13 May

Unele exerciții fizice sunt mai bune decât altele, pentru creier?

“Exercițiul fizic este în realitate pentru creier, nu pentru corp. El afectează starea de spirit, vitalitatea, vigilența și sentimentele de bine.”

                                                                                              John J. Ratey

Campania “Pentru un stil de viață sănătos”, inițiată în urmă cu mai mulți ani de CNA (Consiliul Național al Audiovizualului)  și IAA (International Advertising Association) include, printre altele, și următorul îndemn: ”Pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi.”

Probabil nu suntem singurii care ne-am pus întrebarea: “Care formă de mișcare ni se potrivește cel mai bine?” “Săpăturile” mai adânci ne-au furnizat primele informații.

În corp există trei sisteme energetice care alimentează mușchii cu energie suficientă pentru realizarea activităților fizice.

Există două sisteme anaerobe și unul aerobic.Creierul comparativ

Cele anaerobe sunt folosite în exerciții intense. Unul este folosit de corp pentru „explozii” fizice rapide, iuți, susținute nu mai mult de 15-20 de secunde: sprinturile, săriturile, aruncările, ridicatul obiectelor grele. El are capacitatea de a furniza energie imediat, întrucât se bazează în întregime pe sursele chimice de alimentare. Al doilea sistem anaerob se bazează pe glucoză, forma utilizabilă a carbohidraților în corp. El furnizează energie pentru tipuri de exerciții în urma cărora obosim după 45-90 de secunde de activitate.

Al treilea sistem energetic este cel aerob. Cuvântul „aerobic” înseamnă faptul că corpul folosește oxigen pentru a furniza energia necesară pentru activități fizice constant moderate sau scăzute ca intensitate, precum mersul pe bicicletă, jogging-ul, ski-ul, dansul aerobic sau o plimbare într-un ritm mai alert.

Iată că am găsit răspunsul la prima întrebare și ne-am putut alege forma de mișcare care ni se potrivește cel mai bine: mersul pe bicicletă.

Există însă și un al doilea aspect. O viață sănătoasă înseamnă și un creier sănătos deci, îndemnul CNA-ului include și creierul.

Legat de acest aspect mai multe date ne oferă un grup de psihologi finlandezi de la Universitatea din Jyvaskylane.

Cercetătorii respectivi, pe baza unor studii efectuate pe șobolani, au ajuns la concluzia că exercițiile fizice schimbă structura și funcția creierului și că ele pot mări volumul creierului, reducând în același timp, numărul și dimensiunile găurilor, legate de vârstă, din materia albă și gri a creierului.

Psihologii finlandezi, au constatat și că unele exerciții fizice ar putea fi mult mai eficiente decât altele, concluzie la care au ajuns făcând comparații ale impactului neurologic al diferitelor tipuri de exerciții: alergare, exerciții de ridicare a greutăților și alte exerciții fizice de mare intensitate.

Cel mai important lucru pe care l-au observat oamenii de știință este că exercițiile amplifică neurogeneza în creierele deja mature, ceea ce înseamnă crearea de noi celule.

În studiile în care s-au comparat creierele animalelor care au efectuat exerciții pe roți în mișcare sau pe benzi de alergare, cu creierele animalelor sedentare, s-a constatat dublarea sau chiar triplarea numărului de neuroni noi care apar în hipocampul (zona-cheie a creierului pentru învățare și memorie) lor.

Cercetătorii cred că exercițiile fizice au un impact similar asupra hipocampului uman.

Au existat și studii mai vechi privind relația dintre exercițiile fizice și neurogeneză dar ele s-au concentrat exclusiv pe alergatul rozătoarele de laborator. Însă, ca urmare a popularității câștigate de programele de antrenament, cu aparatele și instalațiile din sălile de fitness, a devenit o chestiune de tot mai mare interes, dacă și alte forme de exerciții, produc de asemenea creșteri rapide în neurogeneză.

Conform unui studiu recent, publicat în Journal of Physiology de la Universitatea din Jyvaskyla din Finlanda s-a folosit un grup mare de șobolani masculi adulți.

Cercetătorii au injectat șobolanii cu o substanță care marchează celulele noi ale creierului iar apoi i-au împărțit în grupuri pentru serii de programe diferite de antrenament, iar un grup a fost păstrat sedentar pentru a servi ca “martor”.

