27 Jan

Nu fiți îngrijorați! Minciuna la copii este semn de inteligență

Trebuie să facem lumea cinstită înainte de a putea spune sincer copiilor noștri că onestitatea este cea mai bună conduită.”

George Bernard Shaw

 

Părinții ar trebui să fie tulburați când copiii lor încep să-i păcălească?

Există toate șansele ca majoritatea dintre noi să răspundă Da la această întrebare. Explicația pleacă de la faptul că suntem convinși că onestitatea este un imperativ moral și încercăm să insuflăm această credință și copiilor noștri.

Poveștile clasice de moralitate, cum ar fi “ Băiatul care a strigat LUPUL!” și “Pinocchio”, vorbesc despre pericolele necinstei iar copiii care mint foarte mult sau care încep să mintă la o vârstă fragedă sunt adesea văzuți ca fiind dezvoltați anormal și expuși, mai târziu în viaţă, la probleme.

Cercetările sugerează însă tocmai contrariul. Minciuna la copii nu numai că este normală ci, mai mult, ea este un semn de inteligență.

Studiile arată că de la vârsta de 2 ani încep copiii să “descopere” minciuna.

Într-un experiment, fiecărui copil participant i s-a cerut să nu privească la o jucărie ascunsă în spatele lui, până când cercetătorul lipsește, sub false pretexte, din cameră. Câteva minute mai târziu, când cercetătorul s-a întors, l-a întrebat pe copil dacă a aruncat sau nu o privire către obiectul respectiv.

Acest experiment, conceput la mijlocul anilor 1980 de Michael Lewis profesor de pediatrie și psihiatrie la University of Pennsylvania  a fost realizat, într-o formă sau alta, pe sute de copii.

Experimentul a condus către două concluzii importante. Prima este că: marea majoritate a copiilor se vor uita la jucărie la câteva secunde după ce au fost lăsați singuri. Cealaltă este că: un număr semnificativ dintre ei minte despre asta.

Indiferent de sex și rasă sau de religia familiei, cel puțin o treime dintre copiii în vârstă de 2 ani, jumătate din cei cu vârsta de 3 ani și 80% sau mai mult din copiii cu vârsta de 4 ani și peste 4 ani vor nega încălcarea regulii.

În plus, copiii sunt remarcabil de buni la minciună. Într-o serie de studii suplimentare bazate pe același model experimental și făcute cu scopul de a vedea cine ar putea să-i identifice pe cei care mint, unor adulți, incluzând asistenți sociali, profesori de școală

Profesorul Kang Lee

primară, ofițeri de poliție și judecători, li s-au prezentat imagini cu copii care fie au mințit, fie au spus adevărul despre săvârșirea unei infracțiuni. În mod uimitor, niciunul dintre adulți (nici măcar părinții copiilor) nu au putut detecta, fără niciun dubiu, pe cei care mint.

De ce unii copii încep să mintă la o vârstă mai mică decât alții? Ce îi separă de colegii lor mai onești? Răspunsul scurt este că sunt mai deștepți.

Copiii mici care mint în legătură cu faptul că au privit sau nu la jucărie, conform constatărilor profesorului Lewis, au IQ-ul verbal cu până la 10 puncte mai mare decât cei care nu au mințit. (Copiii care chiar nu privesc la jucărie sunt, de fapt, cei mai deștepți dintre toți, dar sunt o raritate.)

Alte cercetări au arătat că acei copii care mint au mai bune capacități de “funcționare executivă” (resursele care ne permit să ne controlăm impulsurile și să rămânem concentrați pe o sarcină), precum și o capacitate sporită de a vedea lumea prin ochii altor oameni, capacitate care este un indicator crucial al dezvoltării cognitive (indicator cunoscut sub numele de “teorie a minții”).

(În mod grăitor, copiii cu THDA – tulburare hiperactivă cu deficit de atenție – care se caracterizează printr-o mai slabă funcție executivă și cei cu tulburări de spectru autist, care se caracterizează prin deficite în teoria minții , au probleme cu minciuna.)

Conform unor studii recente privind preșcolarii, copiii mincinoși sunt mai bine integrați și adaptați social.

Psihologului Kang Lee, profesor la University of Toronto, care a cercetat, mai bine de două decenii, minciuna la copii, îi place să spună părinților că, dacă descoperă că copilul lor minte la vârsta de 2 sau 3 ani, ar trebui să sărbătorească.

