. Când cuibul este gata, “constructorul“ îl prezintă cu mândrie femelei, aleasa sa vremelnică (masculii acestei specii sunt poligami).

Din păcate, de multe ori, câte o femelă “pretențioasă” nu este foarte fericită cu lucrarea, considerând-o de calitate inferioară, și o respinge.

Acest lucru nu se întâmplă însă în mod discret ci ea distruge efectiv totul, pentru ca toată lumea să vadă.

Într-una din zile chiar ne-a fost dat să asistăm la o distrugere de acest gen. În urmă cu un minut cuibul era acolo, și ne uitam cu plăcere la el, când o pasăre țesător a venit la el, pentru ceea ce am crezut noi că ar fi îmbunătățiri suplimentare, dar întreaga lucrare s-a transformat într-un nor de fân care a ajuns la pământ.

Chiar și codița prin care cuibul fusese atașat la ramură a fost dată jos. 

Trebuie să precizăm că nu toate soiurile de păsări țesător sunt considerate drăgălașe în Africa; există și soiuri care trăiesc în colonii mari, formate din mii de păsări, care se hrănesc cu semințele plantelor și care, asemeni lăcustelor, constituie un real pericol pentru culturile agricole.

Ibisul hadeda

O altă specie de păsări, care ne-a incitat spre documentare, au fost păsările Ibis-Hadeda.

Ibișii fac parte din ordinul pelecaniformelor (Pelecaniformes) fiind păsări carnivore care sunt răspândite în regiunile calde temperate, tropicale și subtropicale.

Ele trăiesc în mod tipic pe malurile lacurilor sau a fluviilor domoale, cât și în pădurile ecuatoriale. Unele specii trăiesc în regiuni de stepă sau savană.

Ibișii au lungimea corpului între 50 și 110 centimetri, caractestica lor fiind ciocul încovoiat la vârf. Cu ajutorul ciocului își procură hrană din mâl, iar aripile mari le asigură ridicarea rapidă în aer.

Ibisul Hadeda este o pasăre socială ce poate fi văzută de obicei în perechi sau în grupuri mici de 5 până la 30 de păsări, și rareori ca un singur individ. Ocazional formează și grupuri, mai mari, de 50-200 de exemplare.

Specia este predominant sedentară, deși, ca răspuns la lipsa precipitațiilor în timpul perioadelor de secetă, face deplasări mai mari.

În timpul zilei, Ibișii-Hadeda pot fi văzuți adesea, în perechi sau în grupuri, pe peluze, în căutarea hranei.

Noaptea, se cuibăresc în grupuri de până la 100, care pot fi foarte zgomotoase.

Această pasăre are o chemare distinctivă ce poate fi auzită, de multe ori, înainte de a fi văzută. Este un puternic și răgușit “Haa-Haa-Haa”, sau “Haa-Daa-Daa”, de unde și numele HADEDA cu care localnicii i-au botezat.

Strigătul acesta este lansat, de obicei, la decolare sau când pasărea este în zbor. Ibișii-hadeda sunt foarte vocali în zori și în amurg pe drumul de la și până la adăposturile lor de peste noapte.

Aceste strigăte ne-au atras atenția și nouă, ca să fim sinceri, ne-au speriat, încă din primele zile ale prezenței noastre în Joburg.

Mai adăugăm aici că, egiptenii, în antichitate, venerau ibișii, păsările acestea fiind considerate sfinte datorită faptului că își făceau apariția în timpul inundațiilor provocate de Nil iar inundațiile constituiau o binefacere a vremurilor respective.

Venerația lor a fost încununată de faptul că Ibisul a fost mumificat în morminte sau pictat pe diferite fresce antice din Egipt.

Această incursiune în lumea păsărilor din Joburg ni se pare potrivit să o încheiem invocând un citat, cu autor neidentificat, care se potrivește cu linia generală a blogului nostru:

“Nu poți împiedica păsări ale durerii să zboare deasupra capului tău, dar le poți opri să-și construiască cuiburi în părul tău.“

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. lizatlancaster.co.za/blog/johannesburgs-urban-forest-is-home-to-wonderful-bird-life

2. ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83s%C4%83ri_%C8%9Bes%C4%83tor

"Iubirea pentru propria țară este un lucru splendid. Dar de ce ar trebui să oprim iubirea la frontiere?"

