25 Jun

Există dragoste la prima vedere?

“Omul are nevoie de dragoste. Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.”

                                                                                Victor Hugo

“Dragoste la prima vedere” este o sintagmă, cu semnificația de a te îndrăgosti de cineva imediat după ce îl vedem sau o vedem pentru prima oară.

O fi asta dragoste adevărată sau doar ceva superficial? În orice caz este o situație care a devenit o scenă familiară în cărțile, filmele și emisiunile de televiziune de azi.

În plus, chiar există multe declarații despre dragostea la prima vedere de genul “din momentul în care te-am văzut nu am fost în stare să nu mă mai gândesc la tine”.Love-Story

De exemplu, Carla Bruni a declarat că între ea și fostul președinte francez, Nicolas Sarkozy, a fost dragoste la prima vedere. Ea a spus că ceea ce s-a întâmplat “între Nicolas și mine nu a fost rapid, ci a fost instantaneu.”

Dragostea la prima vedere, nu este ușor de explicat. Unii oameni chiar neagă faptul că este posibilă pretinzând că este vorba, pur și simplu, de atracție sexuală.

În același timp sunt legitime  întrebările „Cum ne putem îndrăgosti profund, după o privire rapidă? Cum se poate ca o astfel de privire să ne facă să credem că vrem să ne petrecem tot restul vieții noastre în brațele unui om străin pe care tocmai l-am văzut pentru prima dată?”

Argumentele împotriva existenței dragostei la prima vedere se bazează, de obicei, pe două motive principale.

Primul este că persoana în cauză nu are cunoștințe suficiente cu privire la caracteristicile celeilalte persoane (bunătatea, cinstea, înțelepciunea, simțul umorului ș.a.), pentru a se îndrăgosti, reacția ei datorându-se în special, pur și simplu, imaginației și nu unei emoții reale. Astfel de cunoștințe nu se fac remarcate la prima vedere, deoarece necesită familiarizare și istorie comună.

Al doilea motiv este că persoana îndrăgostită nu are timp să experimenteze activitățile tipice iubirii, activități care nu pot fi exercitate la prima vedere.

În această privință, putem face o distincție între disponibilitatea de acțiune și manifestarea comportamentală.

Disponibilitatea de acțiune stă mai degrabă la baza emoțiilor decât comportamentul real.

Există multe cazuri de disponibilități de acțiune, care nu sunt traduse în comportament real din cauza unor considerente morale, a costurilor reale, sau a altor preocupări practice și normative.

De exemplu, o persoană care suferă de paralizie totală poate fi îndrăgostită, cu toate că dragostea ei nu este însoțită de vreo activitate musculară. În astfel de cazuri, disponibilitatea de acțiune este prezentă dar nu poate fi tradusă în comportament real.

Faptul că dragostea la prima vedere se poate baza pe informații nesigure nu înseamnă că ea nu poate fi o formă de iubire intensă. Cercetările indică faptul că și dragostea romantică, care durează mai mulți ani, se bazează adesea pe idealizări și iluzii pozitive.

De asemenea, faptul că dragostea la prima vedere poate pieri după un timp, nu implică faptul că ea nu poate fi o iubire intensă. Durata nu este o măsură exclusivă și nici chiar cea mai mare a dragostei intense. Din contră, intensitatea romantică probabil scade și chiar dispare după un timp.

Dragostea la prima vedere poate fi punctul de pornire pentru o dragoste profundă, pe termen lung asigurată, mai târziu, de caracteristici dezvăluite care nu contrazic caracteristicile percepute la prima vedere.

Este de subliniat că dragostea la prima vedere nu poate fi profundă, deoarece nu a fost timp pentru a se crea astfel de profunzimi.Lebede

Cu toate acestea, dragostea la prima vedere, nu ar trebui să fie descrisă ca fiind superficială cu mențiunea că problema profunzimii nu este relevantă.

Superficialitatea poate să apară atunci când sentimentul nu durează mult timp, dar nu se poate spune că este prezentă chiar de la început. Este ca și în cazul meciurilor de fotbal când, după treizeci de secunde de meci nu se poate spune că performanța echipei este scăzută, deoarece nici un gol nu a fost încă marcat sau încă nu a avut loc nici o acțiune impresionantă.