Profesorul Lee este de părere că și dacă copilul rămâne în urmă, în funcționarea executivă și în teoria minții, părinții nu trebuie să-și facă griji: procesul de dezvoltare se poate accelera folosind la instruirea lui o gamă largă de jocuri interactive și exerciții cu joc de rol care pot transforma, în câteva săptămâni, copiii care spun numai adevărul în copii care spun și minciuni.

Și, învățarea copiilor cu minciuna îmbunătățește scorurile lor la testele de funcționare executivă  și teoria minții. Cu alte cuvinte, minciuna este bună pentru creierul uman.

Pentru părinți, toate constatările menționate înseamnă ceva paradoxal. Vrem ca puiuții noștri să fie suficient de inteligenți pentru a minți dar, sub aspect moral, am vrea să simtă repulsie față de minciună.

Cum îi putem face pe copiii noștri să fie cinstiți?

În general, “vorba dulce mult aduce!”. Cercetările arată că pedepsele dure, cum ar fi și bătaia la fundic, fac foarte puțin pentru a descuraja minciuna, în schimb, dacă ceva poate fi contraproductiv, ele în mod cert sunt.

Într-un studiu, profesorul Lee și psihologul Victoria Talwar profesor la McGill University, au comparat comportamentele de spunere a adevărului de către preșcolarii din două instituții de învățământ din Africa de Vest; una în care, pentru a disciplina elevii, s-au aplicat măsuri punitive extrem de severe, cum ar fi pedepsele corporale și a doua, în care se foloseau metode, mai blânde, cum ar fi reprimarea verbală sau invitarea în biroul directorului.

Elevii de la școala mai aspră nu numai că au folosit mult mai mult minciuna, dar au și mințit mult mai bine.

Profesorii Lee și Talwar au constatat că apelurile nepunitive la adevăr, de genul, “Dacă spui adevărul, o să fiu foarte mulțumită de tine” și observarea faptului că alții sunt lăudați pentru onestitate, promovează foarte bine comportamentul onest.

În ceea ce privește poveștile despre moralitate, pentru copii, profesorul Lee, dar și alți cercetători, au descoperit că citirea pentru copii a poveștilor, cum ar fi “Băiatul care a strigat LUPUL!” și “Pinocchio”, despre riscurile pe care le implică minciunile, nu îi descurajează de la minciună.

Pe de altă parte, citirea unor povești, ca de exemplu “George Washington şi cireşul”, în care adevărul este întâmpinat cu aprobare, reduce minciuna deși, la un nivel modest.

Profesorul Lee și colegii săi susțin că soluția încurajării comportamentului onest, sunt mesajele pozitive care, subliniază mai degrabă, beneficiile onestității decât dezavantajele înșelăciunii.

Pe lângă asta, el este de părere că mai există o cale de a încuraja onestitatea la copii: plata pentru cinste.

În cercetări care au implicat copii de 5 și 6 ani, și care s-au desfășurat sub titlul „Cât costă adevărul?”, profesorul Lee și colegii săi au atașat răspunsurilor copiilor un stimulent financiar.

Copiii care au mințit au câștigat 2 USD, în timp ce mărturisirea adevărului însemna un câștig, începând de la 0 USD și până la 8 USD.

Atât timp cât onestului nu i s-a plătit nimic, patru din cinci copii au mințit. În mod ciudat, numărul ăsta a scăzut brusc când câștigul pentru onestitate a fost majorat la 2 USD.

Iar atunci când onestitatea a fost compensată la o valoarea de 1,5 ori mai mare decât valoarea minciunii, adică 3 USD în loc de 2 USD, balanța s-a înclinat în favoarea adevărului.

Cu alte cuvinte, onestitatea poate fi cumpărată, dar la un preț premium. Valoarea absolută a dolarului este irelevantă, a constatat profesorul Lee. Ceea ce contează, după părerea sa, este valoarea relativă, rata de schimb între onestitate și necinste.

Voi încheia, reluând ideea profesorului Lee conform căreia “minciunelele” (diminutivul de la minciună și nicidecum prăjiturile) puiuțului de 2-3 ani trebui să constituie pentru părinți și bunici picături de fericire!

Don’t worry,  be happy!

