29 Jan

Ne facem planuri dar, nu le urmăm?

“Când nu stingi focul la început – când îl poți stinge cu un hârdău de apă – și lași focul în voie, apoi nu-ți mai ajunge apa unui râu ca să-l poți stinge.”

                                                                              William Shakespeare

Procrastinarea face parte din trăsăturile specific umane deși, nu rareori, se pot vedea și în lumea animală asemenea manifestări: de exemplu, pisici care amână plăcerea devorării unei prăzi jucându-se mai întâi cu ea.TomSiJerry

Nu este greu să facem planuri, notând cu conștiinciozitate scadențe în agendă dar, unii dintre noi, aproape inevitabil, le amână sau chiar le abandonează.

De procrastinare am pomenit și într-o postare mai veche (din 31.07.2014). Acolo arătam cât de păguboasă este și pentru a sublinia acest lucru am apelat la citatele “Amânarea este asasinul oportunității” (Victor K. Kiam) și “Nu slăbi planul tău prin lâncezeală și amânare” (William Shakespeare).

Tema procrastinării este destul de frecventă în literatura actuală de specialitate (psihologie) dar nu este deloc nouă. Filosofii Greciei antice, Socrates și Aristotel, au propus un cuvânt pentru a descrie acest tip de comportament: “akrasia” (l. greacă).

Akrasia este o stare de neînfrânare prin care omul acționează împotriva a ceea ce crede că e bine.CeEsteAkrasia

Altfel spus, faci un lucru, chiar dacă știi că, la momentul respectiv, ar fi mai important să faci un alt lucru.

Într-o interpretare mai liberă se poate spune că akrasia este echivalentă cu amânarea sau cu lipsa autocontrolului.

Akrasia ne împiedică să urmăm planurile făcute.

O explicație a faptului că akrasia poate să-și pună amprenta pe vieților noastre este, conform cercetătorilor, tendința creierului uman de a acorda o mai mare valoare gratificărilor instantanee, asociate prezentului, decât câștigului aferent obiectivelor pe termen lung.

Când facem planuri pentru a atinge un obiectiv – de pildă, să pierdem din greutate, să scriem o carte sau să învățăm o limbă străină – avem în vedere viitorul.

În acest demers, de prefigurare a viitorului, creierul nostru identifică valorile pe care le implică luarea respectivelor măsuri cu beneficii pe termen lung. Cu toate acestea, când vine momentul luării unor decizii și fapte concrete nu mai acționăm pentru că, în acel moment creierul are în vedere prezentul concret și nu viitorul.

Acesta este un motiv pentru care s-ar putea să mergem la culcare cu sentimentul că suntem motivați să facem o anumită schimbare în viața noastră viitoare dar, a doua zi, să ne trezim cantonați în vechile tipare cu vechile opțiuni.

Beneficiile din viitor sunt valoroase pentru creier dar, atunci când vine vorba de punerea în balanță a beneficiilor din prezent cu cele din viitor, au valoare mai mare satisfacțiile imediate.

Acesta este contextul în care postarea mai veche, menționată, lua în considerare prezența capacității de a amâna satisfacțiile (capacitate pe care    s-ar putea să o dețină și mâța pomenită mai sus?) ca pe o calitate care anticipează succesul în viață.

Înțelegerea modului de a rezista atracțiilor momentane de gratificare, de obicei ocazionale, ne poate ajuta să eliminăm decalajul dintre unde ne aflăm și unde dorim să ne aflăm.

Uneori, devenim conștienți de această tendință dăunătoare, de a fi dominați de akrasie, și recurgem la strategii “nebune” pentru a o învinge și a realiza ceea ce avem de făcut.

Un exemplu simpatic, în acest sens, îl găsim în biografia marelui scriitor Victor Hugo, dovadă că nici artiști prolifici, de talia lui, nu sunt imuni la distragerile vieții de zi cu zi, de la planurile mai mari de viitor.

În vara anului 1830, Victor Hugo era presat de un termen de finalizare, extrem de stresant pentru el.

Cu douăsprezece luni mai devreme, celebrul scriitor încheiase un acord cu editorul său, Gosselin, că va scrie o nouă carte intitulată “Cocoșatul de la Notre Dame”.