Trebuie spus că, deși frumusețea are un impact puternic la prima vedere, ponderea acestui impact scade pe măsură ce trece timpul și devin cunoscute și alte caracteristici ale partenerilor.

În ceea ce privește viitorul, relația dintre dragostea la prima vedere și calitatea și profunzimea unei relații ulterioare este influențată în principal de doi factori opuși: (a) impresia pozitivă inițială are un impact pozitiv asupra calității relației, și (b) durata scurtă de timp în care partenerul este selectat împiedică o persoană să identifice similitudinile semnificative de personalitate, ceea ce este vital pentru calitatea viitoarei relații.

Evaluările pozitive prezente în dragostea la prima vedere au un impact pozitiv asupra relației. În acest sens, dacă dragostea la prima vedere se dezvoltă într-o relație pe termen lung, relația are o șansă mare de a deveni de foarte bună calitate.

În timp ce primele impresii pozitive măresc șansele de iubire profundă pe termen lung, pe de altă parte, maniera superficială a alegerii partenerului, prin dragostea la prima vedere, are un impact negativ asupra relației de iubire ulterioare. Faptul că înainte persoana iubită era complet străină dă naștere posibilității să nu existe prea multe lucruri comune. De aceea iubirea poate fi intensă, dar nu profundă.

În final, ce concluzie să tragem?LoveStory_2

În mod clar, cercetările, realizate inclusiv la Trinity College din Dublin, Irlanda, arată că există o legătură între a vedea un străin atrăgător și producerea unui șoc de emoție.

Cât de mult ar trebui să ne încredem în asemenea atracții?

Cercetările arată că zdruncinarea care trece prin corpul nostru nu este, de obicei, într-adevăr dragoste. Și e deloc probabil să dureze.

Și atunci? Cum rămâne cu declarațiile pomenite la începutul articolului?

Suntem de părere că dragostea la prima vedere, nu este doar atracție sexuală. Este o formă intensă de dragoste romantică, care are o bună șansă de a se dezvolta în iubire profundă cu o condiție: caracteristicile care nu se văd la prima vedere, să fie într-adevăr cele presupuse și să nu apară circumstanțe externe care să pună capăt relației.

Oricum, dragostea, indiferent că este la prima vedere sau nu, este un sentiment minunat și prezența ei este echivalentă cu o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.psychologytoday.com/blog/in-the-name-love/201311/is-love-first-sight-possible

2. news.uchicago.edu/article/2014/07/17/eye-movements-reveal-difference-between-love-and-lust

3. www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2697146/Love-sight-REAL-Gazing-persons-eyes-instead-looking-body-parts-hints-youre-falling-them.html

4. www.economist.com/blogs/economist-explains/2014/02/economist-explains-6

18 Jun

Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?

“Altruism. Să vrei să mori printre ultimii, pentru a nu face pe nimeni să sufere. A nu se confunda cu egoismul.”
Mauro Parrini

Una dintre cele mai vechi preocupări ale filozofiei și teologiei a fost pătrunderea în instinctele noastre morale. Doi mari filosofi, Thomas Hobbes, în secolul al XVII-lea respectiv Jean-Jacques Rousseau, în secolul al XVIII-lea, și-au pus, printre altele, și întrebarea: „Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?”
CatelAltruist
La rândul lor, psihologii sunt profund nedumeriți de comportamentul moral uman, pentru că de multe ori acesta nu pare a avea nici un sens logic.

Această problemă, dilematică, a ajuns, mai recent și în atenția unor științe cum ar fi biologia, economia, matematica și informatica, altele decât cele tradiționale pentru o asemenea temă: filosofia morală, psihologia, sociologia.

În 2012, David Rand, de la Universitatea Yale și încă doi profesori de la Harvard, Martin Nowak și Joshua Greene au abordat concret întrebarea “Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?”

Ei au colectat date de la 10 experimente, cele mai multe dintre ele folosind scenarii de economie standard. În ciuda tentației de a fi egoiști, cei mai mulți dintre participanții la experimente au dovedit altruism.

Rand și colegii săi au vrut să știe, de asemenea, în ce măsură deliberarea influențează actele de altruism.