Surse:

1.www.nytimes.com/2018/01/05/opinion/sunday/children-lying-intelligence.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.psihosolutii.ro/content/index.php/psihoterapia-copilului/88-minciunile.html

3.www.ted.com/talks/kang_lee_can_you_really_tell_if_a_kid_is_lying?language=ro

20 Jan

Poate sunteți părinții/bunicii unui geniu…

Dedic acest articol nepoțelului meu Timmy care, mâine (21 ianuarie), împlinește 3 anișori.

 

Cele ce urmează reprezintă rezultatele căutărilor mele, ale unui bunic care, asemenea tuturor bunicilor și părinților din lume, ar dori să afle cu “un minut” mai devreme, cât de “geniali” sunt copiii/nepoțeii lor.

Mărturisesc că, în ceea ce mă privește, nu m-am dumirit dacă pot spera în “genialitatea” nepoțelului meu dar, strădaniile mele vor fi răsplătite dacă veți citi până la capăt aceste rânduri și veți descoperi că micuții din propria familie tind spre genialitate.

Oamenii de știință sunt de părere că, din punct de vedere genetic, majoritatea trăsăturilor care fac posibilă genialitatea se dezvoltă încă din copilărie.

Este bine cunoscut cazul lui W.A. Mozart care, încă de mic copil, a dat dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, a compus câteva piese pentru pian (transcrise imediat de tatăl său).

Mi-am pus întrebarea dacă la vârsta de 2-3 ani, au fost identificate semne prevestitoare al geniului viitorului mare compozitor? Nu am aflat un răspuns la această întrebare dar, în schimb, am găsit multe păreri și idei privind modul în care se poate manifesta genialitatea de timpuriu.

De exemplu, în articolul 7 Signs Your Baby Is A Genius de pe www.babyguide.com, sunt indicate următoarele 7 semne:

1.Depășirea timpurie a momentelor cheie din primii ani de viață (începe să meargă, să vorbească, să citească etc.).

2.Un interes deosebit față de limbaj (începe să vorbească mai devreme, acordă atenție poveștilor, înțelege instrucțiunile verbale).

3.Memorie ascuțită (capacitate deosebită de a-și aminti unde și-a lăsat jucăria preferată, își amintește că cerealele sale “ies” din frigider și va cere cereale atunci când vede un frigider în altă parte).

4.Găsește soluții (rezolvă cu ușurință probleme care depășesc nivelul de înțelegere al vârstei sale, prezintă un interes deosebit în ruperea jucăriilor pentru a-și satisface curiozitatea cu privire la modul în care au fost asamblate).

5.Are un nivel ridicat de focalizare și concentrare (se concentrează cu ușurință asupra a ceea ce îl interesează, de exemplu să asculte o poveste).

6.Are un nivel ridicat de conștientizare și de alertă (poate să recunoască vocile persoanelor și să se alarmeze în cazul vocilor necunoscute).

7.Doarme mai puțin decât ar trebui (având o minte ascuțită se gândește mereu la un lucru sau la altul sau încearcă să se concentreze pe anumite obiecte și din acest motiv, nu poate să se relaxeze și să doarmă în mod corespunzător).

Nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea privind valabilitatea unor asemenea idei dar, acord toată încrederea unor cercetări temeinice.

O astfel de cercetare, realizată de psihologi, a început în 1971, în SUA, sub forma unui studiu longitudinal, “Study of Mathematically Precocious Youth,” sau SMPY (pronunțat “simpy”).

Studiul a urmărit 5000 dintre cei mai deștepți copii, aparținând unui fel de top 1%, 0,1% și chiar 0,01% al tuturor elevilor.

Este cel mai lung studiu al copiilor talentați din istorie, întins pe o perioadă de 45 de ani. Este evident că urmărind mii de copii super dotați timp de patru decenii și jumătate, se pot afla câteva lucruri despre cum se crește un copil de înaltă performanță.

Una dintre ideile de bază care au rezultat a fost că până și copiii cu IQ-uri la nivel de geniu au nevoie de profesori care să îi ajute să-și atingă întregul potențial. (Cu toate acestea Edison, cu peste 1000 de invenții epocale, a fost autodidact.)

Studiul a mai stabilit că:

Copiii din top 1%, 0,1% și 0,01% duc ulterior o viață excepțională.

SMPY  a testat inițial inteligența copiilor folosind testele SAT (teste standardizate utilizate în SUA pe scară largă din 1926 – Scholastic Aptitude Test – la admiterea în colegii), examenul de admitere la universitate și alte teste IQ.