În loc să scrie cartea, Hugo a petrecut anul, care a urmat, cu urmărirea altor proiecte, inclusiv participarea la activități de divertisment, astfel că munca sa, cu privire la textul promis, a fost mereu amânată.

Editura Gosselin a devenit frustrată de amânările sale repetate și a impus un termen limită strict. I-a cerut lui Hugo să termine cartea, până în luna februarie a anului următor (1831), adică în mai puțin de șase luni.

Confruntându-se cu această situație, pentru a evita orice alte amânări, Hugo a aplicat o strategie specială: și-a adunat toate hainele din locuință, cu excepția unui șal mare pe care-l purta prin casă, și le-a încuiat.

Lipsit astfel de haine potrivite pentru a ieși din casă, tentația a dispărut și nu a mai fost distras de la lucru. Singura opțiune care i-a rămas a fost scrisul.

Această strategie a funcționat și Hugo a scris, cu furie, zi de zi, în perioada toamnei și iernii anului 1830.

În acest fel “Cocoșatul de la Notre Dame” a fost publicat la 14 ianuarie 1831, cu două săptămâni mai devreme decât a cerut editorul.

Cum putem să combatem akrasia?

Aristotel, preocupat fiind de această problemă, a folosit termenul “enkrateia” (l. greacă) ca antonim pentru “akrasia”.

În timp ce “akrasia” se referă la tendința de a cădea victimă amânării, “enkrateia” înseamnă să ai “putere asupra sinelui”.

Atunci când Victor Hugo și-a închis hainele pentru a se putea concentra asupra scrisului, el a creat o strategie care ajută la îmbunătățirea comportamentului în raport cu akrasia.

Acest gen de strategii constituie așa numitele “dispozitive de angajament”. Ele implică, fie mărirea obstacolelor în calea comportamentelor rele sau mărirea costurilor lor, fie reducerea eforturilor necesare pentru realizarea comportamentelor bune.

Se pot da multe exemple:

– putem pune limite unor obiceiuri alimentare dăunătoare, prin achiziționarea de alimente mai degrabă în ambalaje individuale decât în vrac;

– putem pune capăt pierderii de timp pe telefon, prin ștergerea jocurilor sau a aplicațiilor de social media;

– putem reduce riscul navigării pe canalele posturilor, în general stupide, de TV,  prin închiderea televizorului într-un dulap și folosirea lui numai într-o zi stabilită ca zi de vizionare;

– dacă suntem dependenți de jocurile de noroc online, putem cere, în mod voluntar, să fim adăugați pe lista cu persoanele cărora li se refuză accesul la site-urile respective;

– dacă suntem risipitori cu banii, putem constitui un “fond de urgență”, un cont de economii, prin solicitarea la bancă a serviciului de transfer automat de fonduri din contul curent în contul respectiv.

Circumstanțele de funcționare ale “dispozitivelor de angajament” diferă, de la caz la caz, dar mesajul este acelasi: ele pot ajuta în proiectarea și realizarea, fără amânări, a acțiunilor noastre viitoare.

Trebuie să găsim modalități care mai degrabă să ne automatizeze, în prealabil, comportamentul, decât să ne bazăm pe voința de moment. Astfel devenim arhitectul acțiunilor noastre de viitor și nu victima lor.

Amânările pot fi evitate și prin alte procedee dintre care unul, la fel de simplu ca și dispozitivele de angajament, este folosirea “intențiilor de implementare”.Planificare

Intenția de implementare înseamnă afirmarea intenției de a pune în aplicare un anumit comportament la un anumit moment în viitor. De exemplu, “voi exersa timp de cel puțin 30 de minute la [data] în [locul] la [ora]”.

Există sute de studii care arată că, aceste “intenții de implementare”, au efecte pozitive în multe domenii și că, prin folosirea lor, cresc de 2-3 ori șansele de a efectua, fără amânare, o acțiune în viitor.

Proiectarea acțiunile noastre prin construirea unor dispozitive de angajament sau folosirea intențiilor de implementare sunt metode simple care ne pot facilita trăirea unei vieți bazate pe “enkrateia”, mai degrabă decât pe “akrasia”.