Ei au constatat că atunci când timpul pentru deliberare este scurt domină altruismul iar atunci când oamenii au timp mai mult pentru deliberare se manifestă mai degrabă egoismul. Această constatare este contrazisă numai de comportamentul unor semeni de-ai noștri, în traficul din orele de vârf, când cei care se grăbesc devin foarte egoiști.

Cercetătorii au lucrat presupunând că judecățile rapide dezvăluie impulsurile noastre intuitive. Aparent intuiția noastră, este de a coopera cu alții.

Comportamentul egoist provine din gânditul prea mult. Rand a verificat recent această constatare într-o meta-analiză a 51 de studii similare provenind de la diferite grupe de cercetare. “Cei mai mulți oameni cred că suntem, în mod intuitiv, egoiști”, spune Rand, “dar experimentele noastre de laborator arată că punerea bazei mai mult pe intuiție sporește cooperarea, adică altruismul.”

Într-un alt articol, același profesor Rand și Ziv Epstein, de la Colegiul Pomona din California, au studiat interviurile cu un număr important de beneficiari ai medaliei Carnegie Hero Medal, medalie care se acordă pentru altruismul extrem dovedit prin actele de a-și risca viața pentru a salva pe alții, ale medaliaților.

Cercetătorii au studiat interviurile și au evaluat în ce măsură medaliații au avut gândirea intuitivă versus deliberativă. Și intuiția a dominat. “Sunt recunoscător că am fost în măsură să acționez și nu să stau pe gânduri,” a explicat un student care a salvat o femeie în vârstă de 69 de ani, dintr-o mașină, în timpul unei inundații.MartinLKing

Profesorul Rand a ajuns la convingerea puternică că oamenii sunt cooperatori intuitivi, dar tot el a considerat că aceste constatări constituie doar începutul studiilor.

După părerea lui, una e să prezinți o idee și unele dovezi pentru ea și alta e să descrii și să explici această idee într-un mod riguros, matematic.

Majoritatea covârșitoare a teoriilor psihologice sunt verbale: explicații cu privire la modul în care oamenii acționează folosind limbajul de zi cu zi. Dar, cuvintele pot fi imprecise. Poate fi adevărat că “cooperarea este intuitivă”, dar “când este intuitivă?” și ce anume înseamnă “intuitiv”?

Neclaritatea ideilor psihologice le face greu de testat. Rand a căutat să creeze modele cantitative. Pentru a face asta, el a dezvoltat simulări ale societății, pe calculator. Astfel de modele au fost folosite pentru a explora cooperarea.

În 1981, Robert Axelrod,  profesor de științe politice și de politici publice la Universitatea din Michigan, SUA, a folosit pentru cercetări un joc simplu numit “Dilema prizonierului”.

În timpul jocului doi competitori trebuie să decidă dacă să coopereze unul cu celălalt sau să trădeze și pe baza alegerile lor, primesc puncte.

Jocul a fost “botezat” după un scenariu în care poliția interoghează doi hoți, oferind fiecăruia o recompensă dacă îl toarnă pe complicele său. Hoții nu pot comunica pentru a ajunge la o decizie comună; ei trebuie să ia decizii în mod independent.

Pentru a găsi cea mai bună strategie, pentru “Dilema prizonierului”, Axelrod a solicitat idei de strategii de la matematicieni, biologi, economiști, oameni din sfera științelor politice, specialiști în computere și fizicieni din întreaga lume.

El a introdus în computer aceste idei și a realizat un turneu comun în care jucătorii au folosit toate strategiile. Unele dintre ele au fost destul de sofisticate, dar cea câștigătoare a fost una simplă, denumită “după faptă și răsplată”.

“Dilema prizonierului” este un model ideal pentru cooperarea umană și David Rand s-a bazat pe munca lui Axelrod pentru a înțelege de ce evoluția ar fi favorizat altruismul intuitiv.

Nu s-a lămurit însă în ce măsură deliberarea este utilă? Gândirea intuitivă este rapidă, dar inflexibilă. Gândirea deliberativă conduce la rezultate mai bune, dar are nevoie de timp și de energie.

