26 Aug

Ce ar trebui să ofere copiilor părinții?

Dragostea și respectul sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să țină seama un părinte. E valabil și în orice alt fel de relații.”

Jodie Foster

 

Probabil că acest articol nu este de interes general dar, “iubite cititorule”, îl ai în față pentru că, am considerat că unor părinți și bunici le va prinde bine (este util de știut), iar pe mine personal, documentarea pentru el și scrierea lui m-au ajutat să-mi lămuresc unele lucruri.

În calitatea mea de bunic (evident că tema mi-a fost inspirată de propria-mi familie), adesea  m-am întrebat dacă “părinții de azi”, se ocupă în mod corect de copiii lor.

Zic de părinții din ziua de azi pentru că, mai mult ca niciodată, viața de familie este extrem de complicată, o caracteristică a ei fiind absența îndelungată de acasă a părinților.

Chiar și în cele mai normale familii, amândoi părinții lucrează “de dimineața până seara” iar de familiile în care unul sau chiar amândoi părinții sunt “plecați în Spania” nici nu mai vorbesc.

Ca urmare, în puținul timp pe care îl petrec cu copiii lor, ce ar trebui să ofere “părinții de azi” acestora, organizare sau căldură? Când spun organizare mă refer la reguli și valori de respectat iar, în ceea ce privește afecțiunea, pe ea nu cred că mai trebuie să o definesc.

Aș mai preciza că, într-un fel, cei doi termeni par să se excludă reciproc: organizarea sau structura include o oarecare rigiditate, disciplină, severitate pe când afecțiunea poate însemna și permisivitate, poate chiar lipsa regulilor.

Opinii extrem de importante legate de această problemă are d-na dr. Lisa Damour, psiholog specializat în problematica adolescentelor și autoare a cărții Untangled: Guiding Teenage Girls Through the Seven Transitions Into Adulthood.

Domnia sa a avut, în 26 iulie a.c. o conversație cu Kevin Delaney, redactor-șef al site-ului web Quartz, cu tema Copiii au nevoie mai mult de structură decât de căldură de la părinții lor, din care am preluat majoritatea ideilor care urmează.

Copiii au nevoie atât de afecțiune, cât și de structură, pentru a se dezvolta în adulți de nădejde și fericiți. Dar, dacă părinții nu pot oferi decât una din cele două, din cauza lipsei de timp, aceea ar trebui să fie structura.

Legat de asta părerea doamnei psiholog este: “Copiii pot primi căldură de la profesorii lor, de la părinții prietenilor lor, dar structură pot obține doar de la părinți, lucru demonstrat de studiile pe această temă.”

Copiii care sunt crescuți într-un mod rigid, calculat, pot fi mai puțin fericiți ca adulți, dar vor avea instrumentele de care au nevoie pentru a “funcționa”.

Copiii crescuți fără disciplină sau reguli pot rămâne nedezvoltați și prost “echipați” pentru maturitate.

Cele mai grave rezultate vin însă atunci când copiii sunt crescuți fără nici una dintre cele două elemente, organizare și căldură; aceștia riscă să devină delincvenți, conform doamnei dr. Lisa Damour.

Este mult mai bine să vă asigurați că copiii primesc amândouă: atât organizare cât și căldură. “Trebuie să se simtă iubiți și trebuie să cunoască regulile”, a spus ea. “Asta e treaba ta ca părinte”.

În realitate, în ciuda faptului că nu recunosc acest lucru, ba chiar protestează contra ideii, adolescenții doresc structură de la părinții lor precum și răspunsuri la întrebări de genul: Ce valori respecți? Ce este un om de valoare? Ce valoare crezi că ai? Ţie ce îţi dă valoare? Ce valoare oferi?

 De altfel, este de subliniat că abandonarea regulilor de către părinți, permisivitatea și inconsecvența lor, pot fi tulburătoare și provoacă neliniște pentru copii.