Exercițiile au continuat timp de șapte săptămâni, după care cercetătorii au examinat microscopic țesutul cerebral din hipocampul fiecărui animal.

Ei au descoperit niveluri foarte diferite de neurogeneză, în funcție de exercițiul la care a fost supus fiecare animal.

Șobolanii care s-au mișcat pe roți au prezentat o puternică neurogeneză. Țesutul lor din hipocamp, comparativ cu creierul animalelor sedentare, a prezentat o abundență de neuroni noi. Cu cât a fost mai mare distanța pe care un alergător a acoperit-o în timpul experimentului, cu atât mai multe celule noi au fost conținute de creierul său.

În schimb, în creierul animalelor care au efectuat exerciții de mare intensitate, au fost mult mai puțini neuroni noi decât la animalele care au alergat dar mai mulți decât în al animalelor sedentare.Haltere

Șobolanii care au exersat cu greutăți, au fost mult mai puternici la sfârșitul experimentului decât la începutul lui dar nu au prezentat o neurogeneză perceptibilă. Țesutul hipocampului lor s-a dovedit a fi la fel cu cel al animalelor care nu au făcut deloc exerciții.

Evident, experiențele s-au făcut pe șobolani și o doză de circumspecție privind comportamentul uman este normal. Dar, implicațiile constatărilor sunt totuși provocatoare. Ele sugerează, conform psihologului Miriam Nokia, cercetătoare la Universitatea din Jyvaskyla, că “exercițiile aerobice ar putea fi și la om cele mai benefice pentru sănătatea creierului.”

Rămâne neclarificată problema dacă exercițiile fizice anaerobe foarte intense, incluzând și perioade de recuperare, sau cele anaerobe de rezistență au efecte similare asupra neurogenezei în hipocamp.

De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că, variația genetică individuală în ceea ce privește răspunsul global la exercițiile fizice poate să joace și ea un rol în efectele exercitate asupra neurogenezei din hipocampul adult.

Pentru a explica de ce în promovarea neurogenezei rularea, față de celelalte antrenamente, a avut potențialul cel mai ridicat, dr. Nokia și colegii ei au avansat ideea că rularea stimulează eliberarea unei anumite substanțe în creier, cunoscute sub numele de factor neurotrofic derivat din creier (B.D.N.F. – brain-derived neurotrophic factor) despre care se cunoaște că reglementează neurogeneza. Cu cât mai multe mile aleargă un animal cu atât mai mult B.D.N.F. se produce.

Pe de altă parte, ridicarea greutăților, extrem de benefică pentru sănătatea musculară, are un efect redus asupra producerii de B.D.N.F.

În ceea ce privește exercițiile fizice de mare intensitate, beneficiile lor cerebrale potentiale pot fi subminate prin însăși intensitatea lor. Aceste exerciții, din punct de vedere fiziologic sunt mult mai stresante  decât cele moderate, iar “stres-ul tinde să diminueze neurogeneza în hipocampul adulților”, a spus dr. Nokia.

Aceste rezultate nu înseamnă, totuși, că doar alergarea și antrenamentele similare, de anduranță moderată, consolidează creierul, a mai arătat dr Nokia. Aceste activități par să determine cea mai intensă neurogeneză în hipocamp dar, antrenamentele cu greutăți și alte exerciții de mare intensitate, probabil, duc și ele la diferite tipuri de modificări în alte părți ale creierului.

S-ar putea, de exemplu, să stimuleze crearea vaselor de sânge, să suplimenteze sau să creeze noi conexiuni intre celulele creierului sau între diferitele părți ale creierului.

Așa că, dacă în prezent ridicați greutăți sau efectuați alte antrenamente cu eforturi intense, continuați. Dar, în același timp, de dragul unui hipocamp sănătos, poate că veți face, mai mult decât ocazional, plimbări cu bicicleta.

Oricum, mișcarea nu poate decât să facă bine deci, să furnizeze picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. well.blogs.nytimes.com/2016/02/17/which-type-of-exercise-is-best-for-the-brain/?_r=0

2. www.researchgate.net/publication/292989309_Physical_exercise_increases_adult_hippocampal_neurogenesis_in_male_rats_provided_it_is_aerobic_and_sustained

3. www.infoterapii.ro/modules/news/article.php?storyid=198

06 May

Cunoașteți toate beneficiile bilingvismului?

“O limbă diferită este o viziune diferită asupra vieții.”