În orice caz, se pare că există o logică evolutivă fermă a instinctului uman de a coopera. De obicei, cooperăm cu alte persoane, deoarece cooperarea ne aduce beneficii dar, în același timp, mințile noastre raționale ne fac să descifrăm când am putea câștiga, din când în când, acționând în mod egoist.

Dacă însă cineva este foarte egoist, deliberarea rațională îl va face și mai egoist.CaiAltruisti

Munca lui Rand a scos la lumină și o veste foarte bună. Intuițiile noastre nu sunt fixate la naștere. Noi dezvoltăm reguli sociale, în comportamentele interpersonale, bazate pe interacțiunile pe care le avem. Dacă se schimbă aceste interacțiuni se va schimba și comportamentul.

În 2012 Rand, Nowak, și Greene au testat și această idee și au tras concluzia că ne-am născut cu tendința de a coopera dar, pentru susținerea bunăvoinței noastre este necesară cooperarea frecventă cu rezultate benefice.

Atunci când altruismul este norma, încurajarea persoanelor de a lua rapid decizii poate scoate în evidență îngerii binelui.

Extensiile acestei cercetări relevă faptul că vom vedea acte rapide sau negândite de generozitate care dezvăluie bunăvoință.

Cei mai mulți dintre noi sunt cu adevărat buni și, dacă nu suntem, putem fi încurajați să fim așa precum o arată și matematica.

Ar fi bine dacă toți am fi călăuziți de vorbele profesorului Rand: “Când sunt binevoitor cu alte persoane, eu nu o fac din cauza unui fel de calcul. O fac pentru că așa mă simt bine”. Este corect însă să adăugăm și amendamentul lui: “Mă simt bine să fiu binevoitor, cu excepția cazului când cealaltă persoană este un ticălos”.

Credem că a fi binevoitori cu alte persoane este conduita care ne poate aduce numai picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:
nautil.us/issue/37/currents/selfishness-is-learned?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

11 Jun

Copiii de azi sunt mai nefericiți?

“Cred că ceea ce devenim depinde de ceea ce tații noștri ne învață în momentele lor grele, când nu încearcă să ne învețe nimic.”    

                                                                      Umberto Eco

Chiar dacă tema fericirii copiilor, direct sau indirect, am mai abordat-o, o reluăm pentru că o considerăm de importanță capitală.

Pornind de la raportul organizaţiei caritabile britanice The Children’s Society, din 2015, comparativ cu un raport din 2009, putem trage concluzia că la noi lucrurile s-au îmbunătățit mult, în 2015 copiii din România fiind declarați cei mai fericiţi din lume.LucianBlaga

Iată că doar 6 ani au fost suficienți pentru o răsturnare de situații (atunci erau printre cei mai nefericiți).

Deoarece asemenea răsturnări de situații se pot petrece într-un interval de timp atât de scurt este bine să fim cu ochii pe trendul internațional.

Într-o lucrare recentă, Jean Twenge, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego, face referiri la patru studii care acoperă 7 milioane de oameni din SUA, incluzând adolescenți și adulti.

„Ceva din viața modernă subminează sănătatea mintală”, afirmă domnia sa, referindu-se în special la tineri.

Printre concluziile ei se află și următoarea: elevii de liceu ai anilor 2010 au fost de două ori mai susceptibili de a apela la un profesionist pentru probleme de sănătate mintală decât cei din 1980; mai mult, în perioada 2010-2012 au raportat probleme de somn cu 73% mai mulți decât colegii lor din anii 1980. Acest gen de simptome pot prezice depresia.

Copiii (6-18 ani), din ce în ce mai mulți, sunt diagnosticați cu tulburări de deficit de atentie (ADD) sau tulburări de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHA) și ca urmare ar avea nevoie de mai multe servicii de sănătate mintală și mai multe medicamente.

Cele de mai sus sunt valabile pentru societatea americană dar fenomenul nu este unic american: în Marea Britanie, numărul adolescenților (cu vârsta de 15-16 ani) cu depresie, între 1980 și 2000, aproape s-a dublat, iar un studiu recent a constatat că copiii de 15 ani din Marea Britanie au fost printre cei mai puțin fericiți adolescenți din lume (doar cei din Polonia și Macedonia au fost mai nefericiți).