                                                                  Pablo Casals

Valentine‘s Day la Johannesburg

Ziua îndrăgostiților se bucură de popularitate și în Africa de Sud. Pretutindeni, pe Internet, în centrele comerciale, în spațiile pentru reclame există tot felul de oferte destinate celor interesați.

Iată câteva din ofertele, mai ieșite din comun, accesibile cuplurilor din Joburg, sâmbătă 14 februarie 2015:

• plimbare cu balonul cu aer cald peste Leagănul Omenirii (Leagănul Omenirii este un areal în care se află resturile fosile umanoide din siturile de la Sterkfontein, Swartkrans și Kromdraai. Zona se află la 50km nord-vest de orașul Johannesburg.);

• participarea la un concert susținut live de cântăreți și formații cunoscute, în Grădina Botanică Națională din Pretoria (la 72 km de Johannesburg);

• gătirea în cuplu a unei mese romantice la Wickedfood Cooking School;

• vizionarea unui spectacol de comedie și jazz la Parker‘s Comedy and Jive – sub deviza “râsul este cel mai bun medicament“;

• petrecerea unei zile, în afara orașului, la Sparkling Waters Hotel și Spa;

• petrecerea după amiezii sau serii la Tangaroa Strawberry Farm, o fermă de căpșuni (acum fără căpșuni, nefiind sezonul lor), situată pe malul unui baraj;

• vizitarea vestitei grădini zoologice Johannesburg Zoo;

• călărie, ture ATV și picnic la Saddle Creek Ranch;

• cină și dans pe muzică live la “Cantare in Montecasino“;

• patinaj la Festival Mall sau Northgate;

• ședințe foto speciale pentru cupluri.

În ce limbă puteți să comunicați în Johannesburg?

Vă vine să credeți? În Africa de Sud sunt, nu mai puțin de, 11 limbi oficiale și alte zeci de neoficiale.

Limba engleză este limba cea mai frecvent folosită în viața publică și comercială oficială dar se află doar pe locul cinci (ca și setswana, o limbă africană) în clasamentul limbilor vorbite în familie.

Ea este înțeleasă, în general, în întreaga țară, fiind limba de afaceri, politică și mass-media, și este considerată ca fiind “lingua franca” a țării.

Constituția, intrată în vigoare la 4 februarie 1997, recunoaște 11 limbi oficiale (Afrikaans, Engleză, Ndebele, Sotho de nord, Sotho, Swazi, Tsonga, Setswana, Venda, Xhosa și Zulu) și acestora li se garantează statut de egalitate.

Pe lângă cele 11 limbi oficiale, în Africa de Sud, ca urmare a situării sale la răscrucea de drumuri din sudul continentului african, se mai vorbesc nenumărate alte limbi: africane, europene și asiatice.

Printre acestea, menționate și în Constituție, sunt khoi, nama, limbajul semnelor, araba, germana, greaca, gujarati, ebraica, hindi, portugheza, sanscrita, tamil, telegu, urdu ș.a.

Diversitatea lingvistică din Africa de Sud are o consecință interesantă: toate aceste limbi au avut un efect profund unele asupra celorlalte.

Limba engleză sud-africană, de pildă, este plină de cuvinte și expresii din afrikaans, zulu, nama, și alte limbi africane.

De asemenea, cei care vorbesc într-una din limbile africane presară de multe ori cuvinte din engleză sau afrikaans în frazele lor.

În ospeție la “Queen Sheba“, Norwood, Johannesburg

Având în vedere diversitatea lingvistică de care vorbeam, nu este de mirare că, prin oraș întâlnești oameni aparținând tuturor raselor și etniilor, că în oraș există semne ale strădaniilor de a populariza tradițiile și obiceiurile diverselor nații.

În acest context, Johannesburgul găzduiește, de exemplu, un număr impresionant de localuri cu tendințe de specificitate: chinezești, italiene, grecești, indiene, portugheze, mexicane ș.a.

Așa stând lucrurile, era de neocolit “rătăcirea“ noastră și într-un local exotic cum este restaurantul etiopian Queen Sheba din Norwood.