“Fiind adolescent te simți ca și cum ai fi scăpat de sub control și ești înconjurat de oameni care sunt în afara controlului. Nu vrei ca nici părinții să nu fie sub control”, spune Lisa Damour.

Doamna psiholog – ea însăși mamă a unei adolescente – face următoarele recomandări privind educarea adolescenților, izvorâte din experiența dobândită în dubla sa calitate:

Reguli cadru în privința siguranței. Copiii sunt mai apți să respecte regulile dacă înțeleg că scopul acestora este să-i păstreze în siguranță. Dacă li se cere respectarea unor reguli invocându-se motive de moralitate sau ierarhie (de exemplu, “pentru că sunt tatăl tău!”) probabilitatea ca ei să refuze este mai mare.

Nu subestimați valențele cererii de scuze! Spuneți adolescenților că  sunt respectați și cereți-vă scuze pentru eventualele situații în care, din eroare, s-a întâmplat contrariul – o asemenea atitudine ajută la construirea încrederii.

Stresul este o parte normală a creșterii și îi ajută pe adolescenți să crească și să devină rezistenți. El devine însă o problemă atunci când nu există perioade de întrerupere a stresului (pauze) sau oportunități de relaxare.

Tehnologia ar trebui să fie introdusă la copii cât mai târziu posibil și să fie păstrată în afara dormitorului. Jocurile video, social media și internetul le solicită mult atenția și, tehnologia poate deveni astfel inamicul somnului, care însă este esențial pentru sănătatea adolescenților. “Poate că veți pierde bătălia, dar aș prefera să pierdeți bătălia cu copilul în vârstă de 17 ani decât cu unul cu vârsta de 13 ani” spune doamna Damour.

Recomandări se pot face multe dar, este cert că părinții sunt cei mai buni judecători privind ce este cel mai bine pentru copiii lor. Modalități de a proceda bine sunt cu nemiluita, esențial este să punem pe primul plan ceea ce este în interesul copiilor pe termen mediu și lung.

Dacă, în creșterea copiilor voștri ați reușit să îmbinați cele două elemente, organizarea și căldura, puteți considera că stăpâniți un pahar plin cu picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

qz.com/1039939/child-psychologist-lisa-damour-says-kids-need-rules-more-than-affection-from-their-parents/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

19 Aug

Cum se iau cele mai bune decizii?

„Să nu te îndoieşti niciodată de deciziile bune ale soţiei tale; oricum ea  s-a măritat cu un geniu.”

Federico Fellini

Dacă, în articolul precedent, am prezentat părerea profesorului neurolog Moran Cerf, despre care este cea mai importantă decizie pe care o avem de luat în viață, cele ce urmează se referă la recomandările psihologului Mike Whitaker privind modul în care se iau cele mai corecte decizii.

Mike Whitaker abordează această problemă în cartea sa The Decision Makeover: An Intentional Approach To Living The Life You Want în care se referă la felul în care iau deciziile oamenii de succes.

Schimbarea carierei, lansarea unei afaceri, întemeierea unei familii, cumpărarea unei locuințe, mutarea într-o altă localitate sau într-o altă țară – toate se realizează prin luarea unor decizii. Cum o alegem pe cea mai corectă?

Zilnic luăm sute de decizii mari și mici.  Multe dintre ele reprezintă oportunități care ne pot schimba viața, dar mulți dintre noi nu știu să aprecieze care dintre ele este cea mai profitabilă.

“Deciziile sunt aidoma unor bifurcații de drum”, spune Mike Whitaker. “Viața nu ni se întâmplă; suntem participanți activi la ea și primim de la ea ceea ce alegem.”

Din păcate mulți oameni se rezumă la încercarea de a înțelege ce nu trebuie să facă ca să poată merge “cuminte” înainte.

După părerea lui Whitaker o abordare mult mai utilă ar fi cea pe care o au oamenii de succes care abordează deciziile sistematizat. Ei sunt conștienți de faptul că nu toate deciziile sunt la fel, că ele pot fi mici, medii și mari.