Cercetătorii au tot felul de explicații pentru nefericirea copiilor, începând cu deteriorarea relațiilor din familie și din comunitate și ajungând la exploziile din tehnologie, creșterea mizelor academice și a concurenței.

Peter Gray, psiholog și profesor la Boston College susține următoarea teorie: copiii nu învață abilități critice de viață de adaptare, deoarece nu ajung niciodată să se mai joace.

“Copiii de azi sunt mai puțin liberi decât au fost vreodată”, a declarat el. “Și, această lipsă de libertate a impus o taxă dramatică” spune el.happy_children_2

După părerea lui anxietatea și depresia sunt cauzate în mare măsură de declinul oportunităților de joc liber și de timpul și ponderea crescute acordate problemelor școlare.

Chiar dacă jocul pare banal, în realitate nu este. Jocul înseamnă formarea creierului pentru sugari și copiii mici. Este ca și cum s-ar forma mușchi fie pentru a face matematică, fie pentru a face un prieten. Este o secvență de dezvoltare care nu poate fi încălcată.

Timpul petrecut în grădiniță nu înseamnă învățarea alfabetului sau a unor șabloane ci mai degrabă deprinderea obișnuinței de a asculta, de a aparține la un grup precum și stăpânirea artei de a construi din cubulețe.

Dar, din păcate, învățământul preșcolar înseamnă din ce în ce mai mult numai pregătirea copiilor pentru școală.

Se așteaptă de la copii să șadă mai mult timp și să se concentreze pe mai multe sarcini academice iar joaca se limitează la durata pauzei.

Potrivit lui Daphna Bassok, profesor asistent de educație și politici publice la Universitatea din Virginia, dacă în 1998, 30% dintre profesori erau de părere că copiii ar trebui să învețe să citească în timp ce sunt încă la grădiniță, în 2010, această cifră a ajuns la 80%.

Profesorul Gray consideră că joaca – nestructurată în timp, cu regulile stabilite de copii (fără adulți în calitate de arbitru) – este modul în care copiii învață independența, rezolvarea unor probleme, chiar și sociale, și dobândirea curajului.

Acum, părinții stau la pândă în locurile de joacă, scrutează cu ochi de vultur pericolele virtuale reprezentate de copacii înalți și de dealurile abrupte și nu lasă copiilor niciun fel de independență, de teamă că vor fi răpiți sau loviți de o mașină.

“Când pot copiii învăța să-și controleze propriile vieți? Atunci când adulții nu sunt în apropiere pentru a face acest lucru pentru ei”, afirmă profesorul.

Dar nu toată lumea acceptă explicația cu jocul. Profesorul Twenge este de părere că este imposibil de a testa științific dacă lipsa de joc este cea care cauzează problemele însă, se poate observa o corelație dar nu și o legătură de cauzalitate, cu această lipsă.

Ea vede mulți alți factori potențiali care contribuie la amplificarea simptomelor care conduc la depresie: o amplificare a numărului de relații de familie rupte (divorțurile), o creștere a așteptărilor tuturor. “Așteptările au crescut, dar realitatea a rămas aceeași”, spune Jean Twenge.HappyChildren

Ea respinge, de asemenea, multe explicații populare privind cauzele pentru care copiii sunt tot mai stresați. Ea nu crede că a avut loc o sensibilizare față de anxietate și depresie.

Este adevărat că a crescut mult numărul copiilor care resimt simptomele care prezic depresia, cum ar fi incapacitatea de a se concentra sau probleme cu somnul, dar ei nu se simt depresivi.

Mulți alți cercetători dau vina pe tehnologie pentru zăpăcirea creierului uman. Este într-adevăr greu de imaginat că ea nu a avut un anumit impact datorită omniprezenței sale și creării dependenței.

Twenge spune însă că datele indică clar că anxietatea și depresia au început să crească cu mult înainte ca “chat-ul” să fi “răpit” copiii noștri. “Aceste creșteri au început cu mult timp înainte ca telefoanele mobile să fi fost folosite în mod obișnuit”, a mai spus ea.