                                                                              Federico Fellini

Nu ne îndoim de acordul unanim în privința avantajelor evidente ale bilingvismului sau multilingvismului, într-o lume tot mai globalizată. Învățarea mai multor limbi permite conversații și experiențe noi.Hello

Dar, în ultimii ani, oamenii de știință au început să demonstreze că, avantajele bilingvismului sunt chiar mai mari decât acela de a oferi capacitatea de a conversa cu grupuri lărgite de oameni.

Se pare că, bilingvismul îl face pe om mai inteligent datorită unui efect profund pe care îl poate avea asupra creierului, îmbunătățind abilitățile cognitive, deși ele nu sunt legate de limbaj și ajung chiar să producă un efect de ecranare împotriva demenței senile.

Acest punct de vedere, privind bilingvismul, este remarcabil diferit de cel atribuit bilingvismului în cea mai mare parte a secolului XX. De pildă, cercetătorii, educatorii și chiar factorii de decizie politică au considerat mult timp că o a doua limbă, din punct de vedere cognitiv, ar fi o interferență care împiedică dezvoltarea academică și intelectuală a unui copil.

Ei nu s-au înșelat cu privire la ideea de interferență: există numeroase dovezi că, în creierul unui bilingv ambele sisteme de limbaj sunt active, chiar și atunci când el folosește doar o singură limbă și astfel se creează situații în care un sistem îl obstrucționează pe celălalt.

Cercetătorii au descoperit însă că, această interferență nu numai că nu este un handicap ci, constituie, mai degrabă, o binecuvântare deghizată. Ea forțează creierul să rezolve conflictul intern, oferind minții un antrenament care întărește puterea sa cognitivă.

Într-un studiu realizat de psihologi canadieni, în 2004, s-a demonstrat, fără echivoc, că experiența bilingvă îmbunătățește așa-numita “funcție executivă a creierului”, adică sistemul de comandă care direcționează procesele de atenție pe care le folosim pentru planificare, rezolvarea problemelor și efectuarea diverselor sarcini solicitante mental.MoreLanguages

Aceste procese includ ignorarea distragerilor de atenție, rămânerea în stare concentrată și trecerea, doar în mod voit, a atenției de la un lucru la altul. În același timp informațiile se păstrează în minte – ca de exemplu, amintirea unei secvențe de direcții în timpul conducerii unui autovehicul.

În cazul copiilor bilingvi, două studii recente demonstrează că, multilingvismul îmbunătățește nu numai abilitățile cognitive ale copiilor ci și abilitățile lor sociale.

Astfel, un grup de psihologi, format din Boaz Keysar, Zoe Liberman și Samantha Fande de la Universitatea din Chicago, sub conducerea lui Katherine Kinzler, a realizat un studiu, publicat în anul 2015 în revista Psychological Science, din care rezultă o mai bună capacitate de comunicare a copiilor care vorbesc mai multe limbi decât a copiilor monolingvi.

Unui grup de copii, cu vârstele cuprinse între 4 și 6 ani, provenind din diferite medii lingvistice, li s-a prezentat o situație în care trebuiau să țină seama de perspectiva altcuiva pentru a înțelege sensul situației prezentate.

De exemplu, un adult a spus copilului: “Ooo, o mașină mică!? Poți să miști mașina mică pentru mine?” Copiii puteau vedea trei mașini – mică, mijlocie și mare – dar, în același timp, erau în măsură să observe că adultul nu putea vedea mașina cea mai mică.

Având în vedere că adultul putea vedea doar mașina medie și mare, atunci când el a spus mașina “mică”, el trebuie să se fi referit la mașina care copilului i se arăta ca fiind “medie”.

Copiii bilingvi au fost mai buni decât copiii monolingvi la rezolvarea acestei sarcini de lucru fapt ce are o explicație intuitivă. Interpretarea celor spuse de cineva necesită de multe ori acordarea atenției nu doar conținutului celor spuse de persoana respectivă ci și circumstanțelor în care sunt spuse. Ce trebuie ca vorbitorul să știe sau să nu știe? Ce a intenționat să transmită?

Din acest punct de vedere, copiii din medii multilingve au experiențe sociale practice de rutină în luarea în considerare a perspectivelor altora. Ei sunt obișnuiți să se gândească la cine vorbește și în a cui limbă precum și la timpii și locurile în care se vorbesc limbile respective.