Intrarea în restaurant, destul de modestă, contrastează cu interiorul plăcut, tinzând spre eleganță și bun gust, caracteristici asigurate de mobilier și mai ales de elementele de decor, specific etiopiene.

La intrare ne-a întâmpinat patronul, un domn între două vârste, îmbrăcat în port, bănuim că tradițional, care ne-a poftit la masa pregătită pentru noi – rezervarea fusese făcută cu mai multe zile în urmă.

Din cele câteva cuvinte, schimbate cu domnia sa, am aflat că se află de 5 ani în Johannesburg și este mulțumit de afacerea sa.

Ospătărițele care ne-au servit, purtau și ele îmbrăcăminte tradițională.

Am fost întrebați despre băuturile pe care dorim să ni le servească și dacă vrem să ni se prezinte ritualul cafelei.

La ritualul cafelei am renunțat pentru că, încă de la intrare, am fost întâmpinați de puternicul miros al cafelei proaspăt prăjite pentru alți clienți ai localului și bănuiam că ritualul implică, de fapt, prăjirea cafelei, cu ustensile specifice, în fața mușteriilor.

În ceea ce privește comanda noastră principală, mâncare etiopiană tradițională, stabilită telefonic cu ocazia rezervării, ni s-a servit după un timp destul de îndelungat fapt care a amplificat nerăbdarea și curiozitatea noastră.

Când ni s-au adus platourile cu mâncare ne-am lămurit: pregătirea lor minuțioasă într-adevăr presupune un timp mai îndelungat.

Pe un platou măricel, pe o foaie albă, cu aspectul unui cearceaf, dar cu consistența unei clătite de-a noastre, erau aranjate mai multe grămăjoare de preparate de diferite culori și compoziții pe care nu prea le-am putut descifra.

Ceea ce ne-a produs o totală dezorientare a fost lipsa tacâmurilor. Abia atunci am înțeles de ce, la toaleta restaurantului erau amenajate mai multe locuri, decât în mod obișnuit, pentru spălarea pe mâini: felurile de mâncare se consumau cu mâna, așa cum noi am văzut doar în filme.

De spălat pe mâini, ne spălăm și noi înainte de mâncare dar, fără tacâmuri ni se părea imposibil să mâncăm așa că le-am rugat pe ospătărițe să ne aducă tacâmuri.

Au fost contrariate, chiar au încercat să ne explice inutilitatea unor asemenea ustensile dar, insistența noastră, vibrând a nemulțumire, le-a îmblânzit și am primit niște lingurițe.

Astfel a fost salvată buna noastră intenție de a mânca un prânz etiopian.

Intenția a fost bună însă apetitul nostru, pentru ceea ce ni s-a servit, prezenta semne de scădere.

Ca să fim sinceri până la capăt, avem temeri serioase că am putea supraviețui cu acest gen de mâncare dar, nu le facem din asta nici o vină gazdelor noastre și, trebuie să adăugăm că, localul a fost plin, cât timp am fost și noi acolo, iar lumea părea că savurează acele feluri de mâncare.

În fine, se pare că suntem excesiv de ardeleni în ceea ce privește preferințele culinare.

Am depus eforturi considerabile ca, în limitele bunei cuviințe, să lăsăm cât mai puțină mâncare pe platouri.

După ce am isprăvit, ne-am luat un rămas bun cordial de la gazde, cărora le păstrăm o adâncă simpatie dar, în sinea noastră, am recunoscut că a fost ultima noastră experiență culinară de acest gen.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.

2.

3. www.getaway.co.za/travel-ideas/lovers-guide-valentines-day-gauteng/

"Program în 12 pași pentru dependența de ciocolată: Niciodată să nu fii mai departe de 12 pași de ciocolată." 

                                                                                            Terry Moore

Se apropie Valentineʼs Day – 14 februarie – și acest lucru, din punctul nostru de vedere, are două consecințe: una la nivel planetar, însemnând o creștere a consumului de ciocolată și a doua, de ordin personal, întreruperea seriei de articole despre Johannesburg.

Ce legătură este între ciocolată și Valentineʼs Day?

Sperăm să găsiți răspunsul în rândurile care urmează. În orice caz, despre fiecare este util de știut mai multe.