O viață bazată pe enkrateia, în mod cert, ne poate furniza multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.

2. jamesclear.com/akrasia

3. en.wikipedia.org/wiki/The_Hunchback_of_Notre-Dame

4. utildestiut.ro/2014/07/

22 Jan

Putem deveni mai simpatici?

„Simpatia este predispoziţia de a simţi într-un fel asemănător felului de a simţi al altuia.”

                                                                                                     Stendhal

Poate că postarea noastră precedentă (din 15.01.16) a lăsat impresia că împlinirea oricărei așteptări de la viață implică numai sacrificii sau suferințe mari.

Că nu este așa, rezultă și din rândurile care urmează, în care încercăm să prezentăm care sunt “costurile” unei prezențe agreabile, adică a dorinței de a crea o impresie cât mai plăcută persoanelor cu care ajungem în contact.

Așteptarea de a crea o impresie plăcută nu este tocmai altruistă. Fiind mai simpatici, mai plăcuți, ne găsim mai ușor prieteni, poate chiar locul de muncă visat și, în general, ne creăm o viață socială mai plăcută.

În acest context, ceea ce trebuie să ne asumăm nu înseamnă niciun fel de suferințe ci, doar o listă de lucruri de bun simț, bine cunoscute de majoritatea cititorilor, pe care este bine să le avem în vedere:

Zâmbiți cât mai mult.

Vederea unui zâmbet descrețește frunțile, atenuează eventualele stări de încordare și, de ce nu, îi poate face pe oameni fericiți. Prin urmare, nu faceți economie cu zâmbetele. A-i zâmbi cuiva este o cale spre a-i câștiga simpatia și prietenia.TimmyPtBlog

Puneți interlocutorilor întrebări.

Oricărui om îi place să vorbească despre el însuși. Ca urmare, o conversație cu noi poate deveni o conversație memorabilă și pozitivă, pentru interlocutor, în cazul în care îi oferim ocazia să vorbească mai mult despre el însuși. Această oportunitate o putem oferi punând întrebările potrivite.

Acordați întreaga atenție persoanei cu care discutați.

Dacă în timpul discuției cu cineva ne străduim să fim mai degrabă partea care ascultă decât cea care vorbește, interlocutorul respectiv se simte important. Atenție însă, chiar dacă mai punem câte o întrebare, oamenii nu vor aprecia asta dacă, între timp, vor constata că nu auzim ce spun. (A asculta nu înseamnă întotdeauna și a auzi!)

Folosiți numele interlocutorului.

Numele constituie o parte esențială a identității fiecărui om. Menționarea numelui persoanei cu care discutăm, o face să se simtă mai bine și va aprecia faptul că este importantă pentru noi. Este penibil să ne întreținem cu o cunoștință și să nu ne amintim numele ei. (Cadrelor didactice li se poate întâmpla pentru că, au cunoscut multe generații de învățăcei și, este puțin probabil să fi reținut numele tuturor.)

Repetați și consolidați cele spuse de interlocutor.

Repetarea și confirmarea celor spuse de un interlocutor îl va ajuta pe acesta să se simtă confirmat. Oamenii, în general, își doresc foarte mult să obțină validarea pentru ceea ce susțin.

Nu dați sfaturi dacă nu vi se solicită.

Oferiți sfaturi oamenilor atunci când ele sunt solicitate. Atunci când insistăm în a prezenta altora opinia noastră și în a da sfaturi, putem părea aroganți și autoritari, chiar dacă CitatSfaturiintenția a fost de a ajuta.

Nu faceți din totul o competiție.

Încercarea de a concura cu toată lumea pentru a-i depăși pe toți ne poate face mai degrabă antipatici decât simpatici.

Asumați-vă responsabilitatea.

Dacă facem o greșeală trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ea. Este degradant să nu ne recunoaștem greșelile căutând vina la alții.

Nu băgați în seamă smartphone-ul când discutați cu cineva.

Oamenilor le place să li se acorde o atenție nedivizată pentru că atunci simt că sunt ascultați cu adevărat. Altfel spus, acordarea atenției totale unui interlocutor este o dovadă a aprecierii prezenței și timpului omului respectiv. Credem că este o dovadă de bădărănie ca, în timpul unei întrevederi, să ne consultăm tot timpul telefonul, pentru a vedea mesajele sosite.