“Deciziile mici, cum ar fi cele referitoare la ceea ce îmbrăcați sau ceea ce mâncați vă influențează viața pentru o zi”, spune Whitaker.

“Deciziile medii, cum ar fi decizia de a mai urma o școală sau de a accepta un coleg de cameră, vă influențează viața pentru un an și nu constituie momente de importanță capitală, de viață sau moarte “.

Zilnic luăm cam 150 de decizii mici. Oamenii de succes nu își consumă prea mult mintea cu acestea pentru că și-o rezervă pentru deciziile mai mari care se iau o dată sau de două ori pe an. Ei leagă aceste decizii de obiectivele pe care le au și le iau în funcție de acestea, motiv pentru care fixarea obiectivelor este esențială.

Whitaker constată că, în acest context, oamenii de succes folosesc următoarele strategii:

– păstrează cinci țeluri principale și rămân concentrați asupra lor;

– dintre acestea, îl identifică pe cel prioritar și, atunci când iau decizii, îi acordă un tratament preferențial;

– urmăresc permanent suprapunerea dintre țel și decizie;

– recunosc progresul și identifică beneficiile continuării demersurilor în direcția corectă.

Credem că, uneori (sau deseori?), luăm și multe decizii nepotrivite dar majoritatea oamenilor rămân pasivi. În schimb oamenii de succes corectează repede cursul lucrurilor.

“Când oamenii de succes au dovezi suficiente că au luat o decizie proastă, nu caută mai mult. Ei sunt gata să închidă, de exemplu, o afacere și să meargă într-o altă direcție. Dacă eșuează, merg înainte și nu mai vorbesc despre eșecul respectiv.”

Esențialul este ca întotdeauna să ne întoarcem la obiectivele noastre. “Eu o numesc marea resetare “, spune Whitaker.

“Aproape toată lumea a luat o decizie proastă din categoria celor mari dar nimeni nu vrea să ajungă la mijlocul carierei și să gândească: Nu este locul unde am crezut că voi fi. Nimic nu te afectează mai tare. Ce faci cu privire la asta?”

O greșeală frecventă, pe care o menționează Mike Whitaker, pe care nu trebuie să o facem, este aceea de a ajusta obiectivele pentru a se potrivi noilor situații. El spune că “oamenii de succes își păstrează ferm obiectivele și continuă să ia decizii legate de ele.”

Psihologul recomandă o atenție sporită situațiilor în care se iau decizii importante. “Este esențial să recunoaștem situațiile în care capacitatea noastră de a lua decizii bune este vulnerabilă, ca de exemplu, atunci când ne grăbim, suntem furioși, singuri, respinși, în stare de ebrietate sau obosiți.”

Oamenii de succes știu când nu se află într-un loc sau moment potrivit pentru a lua o decizie și își spun în gând sau eventualilor interlocutori ceva de genul: “Lasă-mă să dorm una… “, sau “Lasă-mă să mă gândesc la asta… Mă voi întoarce la tine”. Cu alte cuvinte, nu dau răspunsuri imediate și amână decizia până când știu că mintea lor va limpezi lucrurile.

Luarea unei decizii într-un context nepotrivit minții conduce la consecințe neplăcute și, în cele din urmă, la regrete care sunt purtate, de multe ori, toată viața, ca un bagaj greu.

“Oamenii de succes își revizuiesc regretele, învață din ele și apoi termină cu ele; le pun deoparte” spune Whitaker.

Psihologul mai face și următoarea referire la conduita oamenilor de succes, în privința luării deciziilor: ei nu sunt dispuși să lase pe alții să preia controlul. Lumea, de multe ori, predă controlul unor factori impreciși precum ar fi soarta (cred că nu vă este necunoscută sintagma: „Aşa mi-a fost scris!”) și norocul (probabil ați auzit texte de genul: Toată lumea are noroc în viață. Eu nu am avut deloc. Am un job prost și câștig ca naiba de puțin.”).