O posibilă istorie a Sfântului Valentin

Se pare că istoria reală a Zilei Îndrăgostiților nu se referă la trandafiri, bomboane de ciocolată și răvașe frumoase ci, mai degrabă, crima, închisoarea și execuția au dus la geneza modernei sărbătoriri a dragostei.

Una din istorii, nu știm dacă chiar cea reală, se referă la omul al cărui martiriu pare să fi inspirat sărbătoarea.

Chiar dacă relatările bisericești despre perioade mai timpurii amintesc de trei sfinți creștini cu numele de Valentin, cel care probabil a inspirat sărbătoarea a fost un preot roman, din timpul împăratului Claudius al II-lea, în secolul al III-lea, d.Hr.

La momentul respectiv, Imperiul Roman se confrunta cu tulburări masive. Denumită de către oamenii de știință “criza secolului al treilea “, această perioadă a însemnat un imperiu divizat în trei state concurente care din exterior era amenințat de invazii.

În acest context, cu Imperiul “atârnând de un fir“, Claudius avea nevoie de toată puterea de război ca să poată rezista. El a luat decizia nepopulară de a interzice căsătoria în rândul tinerilor, crezând că soldații necăsătoriți vor lupta mai bine decât cei căsătoriți.

Acesta este momentul în care intră în scenă Valentine, preotul pisălog, care vedea în căsătorie ceva sacru dat de Dumnezeu.

Contrar ordinului împărătesc, el a continuat să oficieze căsătorii între tineri, în secret, până a fost descoperit și închis.

Pentru nesupunerea lui, preotul a fost decapitat dar mai apoi a fost martirizat de Biserică pentru că și-a dat viața ca să poată respecta sacramentul căsătoriei; și-a dat viața pentru iubirea dintre oameni și pentru iubirea lui Dumnezeu.

La sfârșitul secolului al V-lea, Papa Gelasius I a declarat 14 februarie ca Zi a Sfântului Valentin, iar câteva secole mai târziu, autori romantici ca Geoffrey Chaucer, Shakespeare ș.a., în operele lor, i-au pus pecetea, “definitivă“, de zi de sărbătoare.

Sărbătoarea de Sf. Valentin nu mai este recunoscută în calendarul liturgic actual al Bisericii Romano-Catolice. Ea a fost îndepărtată din calendar după ce calendarul a fost revizuit, în 1969, de către Papa Paul al VI-lea.

Cu ocazia respectivă, mai mulți sfinți și-au pierdut locurile din calendarul religios deoarece nu au existat suficiente informații care să documenteze viața și sfințenia lor.

Chiar dacă la noi Dragobetele este ziua tradițională a îndrăgostiților, credem că legenda de mai sus este suficient de impresionantă ca, amintindu-ne de ea, să oferim de 14 februarie ciocolată persoanei iubite.

Iar acum… despre ciocolată

Ciocolata este descrisă, de majoritatea oamenilor, ca un produs alimentar, de culoare, de obicei, maro, care face parte din categoria dulciurilor.

Când spun dulciuri, oamenii au dreptate pentru că, cea mai mare parte a ciocolatei, care se comercializează, conține, pe lângă alte ingrediente, și mult zahăr.

Prezența zahărului face din ciocolata respectivă un aliment foarte gustos dar și foarte nesănătos atât pentru dinți cât și pentru întregul organism.

Ba mai mult, așa cum probabil se știe, zahărul, consumat în cantitate prea mare, este chiar un agent toxic.

După aceste lucruri alarmiste, să dăm și o veste mai bună: ciocolata, sub forma ei pură, este un aliment foarte sănătos!

Dar ce înseamnă ciocolată pură?

Este vorba de ciocolata neagră, neprelucrată, amară care este unul și același lucru cu cacaoa brută.

Ea se prepară din semințele de Theobroma cacao – arborele de cacao (un arbore, din familia Malvaceae, cu înălțimea de 4-8 metri, mereu verde, originar din regiunile tropicale din America Centrală și de Sud).

El produce un fruct de mărimea unui ananas mic iar în interiorul fructului se află semințele, denumite si boabe de cacao.

Arborele de cacao a fost cultivat de cel puțin trei milenii în America Centrală iar cele mai vechi dovezi de utilizare a sa sub formă de băuturi, în Mexic și Guatemala, datează de prin 1900 î.Hr.

