30 Sep

Știați că cititul “recablează” creierul?

Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în camera cealaltă și citesc o carte.”

Groucho Marx (Julius Henry Marx) – scriitor și actor american

 

Dacă știați că cititul “recablează” creierul, nu vă mai pierdeți timpul cu parcurgerea rândurilor care urmează! Dacă nu știați, am să lămuresc în primul rând sensul în care este folosit termenul de “recablare”.

În tehnică, a recabla înseamnă a pune un nou sistem de fire electrice într-o clădire sau o mașină. În acest articol, recablarea este echivalentă cu stabilirea de noi legături între diferitele porțiuni ale creierului uman.

Reclamele pentru fitness promit rezultate fizice uimitoare: un fund mai ferm, abdomen sculptat, bicepsuri bombate.

Descoperirile alimentare, în mod asemănător, atrag atenția, adesea în mod fals, asupra a ceea ce poate fi un “superaliment” respectiv un mijloc de a obține o sănătate perfectă.

În mod ciudat, un lucru demonstrat și anume că lectura ne poate face ființe mai sănătoase, mai inteligente și mai empatice, scapă discuțiilor sau reclamelor.

Cititul, desigur, necesită răbdare, osteneală și hotărâre și nu chiar orice fel de citit este atât de util.

Noua clădire a Bibliotecii Academiei Române

De exemplu, parcurgerea numai a titlurilor sau numai a replicilor zeflemitoare este un proces nesemnificativ pentru dezvoltarea creierului.

Altfel spus, “scanarea” titlurilor sau numai a replicilor constituie echivalentul literar al ideii că “dulciurile sunt periculoase pentru sănătatea dumneavoastră”.

În aceeași ordine de idei, informațiile conținute în mai puțin de 140 de caractere îmbie la lene și nu ajută creierul, în sensul susținut aici.

Beneficiile cititului sunt multe, ceea ce este deosebit de important într-o epocă a distracțiilor cu smartphone-uri, epocă în care, de exemplu, putem citi în presă (www.ebihoreanul.ro – 27 septembrie), informații conform cărora “din 7000 de șomeri bihoreni, mai mult de 5000 sunt, practic, analfabeți”. Această situație nu numai că îi pune pe oamenii respectivi în pericol din punct de vedere social și intelectual, ci îi dezavantajează în mod cognitiv, toată viața.

Un studiu, din 2009, realizat cu 72 de copii, cu vârsta cuprinsă între opt și zece ani, la Carnegie Mellon University din SUA, a descoperit că lectura creează materie albă nouă în creier.

Materia albă din creier transportă informații între regiunile de materie cenușie, în care se prelucrează orice informație. Dar lectura, nu numai că extinde materia albă, ci ajută și la procesarea mai eficientă a informațiilor.

Cititul într-o limbă are avantaje enorme. Adăugarea însă și a cititului  într-o limbă străină nu numai că îmbunătățește abilitățile de comunicare – posibilitatea de a discuta cu mai mulți oameni, din cercuri mai largi – ci contribuie și la creșterea în dimensiune a regiunilor creierului implicate în navigația spațială și acumularea de noi informații.

Cercetătorii știu de mult că regiunile limbajului “clasic”, din creier, precum zona Broca și zona Wernicke, sunt implicate în modul în care creierul interpretează cuvintele scrise.

Dar ceea ce neuroștiințele (ansamblul științelor creierului = neurobiologia, psihofiziologia, psihobiologia, neuroetologia, neuropsihologia, neurofilozofia etc.) au ajuns să stabilească abia în ultimii ani este că narațiunile activează și alte părți ale creierului nostru.

Altfel spus, cele citite afectează regiunile creierului implicate în acțiunile despre care citești. Așa se explică de ce cititul poate crea simțăminte atât de vii.

De exemplu, cuvinte precum “lavandă”, “scorțișoară” sau “săpun”, provoacă răspunsuri nu numai din zonele de prelucrare ale limbajului, din creier, ci și din cele dedicate mirosurilor. Aceste regiuni rămân însă “tăcute” atunci când citiți, de pildă, “scaun”.

Revenind la o idee de la început, este bine de menționat că, în aplicarea soluțiilor pentru dezvoltarea mușchilor fesieri, și cititul poate fi foarte util.

Este cunoscut faptul că genuflexiunile reprezintă unul dintre cele mai eficiente exerciții pentru acest scop. În momentul în care vă imaginați biomecanica necesară pentru o ghemuire, se activează cortexul motor (regiunea cortexului cerebral responsabilă de inițierea impulsurilor nervoase legate de activitatea voluntară a mușchilor corpului).

Atleții folosesc de mult asemenea tehnici de vizualizare pentru exersare: pentru a obține eficacitatea maximă din orice mișcare ei își imaginează aceste mișcări.

Prin urmare, cititul romanelor este o modalitate excelentă pentru a exersa.