“Nu există așa ceva”, spune Whitaker, „dacă suntem deținătorii deciziilor noastre, obținem ceea ce alegem. Lucrurile bune vin la cei care decid”.

Cred că dacă vă recunoașteți printre cei care aplică recomandările de mai sus, ați intrat de multe ori în posesia unor picături de fericire iar dacă nu, aveți ocazia ca, de acum înainte, să o faceți.

Don’t worry, be happy!

Surse:

www.fastcompany.com/40444808/how-successful-people-make-decisions-differently?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

12 Aug

Maximizarea fericirii nu are nimic de a face cu bunurile materiale sau filosofia personală

“Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești?”

Vechi proverb românesc

 

Potrivit lui Moran Cerf, profesor de neurologie la Northwestern University, din SUA, care, peste un deceniu, a studiat procesul mintal de luare a deciziilor, cea mai sigură cale de a maximiza fericirea nu are nimic de a face cu experiența de viață, bunurile materiale sau filosofia personală.

Mai degrabă, fericirea este corelată cu persoanele cu care alegem să ne împărțim timpul.

Profesorul ne atrage atenția că aici nu este vorba numai de un sfat care ne îndeamnă să ne alegem prietenii cu atenție ci, și de ceea ce ne dorim de la viață.

Există două premise care l-au determinat pe Cerf să creadă că persoanele cu care ne înconjurăm constituie cel mai important factor pentru satisfacțiile noastre pe termen lung.

Prima premisă este că procesul decizional din creierul nostru este epuizant. O mare parte a cercetărilor a constatat că, ființa umană dispune de o doză limitată de energie mintală destinată deciziilor.

Alegerea hainelor, a locului unde să mâncăm, a meniului, a muzicii pe care să o ascultăm, a preocupărilor din timpul liber și multe altele asemănătoare, solicită zilnic creierul nostru făcându-l să consume vârtos din energia destinată deciziilor.

(Este amuzant că, din acest motiv, profesorul Cerf, și-a stabilit o strategie fixă în a alege întotdeauna cea de-a doua ofertă, din meniul cu specialități, atunci când mănâncă într-un local. Această strategie elimină consumul de energie mintală din cea rezervată deciziilor.)

A doua premisă este că, oamenii cred, în mod fals că, prin deciziile pe care le iau, au controlul deplin asupra fericirii lor. Într-adevăr, atât timp cât facem alegerile corecte, totul este în ordine și, ne situăm pe o cale care duce către multe satisfacții în viață.

Pe de altă parte însă, procesul de luare a deciziilor este plin de prejudecăți care ne “întunecă” judecata. Uneori oamenii își amintesc experiențele rele ca bune și invers; de multe ori ei permit emoțiilor să transforme o alegere rațională într-o alegere irațională; adesea, folosind reperele sociale din subconștient, fac alegeri pe care, altfel, ar trebui să le evite.

După părerea lui Cerf, acest ultim factor, poate fi valorificat ca avantaj.

Cercetările sale din domeniul neurologiei l-au condus la concluzia că, atunci când doi oameni se află mai mult timp unul în compania celuilalt, undele lor cerebrale încep să semene ajungând cu timpul să fie aproape identice.

De exemplu, un studiu, care a folosit ca subiecți oameni pasionați de cinema, a pus în evidență un lucru: cele mai interesante trailere au produs imagini similare în creierele lor.

“Cu cât studiem mai mult implicarea, constatăm, din nou și din nou, că la unele persoane, și doar simplul fapt de a fi lângă anumiți oameni face ca să li se alinieze creierul cu al acestora, bazându-se pe manierele lor, mirosul camerei lor, nivelul zgomotului și mulți alți factori”, arată Cerf. “Aceasta înseamnă că oamenii cu care îți petreci timpul au un impact real, dincolo de ceea ce se poate explica, asupra modului în care te raportezi la realitate. Și unul dintre efecte este că devii asemănător lor”.