Mai târziu, cercetătorii au avut în vedere și factori suplimentari inclusiv evoluția în carieră.

Copiii din top 1%, 0,1% și 0,01%, conform constatărilor cercetătorilor, au obținut diplome de absolvenți, doctorate și tot felul de brevete cu rate mult mai mari decât copiii mai puțin talentați.

În privința veniturilor, cei mai mulți se află printre primele 5% dintre persoanele care obțin venituri din activitatea desfășurată.

Este interesant de amintit aici declarația din revista Nature  a lui Jonathan Wai, psiholog la Duke University Talent Identification: “Indiferent dacă ne place sau nu, acești oameni controlează în mod real societatea noastră”.

 

Copiii foarte înzestrați nu primesc suficientă atenție.

O problemă, care este la fel și la noi, este aceea că elevii supradotați primesc adesea prea puțină atenție din partea profesorilor, care par a fi înclinați să renunțe în a le da o atenție deosebită, considerându-i capabili să-și atingă singuri potențialul.

Când cercetătorii SMPY au analizat cât de multă atenție au acordat cadrele didactice copiilor supradotați, s-a constatat că majoritatea covârșitoare a timpului petrecut de profesori în clasă se cheltuie pentru a-i ajuta pe elevii cu niveluri scăzute să ajungă la nivelul mediu.

SMPY sugerează că profesorii ar trebui să evite predarea unui curriculum unic și, în schimb, să se concentreze pe a face tot ce le stă în putință pentru a crea lecții individualizate pentru elevi.

 

Nu trebuie scăpată din vedere varianta arderii unor etape”.

Pentru a ajuta copiii înzestrați să-și atingă potențialul, profesorii și părinții ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca acești copii să nu fie obligați să parcurgă în întregime curriculum-ul unuia sau mai multor ani de școală, sugerează SMPY.

Atunci când cercetătorii au comparat un grup de control de studenți înzestrați, care nu au sărit peste nicio etapă, cu cei care au făcut-o, șansele acestora din urmă de a obține brevete și doctorate au fost cu 60% mai mari și de mai mult de două ori mai mari de a obține un doctorat într-un domeniu al științelor, tehnologiei, ingineriei sau matematicii.

 

Inteligența este de multe feluri.

A fi inteligent nu înseamnă doar capacitatea de memorare sau reamintire  a faptelor, numelor și datelor.

SMPY a găsit în mod repetat, pe parcursul mai multor analize de urmărire, că unii dintre cei mai inteligenți copii posedă o mare capacitate de raționament spațial.

Acești copii au talent pentru vizualizarea sistemelor, cum ar fi de exemplu, sistemul circulator uman sau anatomia unei Honda.

 

Testele  standardizate nu înseamnă o pierdere de timp.

Testele standardizate (testele SAT fiind celebre) și alte măsurători standardizate de inteligență nu pot măsura tot ceea ce profesorii și părinții ar trebui să știe despre un copil.

Ele dețin însă o anumită putere de predicție, concomitent cu posibilitatea de contabilizare a unor factori precum viitorul statut socio-economic al subiectului testat.

Camilla Benbow, cercetător SMPY, a declarat că aceste teste au fost cele mai folosite pentru a stabili care sunt copiii buni, astfel încât profesorii să își poată concentra atenția asupra lor.

 

Mentalitatea de creștere”  trebuie să domine  “mentalitatea fixă”.

Psihologul Carol Dweck, profesor la Stanford University a descoperit că oamenii de succes mențin ceea ce se numește “mentalitate de creștere”, opusul “mentalității fixe”. Ei se văd pe sine ca pe niște fluide, care se pot adapta și crește și nicidecum ca pe niște entități statice, “încremenite în decor”.

SMPY este de acord cu această evaluare dar, a constatat, de asemenea, că primele semne ale capacității cognitive la copii pot să prevadă cât de bine vor evolua mai târziu în viață, făcând abstracție de toate evenimentele care pot, sau nu, să apară pe parcurs.

Având în vedere posibilitatea unui viitor, marcat de genialitate, pentru copiii lor, este de datoria părinților și profesorilor de a recunoaște abilitățile din timp și de a le cultiva cât mai mult posibil.