În același timp, romanele merg dincolo de simularea realității și oferă cititorilor o experiență indisponibilă din afara paginilor: posibilitatea de a intra pe deplin în gândurile și sentimentele altor persoane. Acest lucru are implicații profunde pentru modul în care interacționăm cu ceilalți.

Cititul ne face să devenim mai inteligenți. Cercetările arată că citirea ajută nu numai inteligenței fluide (Inteligența fluidă este abilitatea de a rezolva noi probleme, de a folosi logica în situații noi și de a identifica modele. În contrast, inteligența cristalizată este capacitatea de a folosi cunoștințele și experiența învățată.), ci și inteligenței emoționale (capacitatea de a fi conștient, de a controla și de a exprima emoțiile și de a trata relațiile interpersonale în mod judicios și empatic).

Bibliotecă din Germania

Astfel, cititul ne face să luăm decizii mai inteligente pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Mai subliniez ideea că toate beneficiile menționate necesită lectură efectivă și asta va conduce la formarea unei filozofii proprii.

Recunoașterea intențiilor unui alt om joacă, de asemenea, un rol în construirea unei ideologii iar pentru această sarcină, romanele sunt deosebit de potrivite.

Un studiu publicat în anul 2011 în Annual Review of Psychology a constatat o suprapunere parțială a regiunilor creierului folosite pentru a înțelege narațiunile cu rețelele dedicate interacțiunilor cu ceilalți.

Este adevărat, romanele consumă timp și atenție și, în acest context, nu este lipsit de importanță faptul că sunt benefice chiar și “răbufnirile” mai scurte ale prozei pentru că și ele prezintă efecte neurologice profunde.

Poezia, la rândul ei, provoacă răspunsuri emoționale puternice în cititori și, după cum arată un studiu, chiar și în cei care o ascultă.

Ritmurile cardiace, expresiile feței și mișcarea pielii și a părului de pe brațe au fost măsurate în timp ce participanții au ascultat poezie.

La 40% dintre subiecți a apărut “pielea de găină” (aspectul pielii în urma activării reflexului pilomotor la om), la fel cum se poate întâmpla și în timp ce ascultă muzică sau vizionează filme.

Totuși, răspunsurile lor neurologice păreau a fi unice pentru poezie: scanările realizate în timpul studiului au arătat că ascultarea poeziilor a activat și părți ale creierului participanților care, nu sunt activate atunci când ascultă muzică sau vizionează filme.

Aceste răspunsuri au apărut cel mai adesea aproape de încheierea unei strofe și, în special, aproape de sfârșitul poemului.

Faptul acesta se potrivește bine cu nevoia noastră inerentă de narațiune: în absența unei concluzii, creierul crează în mod automat una, care, desigur, poate conduce la o mulțime de suferințe sufletești atunci când speculațiile noastre se dovedesc a fi false. Dar, oricum, ar trebui să ne întoarcem la poezie.

Indiferent că citim versuri sau proză, importantă este atenția concentrată.

Legat de acest lucru, este interesant rezultatul unei cercetări de la Stanford University, California care, a pus în evidență o diferență neurologică între lectura pentru plăcere și lectura concentrată cum este cea pentru un test.

Sângele curge spre diferitele zone neuronale, în funcție de modul în care este efectuată citirea. Cercetătorii speră că acest lucru ar putea oferi indicații pentru progresul metodelor cognitive de antrenament.

Cititul, ca orice deprindere, trebuie exersat în mod regulat și cred că ar fi superfluu să mai fac alte recomandări.

În orice caz, persoanele care, la întrebarea “când ai citit ultima oară ceva ce nu înseamnă literatură de specialitate?”, vor putea să indice săptămâna care este pe cale să se încheie, sunt în posesia unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.bigthink.com/21st-century-spirituality/reading-rewires-your-brain-for-more-intelligence-and-empathy?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.cmu.edu/news/archive/2009/December/dec9_brainrewiringevidence.shtml

3.ro.wikipedia.org/wiki/Substan%C8%9B%C4%83_alb%C4%83

4.www.nytimes.com/2012/03/18/opinion/sunday/the-neuroscience-of-your-brain-on-fiction.html

5.www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev-psych-120709-145406

23 Sep

”Am început să-mbătrânesc”

Pe lângă ce ne-a fost dat de natură, ca să trăim mai mult sau mai puțin, mai este și aportul nostru, anume moderația în tot ceea ce facem. În ultimă instanță, una dintre tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor.”

Neagu Djuvara (a spus la a 99-a aniversare)

Aceste rânduri se adresează doar acelora care consideră că romanța, interpretată, cu ani în urmă, de Ioana Radu, se referă și la ei.

Ioana Radu

În consecință, în termenii atenționărilor de la începutul unor filme, “este interzis persoanelor sub vârsta de 38 de ani să citească rândurile care urmează!”.

Uneori, când îmi amintesc vorbele cuiva care spunea că “fiecare vârstă își are frumusețea ei”, mă întreb dacă afrmația se referă și la bătrânețe și, dacă da, “ce frumusețe ar putea ascunde ea?”