Acest lucru apare ca evident și în comportamentul de zi cu zi al oamenilor. Persoanele indispuse le provoacă și celor din jur indispoziție; persoanele limbute înviorează conversațiile; persoanele comice îi înveselesc pe ceilalți făcându-i ca, prin amuzament, să se simtă bine.

Pornind de la cele două premise menționate, profesorul Cerf trage concluzia că, dacă dorim să ne maximizăm fericirea și să reducem la minimum stresul, ar trebui să ne construim o viață care necesită mai puține decizii, realizând acest lucru prin cultivarea companiei persoanelor care întruchipează trăsăturile pe care le preferăm. Pe măsura trecerii timpului, vom lua în mod natural atitudinile și comportamentele dorite.

În același timp, legăturile cu acești oameni vor evita solicitarea noastră mintală produsă de deciziile de nivel inferior și astfel nu se va consuma din energia necesară pentru luarea deciziilor cu miză mai mare.

Pentru exemplificare putem menționa „politica” profesorului Cerf privind restaurantele: el declară că preferă să evite să aleagă restaurantul la care va mânca. În schimb, ia decizia în ceea ce privește persoana care să-l însoțească la masă și alege pe cineva care are trăsăturile preferate de el. Ca urmare, sunt șanse ca acea persoană să aleagă un loc care îi place și lui Cerf, ceea ce înseamnă că și a doua opțiune îi va aduce, probabil, mulțumire.

Cu alte cuvinte, el evită să ia două decizii mai mici, rezervându-și energia mintală pentru una mai mare.

Aceeași metodă o pot aplica și persoanele care doresc să exerseze mai mult în domeniile preferate, să urmărească mai puțin televizorul, să învețe un instrument muzical sau să devină mai sociabile.

După părerea lui Cerf, în toate cazurile, cea mai importantă decizie este cea referitoare la “cu cine vă însoțiți?”

Iar dacă cei cu care vă însoțiți vă reduc stresul și vă aduc numeroase picături de fericire, înseamnă că i-ați ales pe cei mai potriviți în a face parte din anturajul propriu!

Don’t worry, be happy!

Surse:

www.businessinsider.com/neuroscientist-most-important-choice-in-life-2017-7?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

05 Aug

Nu lăsați ca anxietatea să vă tulbure viața!

“Între stimul și răspuns există un spațiu. În acest spațiu se află puterea noastră de a ne alege răspunsul. În răspunsul nostru se află dezvoltarea și libertatea noastră.”

Viktor Frankl

 

Citind, la un interval de numai câteva zile, în 2 publicații diferite, apărute în localități aflate (în linie dreaptă) la 8168,72 km distanță, articolele „Scary figures about mental disorder” (26.07.2017 – în northeasterntribune.co.za – Johannesburg – Africa de Sud) și „Bolile mintale sunt mult mai răspândite decât se credea inţial” (31.07.2017 – în www.ebihoreanul.ro – Oradea – România) m-am alarmat și am încercat să văd ce ne-ar putea feri (pe mine și pe cei care citesc aceste rânduri) de situația de a face parte dintre cei aproximativ 25% din populația globului (conform Organizației Mondiale a Sănătății) afectați de boli mintale.

Nu trebuie să pierdem din vedere că tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mintală cele mai frecvente la nivel mondial.

Anxietatea, devenită cronică, este un semnal caracteristic al debutului unor afecțiuni mintale și drept urmare m-am orientat spre identificarea unora dintre cele mai simple căi de prevenire sau combatere a ei.

Iată ce am găsit:

Când trebuie să ne alarmeze anxietatea?

Anxietatea în sine nu este o problemă mintală sau nu este un termen care definește neapărat o emoție rea, disfuncțională, pe care ar trebui să o eliminăm complet din viața noastră.

Este o emoție naturală, care s-a păstrat în evoluția omului deoarece servește unui scop important: supraviețuirea.

Dacă însă evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, în lipsa unor măsuri corespunzătoare, se poate ajunge la problemele mintale.