Activitatea părintească are și ea un rol important. Unii părinți nu se implică suficient iar alții sunt obsesivi. Mulți părinți sunt foarte ocupați. Dar, legat de aceștia din urmă, psihologii spun că nu absența părinților cauzează problema, ci modul în care ei sunt părinți atunci când sunt acasă.

Poate conduși de dragoste, sau poate din cauza unui fel de paranoia, unii părinți se implică în micro-managementul copiilor în fiecare mini-succes.

Ei stabilesc o mulțime de reguli pentru copii însă psihologii se întreabă de ce aceste reguli nu și le pot stabili copiii înșiși.

Părinții joacă, de asemenea, un rol important în stabilirea așteptărilor față de copii. Acestea, de regulă, se află la capătul superior al spectrului socio-economic: școală, muzică, fotbal, pian, judo, dans, stradă ș.a.m.d.

Părinții trebuie să-și încurajeze copiii să-și găsească pasiuni și e bine ca aceștia din urmă să fie antrenați în orice asemenea activități dar numai în limita în care se asigură ca ei să nu stea acasă pe telefoanele lor, sau Doamne ferește, să experimenteze senzația de plictiseală.

Profesorul Gray spune că nu este totul pierdut. În primul rând este necesară recunoașterea faptului că există o problemă. “Părinții și educatorii trebuie să înțeleagă că jocul liber nu este facultativ”, spune el. “Este esențial pentru dezvoltarea lor sănătoasă.”ViitorulCopilului

El sugerează organizarea de activități conduse de adulți în care însă copiii stabilesc regulile iar părinții joacă un rol mai puțin dominant.

O altă idee ar fi deschiderea școlilor după-amiaza cu supraveghetori, dar nu și cu activități organizate.

De asemenea el vrea un an școlar mai scurt și interzicerea temelor pentru copiii tineri.

La rândul lor, părinții trebuie să stabilească așteptări rezonabile. Mulți părinți caută meditatori la primul semn că copilul lor are de luptat.

Dacă vrem ca copiii noștri să se joace și să aibă o anumită libertate, trebuie să planificăm cum să facă acest lucru.

Facilitarea timpului și spațiului, de exemplu prin înscrierea la un club sportiv, trebuie să fie un act premeditat dar nu este o misiune ușoară.

Dar, dacă ținem cont că este în joc sănătatea mintală a copiilor noștri, trebuie să încercăm și vom fi recompensați cu o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. qz.com/642351/is-the-way-we-parent-causing-a-mental-health-crisis-in-our-kids/

2. www.mediafax.ro/social/raport-copiii-din-romania-sunt-cei-mai-fericiti-iar-britanicii-sunt-printre-cei-mai-nefericiti-14680366

04 Jun

Putem contracara anxietatea

„Anxietatea este preţul pe care îl plătim civilizaţiei.”                                                                                                                                                                                                                                Sigmund Freud

ANXIETÁTE (DEX) s. f. =  Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi.

Altfel spus, anxietatea (frământările, grijile, îngrijorările, neliniștile, temerile) ne poate crea probleme serioase. Să încercăm să o diminuăm!


Mediul Beneficiilor Imediate vs. Mediul Beneficiilor Întârziate

Să pornim de la întrebarea, destul de ciudată: Ce deosebește cel mai mult lumea unei pisici de cea a omului?

Poate că, cea mai mare diferență dintre pisici și oameni este că aproape toate deciziile pe care le iau pisicile le furnizează un beneficiu imediat.

– Când le este foame, depășesc momentul mâncând ceva din mediul în care se află.

– Când se abate o furtună peste locurile în care trăiesc, își găsesc cu ușurință un adăpost.

– Când reperează un câine care le pândește, o rup la fugă.

Și omul își trăiește zilele făcând multe alegeri, ca și pisicile, adică alegeri care au un impact imediat asupra vieții sale – ce să mănânce, unde să doarmă sau cum să evite un accident.

Acest mod de viață a fost botezat de unii cercetători trai în “Mediul Beneficiilor Imediate” (Immediate Return Environment) deoarece acțiunile sale se soldează cu consecințe imediate.

Dar, spre deosebire de pisici, o bună parte a vieții umane se desfășoară în ceea ce cercetătorii numesc “Mediul Beneficiilor Întârziate” (Delayed Return Environment).