Alteori, când urmăresc câte un interviu, cum a fost și acela al lui Neagu Djuvara, cu ocazia împlinirii vârstei de 101 ani, îmi spun că totuși și bătrânețea poate fi frumoasă.

Realizarea faptului că au trecut anii și avem o anumită vârstă, poate veni în valuri.

La început poate că ne parvine un mesaj din lumea teatrului sau cinematografiei când auzim despre câte un actor, apreciat de noi, că a plecat pe drumul fără întoarcere.

Un alt moment ar putea fi acela când constatăm că părinții noștri sunt afectați de trecerea anilor ca să nu mai vorbesc despre cei ai căror părinți preferă să se retragă într-un așezământ pentru bătrâni, pe care unii o numesc “sala de așteptare a lui Dumnezeu”.

Un semnal și mai concret, pe care îl putem asocia cu îmbătrânirea, ne parvine din momentul când începem să auzim mai multe pârâituri în articulații decât cele provenite de la cerealele ronțăite la micul dejun.

În societate, tinerețea este glorificată, iar îmbătrânirea este înfățișată ca fiind ceva de ținut la distanță deși, experții sunt de părere că înaintarea în vârstă nu trebuie să însemne neapărat scăderea calității vieții.

Mi-am pus întrebarea, cum ar fi bine să abordăm această mare problemă a vieții? Iată ce răspunsuri am găsit!

1.Ce înseamnă “om bătrân”?

Katharine Hepburn și Henry Fonda

Cu toate că majoritatea oamenilor nu vor spune că vârsta de 38 de ani califică pentru categoria de “om bătrân”, „odată trecută vârsta medie de 37,8 ani, statistic puteți fi considerat bătrân”, a declarat Tom Ludwig, profesor de psihologie la Hope College, Michigan, SUA.

Studiile arată că oamenii încep să se simtă bătrâni după vârsta de 60 de ani, iar unul efectuat de Pew Research Center  din Washington, D.C., a constatat că aproape 3000 de respondenți au declarat că 68 de ani este vârsta medie la care începe bătrânețea.

Daniel B. Kaplan, profesor de asistență socială la Adelphi University din Garden City, New York a declarat că “durata medie de viață a câștigat mai mulți ani în secolul XX decât în toate mileniile anterioare”. Precizăm că în SUA speranța medie de viață este de 79,1 ani iar la noi speranța medie de viață este de 75 de ani.

2. Trebuie să avem în vedere avantajul perspectivei

Un lucru este clar: nu se pot face generalizări de niciun fel. Dr. Gayatri Devi, neurolog la Lenox Hill Hospital din Manhattan, a spus că modul în care vedem, fiecare dintre noi, lucrurile este diferit.

Ea își amintește de un pacient care spunea frecvent: “Bătrânețea are o față urâtă”. Pacientul a murit când avea 84 de ani.

O altă pacientă, care avea 98 de ani, i-a spus lui Devi că atunci când era mai tânără, arăta ca actrița Elizabeth Taylor. Când doctorul i-a spus că trebuie să fie dificil, pentru cineva care a fost cândva așa frumoasă, să îmbătrânească, pacienta a replicat: “Ce vrei să spui? Nu sunt încă frumoasă?” Pacienta respectivă are acum 100 de ani.

Îmi pun problema cum o fi considerat Mircea Ionescu Quintus, plecat din păcate recent dintre noi la vârsta de 100 de ani, deceniul 8 din propria sa viață?

3.Diversificați-vă prietenii

Dr. Devi a spus că un pacient care a murit la 101ani i-a spus să încerce să-și facă prieteni “din fiecare decadă de viață”. Pacientul se împrietenise cu o mulțime de oameni, inclusiv cu fiica de 12 ani a doctorului.

A avea prieteni aparținând mai multor generații previne singurătatea, care poate să apară atunci când alții, din propria generație, se mută, mor, se îmbolnăvesc sau nu mai sunt mobili.

Doamna dr. Devi și-a mai exprimat părerea că este necesară o antisegregare a persoanelor în vârstă, menținerea lor în comunități și totodată menținerea legăturii acestora cu progresele moderne, pentru a nu fi acuzați că sunt “bătrâni cu idei învechite “.

4.Luați-vă măsuri anicipative

Multe dintre problemele cu care se confruntă adulții, pe măsură ce îmbătrânesc, nu au, de fapt, legătură cu partea normală a îmbătrânirii.

Calitatea vieții viitoare este parțial sub controlul fiecăruia dintre noi și opțiunile, privind stilul de viață și comportamentele, pot influența efectele secundare ale îmbătrânirii.

“Exercițiile fizice și somnul adecvat alături de obiceiurile alimentare vă ajută la păstrarea sănătății voastre fizice, ceea ce va aduce beneficii sănătății mentale și cognitive”, spune și profesorul Tom Ludwig.

“Căutați sfaturi financiare care să vă ajute să vă adaptați la modificările veniturilor dumneavoastră și planificați-vă costurile asistenței medicale” este de părere profesorul Kaplan. “Discutați cu familia și cu prietenii despre la ce vă așteptați de la vârsta înaintată și ce tip de stil de viață vă doriți.”