De altfel, majoritatea locuitorilor Americii Centrale, inclusiv mayașii și aztecii, au consumat o băutură cunoscută sub numele de “xocolātl“, cuvânt care în limba Nahuatl (limbă nativă în America Centrală) înseamnă “apă amară”.

În zilele noastre cacaoa (mai precis arborele) este cultivată pe aproximativ 69,000 km² în toată lumea.

Cum se ajunge de la semințe la ceea ce cunoaștem noi ca ciocolată?

Boabele de cacao au un gust amar intens și trebuie să fie fermentate pentru a-și dezvolta aroma.

După fermentare, boabele sunt uscate, curățate și prăjite iar apoi, vânturate și sortate.

Urmează îndepărtarea învelișului boabelor și tocarea miezurile, tocătură care formează un lichid vâscos numit lichior de ciocolată (nu are nici o legătură cu băutura alcoolică cu același nume).

La fel ca alte tipuri de semințe, și cele de cacao conțin o anumită cantitate de grăsime dar cam jumătate din cantitatea de grăsime a altor semințe.

Lichidul se prelucrează pentru a se obține două componente: cacao solidă (baton sau pudră) și unt de cacao.

Ce face din cacao un aliment atât de sănătos?

Cacaoa solidă este una dintre cele mai bogate surse de antioxidanți, în speță, flavanol.

Flavonoidele sunt ca un medicament. Ele se găsesc în unele legume, fructe, vin roșu și ceaiuri dar cel mai mult în această ciocolată brută, neprelucrată.

Flavonoidele din ciocolata neagră protejează organismul de indispoziții și boli: protejează inima, creierul și reduc colesterolul.

Conform oamenilor de știință, ciocolata, consumată cu moderație, poate scădea tensiunea arterială.

Cacaoa conține și alte substanțe cu efecte benefice asupra organismului. Este vorba de alcaloizi ca teobromina, feniletilamina și cafeina.

Atenție însă, prezența teobrominei face ca ciocolata să fie toxică pentru unele animale, în special pentru câini și pisici.

Sub ce formă se consumă ciocolata?

Ciocolata amară, neîndulcită care conține, în principal, cacao și unt de cacao, în proporție variabilă, poate fi folosită pentru copt.

Dar, o mare parte din ciocolata consumată astăzi, este, cum am arătat mai sus, sub formă de ciocolată dulce adică o combinație de cacao, unt de cacao, sau alte grăsimi, și zahăr.

Ciocolata de lapte este ciocolată dulce, care conține în plus lapte praf sau lapte condensat.

Ciocolata albă conține unt de cacao, zahăr, lapte, dar nu și cacao.

La rândul ei, ciocolata, sub oricare din formele menționate se poate folosi ca ingredient la prepararea altor produse.

Să revenim la întrebarea inițială!

Ce legătură este între ciocolată și Valentineʼs Day?

Vestea, probabil cea mai bună, despre ciocolată, am lăsat-o la sfârșit: ea ne poate face fericiți.

Este un adevăr ușor de explicat. Ciocolata conține, așa cum am mai arătat, și feniletilamină.

Feniletilamina este una și aceeași substanță cu hormonul pe care îl secretă creierul atunci când posesorul creierului respectiv este îndrăgostit.

Iată deci că nu este de mirare că ciocolata este asociată cu cea mai romantică zi a anului: 14 februarie – Ziua Sf. Valentin – Ziua Îndrăgostiților.

Se conturează deci o concluzie: prin consumul de ciocolată neagră, organică, de calitate bună, ne păstrăm sănătoși și devenim mai fericiți.

Puteți obține ciocolată neagră de bună calitate, acolo unde trăiți?

O sursă poate fi și propria bucătărie, dacă vă preparați acasă ciocolată bună. O rețetă puteți găsi, de exemplu, aici:

www.youtube.com/watch?v=mMN8gPF28mU&feature=player_embedded

Don‘t worry, be happy!

Surse:

1. www.huffingtonpost.com/2014/02/13/valentines-day-bloody-history_n_4768652.html

2. en.wikipedia.org/wiki/History_of_chocolate

3. en.wikipedia.org/wiki/Chocolate

4. www.infobazar.ro/sanatate/Ciocolata/Din-ce-se-obtine-ciocolata