Persoanele anxioase pe termen lung, suferă costuri majore: risc crescut pentru boli somatice și morbiditate ridicată față de problemele de sănătate mintală (depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.

Aveți angoase? Ați încercat totul pentru a trece peste ele, dar ele revin?

Anxietatea se poate prezenta ca frică, neliniște, iritabilitate, incapacitate de a vă concentra la locul de muncă sau la școală și, ca rezultat, adormiți greu seara. În situații de socializare, devine dificil să vorbiți cu ceilalți.  S-ar putea să simțiți că sunteți permanent în colimatorul celor din jur sau prezentați simptome, cum ar fi, bâlbâiala, transpirația, înroșirea feței sau stomacul deranjat.

Anxietatea poate apărea din senin sau, poate fi prezentă tot timpul, ca în tulburarea de anxietate generalizată, caz în care îngrijorarea difuză și omniprezentă vă consumă și priviți cu teamă spre viitor.

În general, majoritatea oamenilor trece, în mod obișnuit, de-alungul vieții, prin stări de anxietate dar, dacă anxietatea începe să interfereze cu viața, cu somnul, cu capacitatea de a forma relații, cu productivitatea la locul de muncă sau în școală, este posibil să fie vorba de o tulburare de anxietate.

Lăsată netratată, anxietatea poate duce la depresie, sinucidere sau moarte timpurie. Din păcate, în cazul unor asemenea consecințe grave asupra sănătății, medicația care este prescrisă, pentru a trata anxietatea pe termen lung, adesea nu funcționează. Simptomele pot să reapară și bolnavul revine acolo de unde a început.

Cum putem să evităm să ajungem în situațiile de mai sus?

Modul în care tratăm lucrurile în viață are un impact direct asupra anxietății, care ne poate cuprinde, și dacă optimizăm modul în care facem față problemelor, putem scădea nivelul de anxietate.

Dintr-un studiu, realizat de specialiștii de la Universitatea din Cambridge, au rezultat câteva dintre abilitățile de vârf, care permit evitarea anxietății.

1.Fă-o prost!

Te simți ca și cum viața ta a scăpat de sub control? Îți este greu să iei decizii – sau să începi unele lucruri? Cercetătorii arată că, o modalitate de a se depăși indecizia sau de a începe un nou proiect, fără temeri, este călăuzirea după sintagma “fă-o prost!”.

Acest îndemn poate părea ciudat dar, cu un secol în urmă, scriitorul, poetul și filosoful englez G.K. Chesterton (1874-1936) a spus că: “Dacă ceva merită făcut, merită făcut prost.”

Afirmația lui, se pare, a fost preluată și de cercetătorii de la Cambridge. Motivul pentru care funcționează atât de bine este faptul că accelerează procesul de luare a deciziilor și te catapultează direct în acțiune. Altfel, poți pierde ore în șir, până să decizi cum trebuie să faci ceva sau ce ar trebui să faci, ceea ce poate fi foarte stresant și consumă mult timp.

Oamenii doresc adesea să facă ceva “perfect” sau, să aștepte “momentul perfect” înainte de a începe. Dar, acest lucru poate duce la amânare, întârzieri îndelungate sau chiar renunțarea de a mai face acel lucru. Și, toate acestea provoacă stres și anxietate.

În schimb, poți să începi cu gândul “fă-o, chiar și dacă, prost!”, adică fără să-ți faci griji în privința rezultatului. Acest lucru, nu numai că te va face să începi mult mai ușor dar, poate vei constata că îndeplinești acele sarcini mai repede decât înainte.

Ba, mai mult, poate vei constata că, de fapt, acel lucru nu-l faci chiar atât de rău, iar dacă este așa, ai posibilitatea oricând, mai târziu, să îl corectezi.

Folosirea motto-ului “fă-o prost!” îți dă curajul de a încerca lucruri noi, adaugă puțin amuzament la ceea ce faci și te oprește să te îngrijorezi prea mult asupra rezultatului. Este vorba de a face ceva prost azi dar cu posibilitatea de a aduce îmbunătățiri din mers. În cele din urmă, este vorba de o eliberare.