5.Înconjurați-vă de persoane optimiste

“Adulții mai în vârstă sunt, în general, mai fericiți și mai puțin stresați și îngrijorați decât adulții de vârstă mijlocie și tinerii adulți”, spune Daniel B. Kaplan.

Deși pot să apară scăderi ale sănătății și veniturilor, “marea majoritate a adulților în vârstă se bucură de îmbunătățiri în aspectele emoționale ale vieții, deoarece se concentrează mai mult pe informații pozitive”, a mai spus el.

După părerea profesorului Ludwig, realitatea îmbătrânirii nu este așa de rea precum ar sugera stereotipurile.

“În timp ce s-ar putea să nu reușești să faci toate lucrurile pe care le-ai făcut când ai fost mai tânăr – de exemplu te sfătuiesc să nu joci fotbal cu adolescenții – există modalități pe care le poți compensa prin găsirea altor activități care răsplătesc” spune el. ”Găsiți-vă ceva care vă ajută să vă îmbunătățiți starea, fie că este vorba de tenis sau tâmplărie artistică.”

Tom Ludwig mai sugerează soluția concentrării asupra ajutorării altora, în special a celor mai tineri.

La rândul meu, chiar dacă nu mă interesează “capra vecinului”, îmi mai spun de multe ori că, nu sunt singurul având sentimentul sensibilizării sau încetinirii, pentru că există milioane de oameni care se trezesc cu aceleași osteneli și dureri ca și mine.

Legat de acest aspect Tom Ludwig cugetă: “Care este alternativa la îmbătrânire? Să se moară de tineri.”

6.Respingeți atitudinile (stereotipurile și discriminările) vârstnice

Deși este adevărat că, pe măsură ce îmbătrânim, putem câștiga o anumită greutate și pierde unele dintre abilitățile noastre intelectuale, nu este niciun motiv să ne lăsăm pradă stereotipurilor și discriminărilor legate de adulții în vârstă.

Miturile despre persoanele în vârstă, că sunt incoerente sau arțăgoase, sunt perpetuate, din păcate, de societate. În același timp, progresele în tehnologie au accelerat stereotipul conform căruia oamenii în vârstă nu le pot ține pasul.

Leslie K. Hasche, profesoară la University of Denver Graduate School of Social Work, spune că “De prea multe ori, miturile creează bariere sau limite, care împiedică adulții mai în vârstă să rămână conectați sau să urmărească ceea ce este semnificativ pentru ei.”

Să încercăm să înlăturăm aceste bariere.

Pentru mulți oameni, bătrânețea se strecoară încet în viața lor fără prea multe semne de recunoaștere. Cheia succesului, în confruntarea cu ea, este capacitatea de adaptare la contextul în schimbare al vieții proprii.

Cine deține o asemenea cheie este în mod sigur în posesia unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nytimes.com/2017/09/12/smarter-living/aging-well.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.pewsocialtrends.org/2009/06/29/growing-old-in-america-expectations-vs-reality/

3.well.blogs.nytimes.com/2016/04/25/thriving-at-age-70-and-beyond/

4.www.descopera.ro/dnews/16118640-care-este-speranta-de-viata-medie-in-diferite-zone-de-pe-glob-unde-se-situeaza-romania

16 Sep

Puteți obține mai ușor succesul, dacă încetați să încercați “să faceți totul”

Mulți oameni au liste lungi cu treburile de făcut și se străduiesc să devină mai productivi, când de fapt, o listă cu ce nu trebuie făcut este mult mai importantă, dacă doriți să faceți lucruri minunate.”

Warren Buffett

 

Cu toții avem liste lungi de obiective, dorințe și necesități pe care le vrem pentru viața noastră. Dorim să învățăm mai multe, să câștigăm bani mai mulți, să ne îmbunătățim abilitățile, să profităm la maximum de relațiile noastre, să trăim bine. (Vă mai amintiți de urarea stupidă a unui bine cunoscut politician?)

Toate aceste lucruri sunt bune și normale. Viața înseamnă să avansăm și să progresăm în mod consecvent.

Dar, există un lucru important, legat de toate aceste frământări, năzuințe și dorințe de a obține mai mult: Nu se pot face toate în același timp!

Acest lucru ni-l spune de altfel și bunul simț. Timpul și energiile noastre sunt limitate și, dacă abordăm totul concomitent, ele se risipesc degeaba și ne paște surmenajul.

În schimb, este mult mai eficient, și ne poate duce către succesul real, dacă ne concentrăm efortul asupra câte unui singur lucru.

Dacă ne ocupăm deodată de mai multe lucruri, probabilitatea să nu obținem rezultatele scontate este mare. Sau, mai rău, s-ar putea ca demersurile noastre să dea greș.

Motivul este simplu: mulți dintre noi cred că succesul apare instantaneu.