Nu folosiți drept termen de comparație propria persoană.

Uneori, într-un efort de a relaționa cu alții, suntem tentați să exagerăm cu comparațiile.

De exemplu, când cineva ne povestește despre moartea câinelui său, ar trebui să ascultăm cu îngrijorare pentru că, persoana în cauză asta așteaptă.

Dacă am interveni în discuție cu o poveste despre cum a murit animalul nostru de companie și cât de mult am suferit, când s-a întâmplat asta, interlocutorul ar putea avea senzația că intenționăm să abatem discuția la propria noastră persoană.

Deși intenția noastră a fost să transmitem un mesaj de înțelegere față de suferința interlocutorului, rezultatul este altul, impresia că problema altcuiva nu ne interesează.

Nu întrerupeți interlocutorul.

Într-o discuție este posibil să devenim atât de entuziasmați încât, să întrerupem persoana care tocmai vorbește, deranjând-o astfel foarte mult. Concluzia pe care o va trage poate fi aceea că spusele sale nu prezintă niciun interes pentru noi. Trebuie să așteptăm cu răbdare momentul când putem interveni în discuție, fără să producem asemenea incidente.

Mențineți contactul vizual cu interlocutorii.

Menținerea contactului vizual cu cineva care ne relatează ceva, este un semnal pentru persoana respectivă că este ascultată și îi potențează încrederea.

Acceptați ideea că nu toată lumea vă împărtășește părerile.

Fiecare individ are opiniile lui care nu este obligatoriu să coincidă cu ale altora. Acesta este un principiu cu care toată lumea trebuie să învețe să fie de acord. Drumul ales de noi nu NuGandimLaFelîntotdeauna este considerat corect și de alții dar, nu trebuie să încercăm să-i convingem că se înșeală și să accepte neapărat soluția noastră. Cel mai înțelept lucru este să acceptăm diferențele.

Nu căutați tot timpul simpatie și atenție.

Chiar dacă dorim să fim simpatici, nu trebuie să “vânăm” în mod constant această simpatie, numai pentru ca să ne simțim noi mai bine. Exagerările de orice fel devin obositoare și chiar pot duce la un teatralism pe care anturajul îl identifică ușor.

Acordați cea mai mare atenție igienei proprii.

Curățenia corporală și a îmbrăcăminții noastre alături de o cavitate bucală întreținută sunt, de asemenea, foarte importante și pot atrage simpatia (sau antipatia) celor din jurul nostru dar nu intrăm în detalii având în vedere considerația față de cititorii noștri.

Considerăm că respectarea cerințelor de mai sus nu constituie un sacrificiu prea mare atunci când, printre așteptările noastre de la viață este și aceea să fim apariții plăcute pentru cei cu care ajungem în contact.

  

Atragerea simpatiei celorlalți dar chiar și confortul psihologic creat de gândul că am respectat aceste câteva recomandări ne poate aduce o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse: www.msn.com/en-za/lifestyle/style/16-tips-to-make-yourself-more-likeable/ar-BBobIWX?li=AA2FRlB

15 Jan

Ce așteptăm de la viață?

“Cel care este pregătit pentru orice eventualitate, a câștigat jumătate din bătălie.”

                                                     Miguel de Cervantes

Recent am trăit momentele trecerii dintre ani când am făcut bilanțuri și ne-am exprimat dorințele privind așteptările pe care le avem de la viață.

În acest context, pare firesc ca fiecare dintre noi să își fi exprimat așteptări cum ar fi: viață fericită și ușoară lipsită de griji, dragoste împărtășită, un fizic perfect, bani, popularitate, respect și admirație.

Toată lumea are asemenea așteptări și firescul lor provine din faptul că este cea mai simplă și ușoară conduită.

Răspunsurile de genul: “Vreau să fiu fericit, să am o familie mare și un loc de muncă care să îmi placă”, la întrebarea “Ce aștepți de la viață?”, sunt universal valabile și nu personalizează individul.