2.”Iartă-te și amână momentul când îți faci griji!”

Ești deosebit de critic față de tine și de gafele pe care le faci? Ei bine, imaginează-ți că ai avut un prieten care a subliniat în mod constant tot ce a fost în neregulă cu tine și cu viața ta, adică te-a criticat tot timpul. Nu-i așa că ai dori să scapi de gura lui cât mai repede?

Dar oamenii cu anxietate fac asta, față de ei înșiși, frecvent, fără să-și dea seama.

Este momentul să ne schimbăm și să începem să ne iertăm pentru greșelile pe care le facem.

Dacă simți că te-ai încurcat într-o situație, nu te învinovăți – pur și simplu reamintește-ți că acest impuls de a te autoînvinovăți îl ai în mod natural apoi, abandonează gândul negativ și redirecționează-ți atenția către sarcina în lucru sau către orice altceva ce ai de făcut.

De asemenea, o strategie eficientă este de a “aștepta în a-ți face griji”. Dacă s-a întâmplat ceva și te simți obligat să-ți faci griji (considerând că ai greșit), nu fă asta imediat. Amână momentul în care îți faci griji – mai bine rezervă-ți timp, 10 minute, în fiecare zi, în care să dai curs îngrijorărilor.

Dacă faci acest lucru, vei descoperi că, dacă revii la ea mai târziu, nu vei mai percepe, situația care a declanșat inițial anxietatea, la fel de deranjantă sau îngrijorătoare.

Iar gândurile noastre negative, și nu numai ele, se destramă foarte repede, dacă nu le întreținem.

3.Găsește-ți un scop în viață ajutându-i pe alții!

Cât de mult, din timpul propriu, îl petreci gândindu-te la altcineva?

Dacă este foarte puțin, sau deloc, atunci ai un risc ridicat de a avea o sănătate mintală slabă.

Indiferent de cât de mult lucrăm sau de banii pe care îi câștigăm, nu putem fi cu adevărat fericiți atât timp cât nu știm că altcineva are nevoie de noi și depinde de noi sau de dragostea noastră.

Asta nu înseamnă că avem nevoie de laudele oamenilor, dar făcând ceva cu altcineva în minte, ne scoate pe noi “din lumina reflectoarelor” (și a anxietăților și îngrijorărilor noastre) și îi așează pe ceilalți acolo.

A fi conectat la oameni, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai puternice “tampoane de protecție” împotriva unei slabe sănătăți mintale.

Legat de asta, neurologul și psihiatrul austriac, supraviețuitor al Holocaustului, Viktor Frankl, a scris:

“Pentru cei care cred că nu există nimic pentru care merită trăit, nimic mai mult de așteptat de la viață … întrebarea este dacă (acei oameni –n.n.) își dau seama că viața încă așteaptă ceva de la ei.”

Știind că altcineva are nevoie de tine, e mai ușor să suporți cele mai dificile momente. Vei recunoaște “de ce” pentru existența ta și vei putea suporta aproape orice “cum”.

Cum te poți face important în viața altcuiva? O întrebare cu un răspuns relativ simplu care poate însemna îngrijirea unui copil sau a unui părinte în vârstă, voluntariatul și muncile de care ar putea beneficia generațiile viitoare.

Iar dacă beneficiarii faptelor tale nu-și dau seama de ce ai făcut pentru ei, nu are importanță pentru că vei ști tu. Și asta te va face să îți dai seama de unicitatea și importanța vieții tale și îți va oferi multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.theconversation.com/surprising-ways-to-beat-anxiety-and-become-mentally-strong-according-to-science-77978?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.tratamentanxietate.ro/

3.www.google.com/search?q=Viktor+Frankl+&ie=utf-8&oe=utf-8&client=firefox-b-ab&gfe_rd=cr&ei=vryEWfryNIep8wedgoGgDg