În viața reală lucrurile se petrec însă altfel. Gary Keller și Jay Papasan, autorii cărții The One Thing, o carte cu același subiect ca și cel al rândurilor de față, au spus-o cel mai bine: “Succesul este secvențial, nu simultan.”

Lucrurile se adaugă unul după altul. Învățăm o abilitate, apoi alta. Terminăm un proiect, apoi altul.

De-a lungul timpului, realizările fiecăruia dintre noi se tot adaugă, unele după altele, astfel încât, în majoritatea cazurilor, șirul lor se constituie într-un rezultat  impresionant.

Acest lucru este valabil și în privința banilor. Majoritatea oamenilor își creează o situație materială acceptabilă, în timp. Puțini sunt aceia care au câștigat o singură bătălie financiară mare.

Sigur, facem abstracție de unele lucruri care se petrec la noi, în lumea paralelă a “tunarilor” (este vorba de “îmbogățiții revoluției”, ca să nu spun escrocii apăruți după Decembrie 89).

De altfel, trebuie să facem abstracție de toți “îmbogățiții peste noapte”, pentru că ei nu intră în categoria celor care ar putea servi ca exemple ci dimpotrivă atrag oprobriul.

Nu intră în discuție persoanele care își datorează averea hazardului. Numărul lor este atât de mic încât nu contrazic ideea că banii se câștigă în timp.

Nu cred că este nevoie de talent sau abilități speciale pentru a reuși în viață. Mergând pe drumul normal, este adevărat că el este lung, țelurile se ating unul după altul și o viață normală, bazată pe o situație materială bună, se construiește treptat.

Este simplu și de regulă funcționează. Oamenii care spun că nu este așa, nu au avut răbdarea să aplice rezolvarea secvențială a problemelor în propria lor viață.

Nu este vorba despre lucruri extraordinare și nu este echivalentă nici cu promisiunea unei medalii de aur la următoarele Jocuri Olimpice nici cu promisiunea atingerii unei averi care să o egaleze pe cea a lui Ion Țiriac. Dar, oricine poate economisi bani, își poate îmbunătăți abilitățile, relațiile și poate crea bogăție de un fel sau altul.

Pentru a susține cele afirmate, voi folosi un exemplu răsuflat, pe cel al lui Warren Buffett (preluat din articolul lui Darius Foroux, vezi sursele!).

Warren Edward Buffett este un magnat, investitor și filantrop american, considerat a fi cel mai de succes investitor din lume. În august 2017 era a doua cea mai bogată persoană din SUA și a patra cea mai bogată persoană din lume, averea sa fiind de 76,9 miliarde de dolari. El și-a construit bogăția, în timp.

De la vârsta de 32 de ani pâna la cea de 44 de ani, Buffett și-a mărit averea cu 1257%. Într-o perioadă similară de timp, de la 44 de ani până la 56 de ani, averea lui Warren Buffett a crescut cu 7268%. Bineînțeles, aceasta este valoarea sa netă și în procentele respective este implicat și norocul. Dar, totuși, este vorba despre o creștere care s-a obținut de-a lungul timpului. (Gândul mă duce aici la toate acele persoane tinere, până la vârsta de 30 de ani, care se plâng de progresul lent al carierei sau al stării lor materiale.)

Cred că acum perspectiva pe care am deschis-o este alta.

În acest punct, nu pot să nu amintesc că Internet-ul este plin de ofertele unor oameni care pretind că putem deveni bogați prin investiții în piața de valori. Tot ce trebuie să facem, conform recomandării lor, este să cumpărăm cartea lor care, conține toate secretele bogăției.

Să nu ne lăsăm amăgiți, lucrurile nu funcționează așa simplu. Nu este nimic rău să ne încercăm norocul dar se pare că tot investițiile imobiliare sunt de preferat.

Revenind la Buffett, cred că este exemplul perfect al succesului obținut secvențial, consecvent, cu pași care se fac unul după altul. Altfel spus, se pot realiza lucruri mari cu acțiuni mici, care se construiesc în timp.

Subliniez că acest lucru nu este valabil numai pentru bani. Același concept se aplică abilităților, sănătății, relațiilor interumane etc.

De pildă, nu ne vom forma un corp vânjos într-o zi, o lună sau chiar un an. E nevoie de ani de efort consistent. Scurtături nu există, indiferent de cât de “inteligent” lucrăm.

Ideea aceasta este sprijinită de un exemplu din lumea sportivilor: cicliști sub vârsta de 28 de ani câștigă rareori curse mari precum este Tour de France. Explicația este simplă. Pentru a construi forța, rezistența și mentalitatea, necesare pentru a câștiga o asemenea cursă, este nevoie de ani de muncă.

Dacă doriți să vedeți impactul abordării secvențiale a provocărilor din viața voastră, se impune să vă concentrați asupra unui singur lucru la un moment dat (valabil pentru fiecare aspect al vieții).