Ca urmare, întrebarea “Ce așteptăm de la viață?” nu are de ce să prezinte interes. Întrebări mai interesante la care, probabil, nu multă lume se gândește, ar fi de genul “Ce durere ai accepta în viața ta?” sau “Pentru ce ai fi dispus să lupți?” sau “Ce sacrificii ai fi dispus să faci în viață?”ToDoWithYourLife

Acestea par a fi întrebări mult mai determinante pentru modul în care viețile noastre își urmează cursul.

Toată lumea vrea să aibă un loc de muncă grozav, independență financiară, dar nu toată lumea este dispusă să suporte pentru asta săptămâna de lucru de 60 de ore, o navetă lungă până la locul de muncă, redactarea și citirea unor maldăre de documente plictisitoare, alergatul de-a lungul și de-a latul ierarhiilor companiilor ș.a.

Mulți dintre oameni vor să fie bogați și să-și satisfacă imediat dorința de a acumula avere, fără riscuri dar fără sacrificii.

Toată lumea ar vrea să aibă o relație minunată, o căsnicie și o viață sexuală pe măsură, dar nu toată lumea este dispusă să treacă prin discuții dure, tăceri incomode, sentimente rănite și psihodrame de tot felul.

Fericirea necesită însă luptă iar experiențele negative pot fi evitate cu mult timp înainte ca ele să dea naștere la momente de viață presărate cu hohote de plâns.

La baza tuturor comportamentelor umane, nevoile sunt, mai mult sau mai puțin, asemănătoare.

Experiențele pozitive sunt ușor de gestionat însă cele negative sunt acelea cu care trebuie să ne luptăm, noi toți.

Prin urmare, calea spre obținerea lucrurilor bune de la viață trece prin relele pe care suntem dispuși și capabili să le îndurăm.

Oamenii vor un fizic uimitor dar, nu pun capăt obișnuințelor negative, nu-și pun problema modului cum pot rezista la durere și la stresul fizic care sunt asociate cu activitatea desfășurată cu regularitate într-o sală de gimnastică, nu respectă “privațiunile” impuse de o alimentație sănătoasă, nu dau importanță  planificării  propriei vieți, în cele mai mici detalii.

Oamenii doresc să înceapă propria afacere sau să devină independenți financiar dar, nu au în vedere faptul că nu poți ajunge un antreprenor de succes dacă nu găsești căile de a depăși riscul, incertitudinea, eșecurile repetate și orele de “lucru nebun” și toate acestea pentru ceva despre care nu știi dacă va avea sau nu succes.

Oamenii vor un partener de viață ideal. Nu este însă suficientă legarea de o persoană, fără a ține cont și de tulburările emoționale de care poate fi însoțită: incompatibilități și respingeri de tot felul, tensiuni sexuale care nu se eliberează, momente când ochii privesc în gol și așteaptă lângă un telefon care nu sună. Toate acestea sunt părți ale jocului iubirii în care însă nu poți câștiga fără să joci.HowCanReachTheGoal

Am înșirat câteva din aspectele care par a determina succesul și pentru care nu este potrivită întrebarea “De ce anume vreți să vă bucurați în viață?”

Întrebarea mai potrivită ar fi: “Ce durere sunteți dispus să suportați?”

Calitatea vieții omului nu este determinată de experiențele sale pozitive ci de experiențele negative depășite cu succes.

Prin urmare, tratarea experiențelor negative este calea de a obține răspunsul la ce vrei să faci cu viața ta.

În tot felul de discursuri și cărți pot fi întâlnite o mulțime de sfaturi de genul: “Succesul tău depinde doar de cât de mult îți dorești ceva. Ca să reușești trebuie să dorești cu tărie!”

Dar, toată lumea vrea ceva și toată lumea vrea cu tărie. Nimeni însă nu este conștient dacă dorește “suficient” acel ceva.

Dacă vrei beneficiile unui anume ceva în viață, trebuie să vrei, de asemenea, și costurile.

Dacă vrei un fizic “de arătat pe plajă”, trebuie să vrei și sudoarea, efortul jogging-ului de dimineață devreme, unele frustrări alimentare ba chiar și foamea.

Dacă dorești un AUDI, va trebui să accepți și costurile sale sub forma muncii  prelungite zi de zi până noaptea târziu, riscurile caracteristice afacerilor, precum și posibilitatea să enervezi o persoană sau mii de persoane.