Asta înseamnă că nu vom beneficia imediat de cele mai multe dintre alegerile pe care le facem azi.

– Dacă facem, de pildă astăzi, o treabă bună, la locul de muncă, plata (salariul) o vom primi abia în câteva săptămâni.

– Dacă economisim acum bani, vom avea suficienți (?) abia mai târziu, ca pensionari.

Multe aspecte ale societății moderne sunt astfel proiectate încât produc beneficii doar cândva în viitor. Acest lucru este valabil și pentru grijile noastre.

În timp ce o pisică este îngrijorată de problemele imediate: evitarea câinilor, găsirea unui adăpost pe timp de furtună, ș.a., multe dintre grijile oamenilor sunt probleme ale viitorului.

De exemplu, uneori ar fi posibil să ne treacă prin cap gânduri de genul: “Am fost                într-o excursie care mi-a adus o mulțime de distracții. Ar fi “cool” să lucrez ca și ghid turistic pentru că aș avea parte de asemenea distracții în fiecare zi. Oare munca pe care o desfășor este ceea ce mi se potrivește cel mai bine? Nu ar trebui să schimb locul de muncă?”anxiety-help-chat

Din păcate, traiul în “Mediul Beneficiilor Întârziate” tinde să-l ducă pe individ la stres cronic și anxietate. De ce? Pentru că creierul nu a fost conceput pentru a rezolva problemele specifice acestui mediu.

Evoluția creierului uman

Creierul uman s-a dezvoltat până la nivelul actual, în timp ce oamenii încă mai trăiau în Mediul Beneficiilor Imediate.

Cei mai timpurii oameni moderni – Homo Sapiens – au o vechime de aproximativ 200.000 de ani. Ei au fost primii oameni care aveau creierul relativ similar cu al nostru. În special neocortexul, cea mai nouă parte a creierului, care este și partea responsabilă pentru funcții superioare, cum ar fi limbajul, a avut aproximativ aceeași mărime în urmă cu 200.000 de ani ca și cea din prezent.

În comparație cu vârsta creierului, societatea modernă este incredibil de nouă. Abia pe parcursul ultimilor aproximativ 500 de ani, societatea umană a trecut predominant în Mediul Beneficiilor Întârziate.

Ritmul schimbărilor a crescut exponențial în comparație cu timpurile preistorice. În ultimii 100 de ani au devenit de uz general mașina, avionul, televizorul, calculatorul personal, Internet-ul ș.a. Aproape tot ceea ce astăzi face parte din cotidian s-a creat într-un interval foarte scurt de timp.

Este adevărat că în 100 de ani se pot întâmpla multe dar, din punctul de vedere al evoluției, 100 de ani nu înseamnă mare lucru.

Creierul uman modern, a petrecut sute de mii de ani în “Mediul Beneficiilor Imediate” și brusc totul s-a schimbat și a ajuns în “Mediul Beneficiilor Întârziate”. Dar să nu uităm, creierul nostru a fost proiectat pentru “Mediul Beneficiilor Imediate”.

Evoluția anxietății

Nepotrivirea dintre creierul nostru “vechi” și “noua lume” în care trăim are un impact semnificativ asupra stresului cronic și anxietății pe care le resimțim astăzi.EfecteleAnxietatii

Cu mii de ani în urmă, când oamenii trăiau, exclusiv, în “Mediul Beneficiilor Imediate” stresul si anxietatea erau emoții utile, deoarece ajutau la luarea unor măsuri, de-a dreptul algoritmice față de unele probleme imediate:

– apariția unui animal fioros>declanșarea stresului>fugă>dispariția stresului;

– tunetele unei furtuni care bubuie la distanță>declanșarea stresului>găsirea unui adăpost>dispariția anxietății;

– deshidratare temporară>apariția stresului>găsirea unei surse de apă>stresul se potolește.

Altfel spus, anxietatea a fost o stare care a ajutat la protejarea oamenilor în “Mediul Beneficiilor Imediate”. Ea a ajutat la rezolvarea pe termen scurt a unor probleme acute. Nu existau lucruri, cum ar fi stresul cronic, deoarece în acest mediu nu existau probleme cu adevărat cronice.