Dacă această abordare nu vă este străină și o aplicați deja, înseamnă că sunteți deja în posesia unor picături de fericire. Dacă încă nu ați procedat așa, nu vă necăjiți, nu este prea târziu nici dacă începeți de acum înainte!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.dariusforoux.com/the-power-of-compounding/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.outsideonline.com/1783926/am-i-too-old-win-tour-de-france

3.en.wikipedia.org/wiki/Warren_Buffett

09 Sep

Vă mai faceți câte un „tuning” stării proprii de fericire?

Dacă banii nu aduc fericirea, atunci vreau să îmi trăiesc nefericirea într-un confort total.”

Oscar Wilde

Banii nu pot cumpăra fericirea, nu-i așa? O spune și proverbul (“Banii nu aduc fericirea.”) dar și câteva melodii dintre care, poate cea mai cunoscută, este cea a Corinei Chiriac.

Ei bine, unii cercetători, dar și Oscar Wilde și mulți alți oameni, nu sunt de acord cu asta. Ei spun că totul depinde de modul în care îi cheltuim.

Un studiu recent (www.pnas.org/content/114/32/8523.full) publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences sugerează că oamenii când cheltuie bani cu servicii care duc la economisirea timpului, cum ar fi curățenia locuinței, îngrijirea gazonului sau cu comisionari care fac cumpărături în locul lor, se simt puțin mai fericiți.

Prin comparație, banii cheltuiți pe achiziții de obiecte nu stimulează simțăminte pozitive așa cum ne-am putea aștepta.

Înseamnă că, ne putem gândi la constatarea oamenilor de știință ca la o modalitate de a cumpăra, ceea ce a devenit pentru multă lume o resursă rară: timp liber.

Cu toate acestea, într-o societate în care mulți oameni sunt grăbiți să cumpere cel mai recent model de iPhone, un televizor 4K cu ecran mare sau o pereche de pantofi fantezie, aceiași oameni sunt adesea reținuți în ceea ce privește cheltuirea banilor pentru serviciile de economisire a timpului.

“Intenția de a plăti pe altcineva pentru a face ceva, ce sunteți perfect capabil să faceți voi înșivă, poate provoca sentimente de vinovăție”, spune dr. Elizabeth Dunn, profesor în cadrul departamentului de psihologie al Universității British Columbia din Canada și coordonator al studiului, menționat mai sus.

Dunn și colegii ei au bănuit că, dacă oamenii ar cheltui bani ca să angajeze unele dintre sarcinile nedorite de pe propria listă de sarcini,    s-ar putea simți mai mulțumiți de calitatea vieții lor.

“Am emis ipoteza că, oamenii ar fi mai fericiți dacă ar cheltui bani pentru a cumpăra lucruri pe care lor nu le place să le facă”, spune ea.

Ca un test, grupul de cercetători a proiectat un experiment: în primul rând, au recrutat 60 de adulți, sub vârsta de 70 de ani, din Vancouver, British Columbia.

Ei au oferit voluntarilor o mică sumă de bani și le-au cerut să-i cheltuiască în două moduri diferite, în două weekend-uri consecutive.

“Într-un weekend le-am dat 40 $ și le-am cerut să îi cheltuiască în orice mod care le-ar oferi mai mult timp liber”, explică Dunn. Participanții la studiu au ales o întreagă varietate de servicii, începând cu livrarea de mâncare la domiciliu și terminând cu servicii de curățenie sau comisionari trimiși după cumpărături.

Apoi, în weekend-ul următor, participanții au primit încă 40 de dolari pentru a-i cheltui pe o achiziție materială. Ei puteau alege orice vroiau în cadrul acelui buget. “O persoană a cumpărat tricouri polo”, spune Dunn. “Un alt participant a cumpărat vin pe care l-a descris ca fantastic”.

După fiecare achiziție de weekend, cercetătorii au sunat participanții și   i-au întrebat cum se simt. Participanții au raportat cât de multe “sentimente pozitive” și cât de multe”sentimente negative”, au experimentat, explică Dunn.

S-a putut astfel constata că atunci când participanții la studiu au cheltuit bani cu serviciile de economisire a timpului, au raportat mai multe simțăminte pozitive.

“Cumpărarea de servicii cum ar fi cositul gazonului sau curățarea băii – implică cheltuieli destul de mici – și totuși le vedem făcând diferența în fericirea oamenilor”, spune Dunn.

Dar cu cât de mult sunt mai fericiți? O parte separată a studiului i-a ajutat pe cercetători să răspundă și la această întrebare.

Ei au analizat un grup de 6.000 de persoane din SUA, Canada și Europa, dintr-o gamă largă de categorii, după venituri. (Venitul mediu pe gospodărie, pentru rezidenții din SUA prinși în sondaj, a fost de 75.000 de dolari, însă studiul a inclus și adulți activi care au aproximativ 30.000 de dolari pe an cât și milionari europeni.)

Respondenții au răspuns la întrebările din sondaj legate de faptul că au cheltuit sau nu bani în fiecare lună pentru a-și mări timpul liber, plătind pe altcineva pentru a îndeplini sarcinile neplăcute și, dacă da, cât au cheltuit.