Dar atenție, dacă vă aflați în situația că doriți ceva lună de lună, an după an dar, nu se întâmplă niciodată nimic care să vă apropie de acel ceva, atunci poate ceea ce doriți de fapt este o fantezie, o idealizare, o imagine sau o promisiune falsă.

Poate ceea ce vreți nu este exact ceea ce vreți ci doar ceva care vă creează o imagine care vă încântă. Poate că de fapt nu vreți deloc acel ceva.

Câți dintre noi, posesori eventuali ale unor fărâme de talent (actoricesc sau musical) nu ne-am dorit în adolescență să devenim vedete?

Ne și vedeam pe scenă aducând publicul în extaz. Cu toate acestea, drumul prin viața reală nici măcar nu ni s-a intersectat cu lumea artelor de scenă.

Cum rămâne atunci cu ideea că ceea ce îți dorești cu tărie poți să realizezi?

Explicația este simplă: la întrebarea niciodată pusă “Ce sacrificii am fi fost dispuși să aducem pentru realizarea acestui vis?” nu am fi răspuns corect.

Intrarea în lumea artelor este extrem de dificilă, însemnând poate mai multe runde de examene de admitere; după terminarea studiilor ar fi urmat viața grea a artiștilor, în căutare de contracte, repetiții nesfârșite, turnee obositoare ș.a.m.d.

Totul a fost un vis precum un munte, ce ar fi trebuit urcat pas cu pas, urcuș care nu prea ne-a atras; ne-a plăcut să ne imaginăm doar partea de sus a muntelui. Am crezut că am vrut ceva, dar în realitate se pare că nu.

Am vrut recompensa și nu lupta. Am vrut rezultatul și nu procesul. Am fost atrași de victorie și nu de luptă. Viața însă nu funcționează în acest fel.

Răspunsul la întrebarea “Cum alegi să suferi?” spune mai mult despre o persoană decât dorințele și fanteziile sale.

Nimeni nu poate avea o viață lipsită de durere. Ea nu poate fi toată numai trandafiri și zâmbete.

Întrebarea de mai înainte este grea dar contează foarte mult. Întrebările despre plăcere sunt ușoare și generează răspunsuri similare de la majoritatea dintre noi. Întrebarea mai interesantă include durerea. “Care este durerea pe care sunteți dispus să o suportați?”

Este o întrebare care ne poate schimba viața. Este întrebarea care ne individualizează, care ne definește, ne desparte și, în cele din urmă, ne aduce împreună.

Ești definit ca individ de valorile pentru care ești dispus să lupți.OricePersoaanaDeSucces

Oamenii care se luptă bucuroși cu aparatele din sălile de fitness sunt cei care vor căpăta o formă fizică bună.

Oamenii care acceptă săptămânile lungi de muncă și politica ierarhiilor din firme vor ajunge să urce pe scara ierarhică.

Oamenii care acceptă stressul, incertitudinea, ba chiar și momentele de insucces, din viața artiștilor sunt, în cele din urmă, cei care vor ajunge vedete.

Componenta cea mai simplă și de bază a vieții o constituie lupta: luptele noastre determină succesele noastre. Așa că, dacă veți alege cu înțelepciune luptele, în mod cert, veți ajunge în posesia unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse: markmanson.net/question

08 Jan

Știați că…?

“Curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America și pe alții să asculte la ușă.”

                 Jose Maria Eca de Quinteros  – scriitor portughez

Ne-am gândit că, în aceste zile de început de an, se citesc mai ușor informațiile din categoria celor care intră de obicei în rubricile de curiozități.NodulCravatei

În vremurile nu demult apuse, cam în această perioadă a anului, acest gen de date umpleau paginile almanahurilor (almanahelor, spune un personaj politic celebru), scoase de diferitele ziare și reviste.

Amintirea lor ne stârnește nostalgii dar, numai pe motivul că eram cu cel puțin 27 de ani mai tineri.

Să reluăm clasica întrebare: Știați că…?

Pentru o foarte scurtă perioadă de timp, fiecare dintre noi este cea mai tânără persoană a lumii. (De aici se trage, probabil, credința unora că ei sunt “buricul pământului”.)