În ziua de azi ne confruntăm însă cu astfel de probleme:

– “Voi avea și luna viitoare suficienți bani pentru a-mi plăti facturile?”

– “Voi obține o promovare la locul de muncă sau voi rămâne blocat în munca mea actuală?”

– “Voi repara relația mea ruptă?”

Însă, în “Mediul Beneficiilor Întârziate”, asemenea probleme pot fi rareori rezolvate pe loc.

Există totuși soluții

Una dintre cele mai mari surse de anxietate în “Mediul Beneficiilor Întârziate” este incertitudinea constantă.

– Nu există nici o garanție că, dacă la școală “tragi din greu”, după absolvire vei avea un loc de muncă.

– Nu există nici o promisiune că investițiile la care te-ai gândit vor crește în viitor.

– Nu există nici o garanție că va “ateriza” lângă tine sufletul pereche.

Condițiile de viață în “Mediul Beneficiilor Întârziate” înseamnă multe incertitudini. Ce se poate face, cum se poate prospera într-o asemenea lume care creează atât de mult stres și anxietate?

Primul lucru care ne stă la îndemână este să facem niște evaluări.

– Nu poți ști sigur câți bani vei avea la pensie, dar poți elimina unele incertitudini din situația respectivă prin determinarea sumei pe care o poți economisi în fiecare lună.

– Nu poți fi sigur că vei obține un loc de muncă după absolvire, dar poți monitoriza companiile care caută stagiari.

– Nu poți prezice când vei da de dragoste, dar poți acorda o mai mare atenție tuturor persoanelor pe care ajungi să le cunoști.

Actul de evaluare – măsurare – transformă o cantitate necunoscută într-una cunoscută.

Atunci când măsori ceva, devii imediat mai sigur asupra situației. Măsurarea nu va rezolva în mod magic problemele tale, dar va clarifica situația, te va scoate din “cutia neagră” a grijilor și incertitudinilor și te va ajuta să obții un prim element care să te ajute să știi ceea ce se întâmplă de fapt.

Unul dintre cele mai importante aspecte care face ca “Mediul Beneficiilor Imediate” să se deosebească de “Mediul Beneficiilor Întârziate” este feedback-ul rapid.

Animalele primesc, în mod constant, feedback cu privire la lucrurile care le provoacă stres. Ca rezultat, ele știu dacă trebuie, sau nu, să se simtă stresate.

În cazul oamenilor fără măsurători nu există niciun feedback.

Al doilea lucru pe care îl putem face este să ne “transferăm grijile” pe termen lung către o rutină de zi cu zi.

De exemplu:

– În loc să purtăm grija posibilității unei vieți mai lungi să purtăm grija plimbării de fiecare zi.

– În loc să ne îngrijorăm pentru copilul nostru, elev de liceu, dacă va primi sau nu o bursă la facultate, să ne facem griji cu privire la cât de mult timp petrece el acum, studiind.

– În loc să ne îngrijorăm pentru necesitatea pierderii în greutate, să ne îngrijorăm pentru gătitul unei cine sănătoase în seara ce vine.

Această strategie funcționează deoarece asigurarea funcționării rutinei de zi cu zi, care oferă un beneficiu imediat, rezolvă și problemele viitoare (beneficii întârziate).

De exemplu, mersul la antrenamente de tenis produce destindere (beneficiu imediat) iar pe termen lung, duce la o sănătate mai bună (beneficiu întârziat). Cititul zilnic al unui număr de pagini produce un sentiment de împlinire (beneficiu imediat) iar cultura generală acumulată prin lectură îl transformă pe cititor într-o persoană interesantă (beneficiu întârziat).

Creierul nostru nu a evoluat în “Mediul Beneficiilor Întârziate” dar nu avem ce face, trăim într-un alt mediu, într-o altă lume.

Sperăm că, prin evaluarea lucrurilor și transferarea grijilor către rutine de zi cu zi, pe termen lung foloasele se vor arăta: vom reduce unele dintre incertitudini și stresul cronic, inerente societății moderne și, în consecință, vom beneficia de o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

The Evolution of Anxiety: Why We Worry and What to Do About It