În plus, subiecții au fost rugați să-și clasifice propriul nivel de satisfacție pe o scară de 10 puncte, altfel spus pe o scară de fericire cu 10 trepte.

“Ceea ce am descoperit este că oamenii care au cheltuit bani pentru a cumpăra timp au fost aproape cu un punct mai sus pe scara noastră de 10 puncte, în comparație cu cei care nu au folosit bani pentru a-și cumpăra timp”, explică Dunn.

Deplasarea cu o treaptă pe scara fericirii poate să nu pară prea mult, dar cercetătorii spun că sunt foarte entuziasmați de rezultatele lor.

“Deplasarea oamenilor pe scara satisfacției de viață nu este un lucru ușor de realizat”, mai spune Dunn. “Deci, modificarea cu puțin a modului în care oamenii își cheltuie banii, i-ar putea deplasa cu o treaptă pe această scară, ceea ce este ceva ce chiar vrem să înțelegem și poate să-i încurajăm pe oameni să facă.”

Emanuel Maidenberg, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la University of California, Los Angeles, neimplicat în studiu, a declarat că a fost surprins de rezultate.

El spune că se ivește o posibilitate interesantă de “a ne gândi la serviciile de economisire ale timpului ca la un instrument de gestionare a stresului”.

Dar, încă există câteva întrebări fără răspuns, spune el. De exemplu, “stimularea emoțiilor pozitive este durabilă sau este doar de moment?” se întreabă profesorul.

Autorii studiului “prezintă suficiente date pentru a justifica o analiză mai atentă în acest sens”, este de părere Maidenberg.

Dumneavoastră reușiți să vă mai faceți, câte un „tuning” stării de fericire, prin cumpărarea de timp liber? Dacă răspunsul este “da”, deja sunteți în posesia unei picături de fericire, dacă este „nu”, poate o veți face de acum înainte.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.npr.org/sections/health-shots/2017/08/28/545839192/need-a-happiness-boost-spend-your-money-to-buy-time-not-more-stuff?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.pnas.org/content/114/32/8523.full

3.dunn.psych.ubc.ca/

02 Sep

Un pic de dezechilibru nu ne strică!

Poate că nimeni nu poate fi poet sau nu se poate bucura de poezie, dacă nu are un anumit dezechilibru mental.”

Thomas Babington Macaulay – istoric și politician britanic (1800-1859)

 

Încă din perioada când am fost elev mi s-a spus, atât acasă cât și la școală, să depun eforturi pentru a fi în echilibru (nu mă refer la echilibrul sistemelor fizice).

Ca rezultat, am fost ferm convins, până acum, că a fi în echilibru este cel mai bun lucru pe care ți-l poți dori.

Convingerea mea se baza pe definiția echilibrului = este o stare de liniște, de armonie, de stabilitate lăuntrică. A fi în echilibru înseamnă să dedici proporții egale de timp și energie tuturor zonelor vieții tale. Un om echilibrat vădește cumpătare, este sobru și auster.

Eu personal eram chiar mândru când unii mă apreciau ca fiind un individ echilibrat.

În zilele acestea însă (mai bine mai târziu decât niciodată!), citind despre teoria psihologului Mihaly Csikszentmihalyi, am ajuns să recunosc că părerea mea, privind echilibrul, era greșită.

Este adevărat, echilibrul implică o stare de liniște, de armonie, de stabilitate între diferite situații și stări psihice dar, oare este necesar să fim permanent într-o asemenea stare?

Dar, să vedem mai întâi la ce se referă teoria lui Mihaly Csikszentmihalyi?

În anii 1990, el a introdus termenul de “flux” definind prin el o stare mentală în care oamenii devin cufundați total în activitatea pe care o desfășoară, la un moment dat, iar percepția lor despre timp și spațiu este modificată, întreaga lor existență fiind plină de bucurie.

Un semn al acestor experiențe optime, de “a fi în zonă”, cu alte cuvinte, este că lumea exterioară dispare.

Într-o astfel de stare, fluxul și echilibrul sunt ireconciliabile și, mai mult, în comparație cu fluxul, echilibrul pare de-a dreptul plictisitor.

Se pot da multe exemple care confirmă această idee. Marii sportivi, artiști, programatori de computere, antreprenori și mulți alții, raportează o legătură directă între a fi fericiți, împliniți și starea lor de a fi “în zonă”.

Este suficient să urmărim momentele de concentrare ale sportivilor înainte de a-și executa numărul. În momentele respective lumea lor se rezumă la ceea ce urmează să facă, percepția lor despre timp și spațiu este modificată și nu mai sunt în echilibru.

Atletul american Rich Roll își exprimă astfel părerea despre această temă: “calea spre împlinire în viață și satisfacție emoțională este să găsești ceea ce te emoționează cu adevărat și să i te dedici cu totul.”

Dar și noi, oamenii de rând, am trecut sau trecem prin momente din viață când în mod cert starea noastră, numai de echilibru nu se poate numi.