Fiecare om își sărbătorește ziua de naștere deodată cu alte 9 milioane de oameni. (Această informație credem că nu le-a parvenit celor amintiți mai sus.)

11 % din oameni sunt stângaci. (Asta la propriu, figurativ? – nu avem informații).

Un sfert din oasele omului sunt în picioare, laba piciorului uman conținând 26 de oase. Capul conține 22 de oase. (Canibalii din cartea lui Daniel Defoe, “Robinson Crusoe”, preferau probabil, pentru prânz, altceva.)

Un creier uman obișnuit conține 78 % apă. (În acest context sunt discutabile aprecierile gen “individul X are capul gol”; orice cap conține și apă.)MaimuțaCurioasă

90% din oameni își umezesc periuța de dinți după aplicarea pastei. (Această statistică nu include pe cei, destul de numeroși pe la noi, care preferă să nu se spele deloc pe dinți.)

Un bărbat obișnuit plânge cam de șase ori pe an pe când o femeie între 30 și 64 de ori. (Statisticile nu spun nimic despre motive.)

Când o persoană plânge și prima lacrimă apare din ochiul drept, înseamnă fericire iar dacă apare din ochiul stâng, înseamnă durere. (Nu știm cum este la stângaci.)

Omul clipește în medie de 25.000 de ori pe zi iar durata totală a clipitului unui individ, într-o zi, este echivalentă cu ținerea ochilor închiși timp de 30 de minute. (La această informație poate unii își pun și problema reciprocă: dacă stăm 30 de minute cu ochii închiși, nu vom mai clipi în ziua respectivă?)

O persoană medie își petrece 25 de ani dormind. (Când s-a făcut acest calcul probabil nu s-a ținut cont de timpul pe care unele persoane îl petrec dormind la școală sau la locul de muncă.)

Un sărut de un minut arde 26 de calorii. (Culmea este că toate mijloacele mass-media sunt pline cu ofertarea a tot felul de produse speciale pentru slăbit în condițiile în care cel mai la îndemână mijloc se poate găsi, probabil, acasă.)

Gura omului produce 1 litru de salivă pe zi. (Nu știm dacă este o cantitate suficientă pentru a stinge eventualul exces de calorii arse prin sărut.)

Omul începe să simtă sete atunci când corpul său pierde 1% din apă. (Nu avem date despre cei care consumă numai alcool.)

Ficatul uman are peste 500 de funcții. (Pentru unele persoane gândirea nu poate fi regăsită ca funcție nici măcar în ficat.)

Creierul folosește 25% din oxigenul inspirat de o persoană. (La persoanele menționate anterior ar trebui adăugat un adverb: degeaba.)

O persoană medie consumă 100 de tone de produse alimentare și 45.424 de litri de apă în decursul vieții sale. (Adverbul de mai înainte ar putea fi adăugat acelorași persoane, de mai sus.)

Organismul uman conține 96.000 de kilometri de vase de sânge iar dacă ADN-ul uman ar fi întins, ar acoperi distanța Pământ-Lună de 6.000 de ori. (No comment!)

Sir Isaac Newton a avut 23 de ani, atunci când a descoperit legea gravitației, iar Bill Gates a început să facă programe de calculator la vârsta de 13 ani. (Peste încă vreo 300 de ani probabil că unele mari realizări științifice sau tehnice se vor datora unor indivizi cu vârsta de 3 ani.)Curiosity_Einstein

Pentru a viziona toate clipurile video actuale de pe YouTube am avea nevoie de circa 1000 de ani. (Nu vă recomandăm să vă stabiliți asta drept unul din țelurile pe care vi le-ați fixat!)

Prima carte de telefon, realizată în 1878, conținea doar 50 de nume. (Orice comentariu pentru comparații cu zilele noastre ni se pare de prisos.)

Există un “morman” de curiozități în toate mijloacele mass-media, pe care le avem cu toții la îndemână și, dacă pe unele dintre ele le cunoaștem, înseamnă că am reușit să le hărăzim interesul și o parte din timpul nostru, lucru care ne plasează în rândurile posesorilor de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

  

Surse:

1.

2. www.did-you-knows.com/