Cercetătorii au mai constatat un lucru interesant: copiii care, fiind monolingvi, au fost expuși în mod regulat situației să audă și o altă limbă – de exemplu, cei care au bunici care vorbesc o altă limbă – au fost la fel de talentați ca și copiii bilingvi la rezolvarea sarcinilor de comunicare.

În schimb, testele standard privind “funcția executivă” au dovedit capacități evident crescute ale copiilor bilingvi față de toți copiii monolingvi chiar și a celor “expuși” în mod regulat unei alte limbi.

Într-un studiu ulterior, conform revistei Developmental Science, cercetătorii au examinat efectele expunerii multilingve chiar și asupra copiilor, mai mici: nou-născuți cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 luni, care încă nu vorbesc.

Grupul de cercetători, condus de Zoe Liberman a constatat că bebelușii din medii multilingve, inclusiv cei care au fost expuși minimal la o a doua limbă, înțeleg deja adoptarea unei alte perspective de comunicare, adică expunerea la mai multe limbi, facilitează competențele de bază ale înțelegerii interpersonale.

Desigur, a deveni complet bilingv sau multilingv nu este întotdeauna ușor sau posibil pentru toată lumea. Dar, avantajul social identificat este o veste bună pentru părinții care ei înșiși nu sunt bilingvi, dar care doresc ca copiii lor să se bucure de unele dintre avantajele multilingvismului.

Se mai pune întrebarea: de ce interferența dintre două sisteme lingvistice active simultan în mintea unui individ îmbunătățește aceste aspecte ale cunoașterii?

Până de curând, cercetătorii au crezut că, avantajul bilingvismului provine în principal dintr-o capacitate de inhibare, exercitată prin suprimarea unuia dintre sistemele de limbaj; s-a crezut că această suprimare, ar contribui la formarea în mintea bilingvului a capacității de a ignora distragerile și în alte contexte.

Dar, această explicație pare din ce în ce mai inadecvată, deoarece studiile au arătat că bilingvii au performanțe mai bune decât monolingvii chiar și la sarcini care nu necesită asemenea inhibări.

Diferența esențială dintre bilingvi și monolingvi are la bază capacitatea sporită de a monitoriza mediul înconjurător.Grazie

“Bilingvii trebuie să comute între limbi destul de des – este posibil să vorbești cu tatăl tău într-o limbă și cu mama ta într-o altă limbă”, spune Albert Costa, un cercetător de la Universitatea din Pompeu Fabra din Spania. “Este nevoie de a ține evidența modificărilor din jurul tău în același mod în care monitorizăm împrejurimile noastre în timpul condusului.”

Într-un studiu, privind monitorizarea sarcinilor, în care a comparat persoane bilingve cu persoane monolingve, Costa și colegii săi au constatat că subiecții bilingvi au fost mai eficienți, ei nu numai că s-au comportat mai bine dar au făcut acest lucru cu un efort mai mic al creierului.

Experiența bilingvă pare să influențeze creierul de la copilărie până la bătrânețe (și există motive să se creadă că se poate aplica, de asemenea, și celor care învață o a doua limbă mai târziu în viață).

Prin urmare, efectele bilingvismului se extind până în anii amurgului vieții.

Într-un studiu recent pe oameni în vârstă, un grup de cercetători, conduși de neuropsihologul Tamar Gollan de la Universitatea din California, San Diego, a constatat că, persoanele cu un grad mai ridicat de bilingvism – măsurată   printr-o evaluare comparativă de competențe în fiecare limbă – au fost mai rezistente decât celelalte la debutul demenței și a altor simptome ale bolii Alzheimer: cu cât gradul de bilingvism este mai mare cu atât mai târzie este vârsta de debut.

Nimeni nu s-a îndoit vreodată de puterea limbajului. Dar cine și-ar fi imaginat că vorbele pe care le auzim și frazele pe care le rostim ar putea să lase o amprentă atât de adâncă?

Prin urmare, începeți să învățați încă o limbă, mai ales dacă nu cunoașteți decât una, și veți avea șansa unor noi picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.nytimes.com/2016/03/13/opinion/sunday/the-superior-social-skills-of-bilinguals.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits&_r=0

2. www.nytimes.com/2012/03/18/opinion/sunday/the-benefits-of-bilingualism.html?_r=2

3. www.gradihg.ro/2015/05/copiii-bilingvi-gandesc-altfel-avantajele-invatarii-unei-a-doua-limbi-la-varste-fragede/