Iată un exemplu, aproape universal valabil: când am fost sau suntem  îndrăgostiți, când toate gândurile sunt îndreptate spre persoana iubită, sunt, perioade în care nu am fost sau nu suntem  în echilibru. Este ceva condamnabil în asta? În niciun caz!

Exemplele de mai sus ne demonstrează că, în mod paradoxal, perioadele din viața unui om în care el este cel mai fericit și cel mai plin de viață, coincid cu momentele în care a fost cel mai neechilibrat.

Dr. Michael Joyner, cercetător de top la Clinica Mayo, SUA, spune, legat de acest subiect, că “trebuie să fii minimalist pentru a fi maximalist”.

Așadar, poate că ne-ar putea folosi în viață un pic mai mult dezechilibru.

Dar atenție! Posibilitatea de a urmări ceva cu maximă concentrare, de a fi în flux, implică întotdeauna și un cost foarte important: o serie de lucruri pe care le lăsăm la o parte.

Când suntem cu totul cufundați în ceva, este ușor să ne lăsăm “duși de val”, fără a evalua vreodată ce sacrificăm de-a lungul drumului: de exemplu, timpul petrecut cu familia și cu prietenii, hobby-uri, plăceri simple, cum ar fi urmărirea meciului de fotbal dintre România și Armenia (meciul de fotbal care se desfășoară la momentul în care scriu aceste rânduri).

Există, de asemenea, riscul inerent de a ne lega propria identitate de o singură activitate.

Nu este surprinzător faptul că sportivii se luptă adesea cu depresia și alte probleme de sănătate mintală atunci când sunt forțați să se pensioneze.

E ca și cum, cu cât te-ai afundat mai mult, cu atât mai greu este să ieși.

Acest risc constituie, de fapt, un argument în favoarea echilibrului – care în esență ne cere să nu dăm “totul pe o carte”.

Dar nu este totuși soluția potrivită. Decât să ne căznim pentru echilibru, mult mai bine este să ne străduim pentru ceea ce psihologii numesc “conștiința internă de sine” sau abilitatea de a ne vedea în mod clar prin evaluarea, monitorizarea și gestionarea proactivă a valorilor noastre de bază, a emoțiilor, a pasiunilor, a comportamentelor și a impactului asupra altora.

Mai pe scurt, conștientizarea internă înseamnă crearea timpului și a spațiului pentru a ne cunoaște bine pe noi înșine.

Cineva cu autocunoaștere internă profundă este capabil să recunoască și să evite euforia acută produsă de cufundarea completă într-o activitate, ținând cont consecințele pe termen lung ale acestei acțiuni.

Este cazul olimpicului care alege să se retragă la timp pentru a se dedica unei vieți de familie; al artistului care își dă seama că  lăsând ceva timp pentru viața din afara studioului dă naștere unor mari lucrări în interiorul studioului; al avocatului care stabilește și respectă o regulă dificilă, aceea de a nu lipsi de la mesele de familie sau evenimentele sportive ale copiilor săi.

Acest tip de conștiință de sine nu apare ușor. În mod paradoxal, una dintre cele mai bune modalități de a realiza auto-conștientizarea internă este să faci mental pași în afara “sinelui tău”.

Psihologii numesc acest demers “auto-distanțare”, iar printre exemple se poate include și imaginarea faptului că dai sfaturi unui prieten, așternând totul pe hârtie, folosind persoana a treia (și apoi examinând emoțiile care apar atunci când citești ceea ce ai scris).

Practicarea conștientizării interne ne permite să evaluăm și să reevaluăm sincer compromisurile inerente trăirii unei vieți dezechilibrate, pline de fluxuri. Asta asigură luarea unor decizii conștiente cu privire la modul în care ne petrecem timpul și ne folosim energia și, astfel, scade șansele să regretăm ceea ce am făcut – și nu am făcut.

Ea ne ajută, de asemenea, să ne dăm seama când identitatea noastră este prea îmbinată cu o activitate specifică și deficitul nostru de echilibru este excesiv (dar poate fi OK dacă este temporar).

O serie de cercetări arată că persoanele care posedă o puternică conștientizare internă, iau decizii mai bune, au relații personale mai bune, sunt mai creative și au o carieră mai performantă.

Conform altor studii, conștientizarea internă este asociată cu îmbunătățirea sănătății mintale și a bunăstării generale.

Având în vedere toate cele de mai sus, se prefigurează o idee interesantă: poate că viața bună nu înseamnă încercarea de a realiza un echilibru iluzoriu?

În schimb, poate că este vorba despre urmărirea pe deplin a țelurilor, dar cu suficientă conștiență internă pentru a evalua în mod regulat ceea ce nu dorim ca rezultat – și, dacă este necesar să efectuăm modificări.

A trăi în această manieră este un atu al echilibrului pentru fiecare zi și sursa unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nytimes.com/2017/08/22/well/mind/maybe-we-all-need-a-little-less-balance.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2. (carturesti.ro/carte/flux-psihologia-fericirii-276205)