O asemenea preocupare nu poate fi decât aducătoare de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.businessinsider.com/45-year-study-of-5000-genius-kids-findings-2017-9?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits/#the-top-1-01-and-001-of-kids-lead-exceptional-lives-1

2.laboratoruldeganduri.ro/blog/2017/10/31/intre-geniu-precoce-si-maestru-tomnatic-la-ce-varsta-se-manifesta-geniul/

3.www.babyguide.com/7-signs-your-baby-is-a-genius/

4.www.popsugar.com/moms/Signs-Giftedness-27331796

13 Jan

A adus ceva bun pentru omenire anul 2017?

„Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare… Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi.”

Panait Istrati

 

Asaltați de știrile despre atacuri teroriste, fenomene meteorologice extreme și catastrofe de tot felul, nu este de mirare că devenim îngrijorați pentru soarta omenirii.

Cu toate acestea, există și foarte multe date care, chiar dacă avem unele îngrijorări, ne îndeamnă să ne reconsiderăm sentimentele.

În rândurile care urmează redau câteva din cele 99 de istorii de succes ale anului 2017, prezentate în prima zi a acestui an (2018) în revista electronică Quartz, de Dr. Angus Hervey, specialist în economie politică.

Toate aceste istorii, cred eu, ne pot face mai optimiști pentru că, toate dovedesc existența unor serioase preocupări, în cea mai mare parte a lumii, pentru îmbunătățirea vieții pe planetă.

Voi începe însă, cu un mare succes care ne privește numai pe noi românii:

Anul 2017 a fost anul în care Simona Halep a devenit Numărul 1 Mondial al tenisului feminin.

 

Un an bun pentru sănătatea globală…

  • Organizația Mondială a Sănătății a descoperit un nou vaccin, destul de ieftin și eficient, care va pune capăt holerei, unul dintre cei mai mari ucigași ai umanității. New York Times
  • Decesele premature pentru cele mai mari patru boli netransmisibile ale lumii – cardiovasculare, cancer, diabet și respiratorii cronice – au scăzut cu 16% față de anul 2000. World Bank
  • În luna iulie, UNAIDS (Programul Națiunilor Unite pentru SIDA) a arătat că pentru prima dată în istorie, jumătate dintre toți oamenii cu HIV de pe planetă primesc tratament și că decesele cauzate de SIDA au scăzut la jumătate față de 2005. Science Mag
  • Marea Britanie a anunțat o scădere cu 20% a incidenței demenței senile, în ultimele două decenii, ceea ce înseamnă că, în fiecare an numărul persoanelor afectate scade cu 40.000. iNews
  • Ca urmare a accesului mai bun la apă curată și salubritate, numărul copiilor, din întreaga lume, care mor de diaree, a scăzut cu o treime față de 2005. BBC
  • Lepra a devenit acum ușor de tratat. Numărul cazurilor la nivel mondial a scăzut cu 97% din 1985, iar un nou plan de acțiune a stabilit anul 2020 ca termen pentru eradicarea bolii. New York Times
  • În luna octombrie, studii efectuate de Center for Disease Control au arătat că, între 2000 și 2016, vaccinul împotriva rujeolei a salvat 20,4 milioane de vieți. Din păcate, noi nu ne putem entuziasma și, parcă mi-e și rușine să menționez că, la noi se duce o campanie împotriva vaccinării iar în unele orașe există chiar panouri publicitare care îndeamnă la opoziție față de această vaccinare.
  • Pe 17 noiembrie, OMS a declarat că decesele globale, cauzate de tuberculoză, au scăzut cu 37% din 2000, salvându-se aproximativ 53 de milioane de vieți. WHO

 

Nivelul de trai pentru miliarde de oameni s-a mai îmbunătățit un pic

  • International Energy Agency a anunțat că în ultimii 16 ani aproape 1,2 miliarde de oameni, din întreaga lume, au obținut acces la electricitate.
  • În februarie, Banca Mondială a publicat cifre care arată că, dacă în urmă cu 20 de ani, persoana subnutrită medie de pe planetă a consumat pe zi cu 155 de calorii mai puțin decât avea nevoie, astăzi acest deficit de consum de calorii a scăzut la 88. World Bank
  • În ultimii trei ani, în China (are o populație ce reprezintă cam 20% din întreaga populație a Pământului), numărul persoanelor care trăiau sub pragul sărăciei a scăzut de la 99 de milioane la 43,4 milioane. Quartz
  • În luna octombrie, un raport al Organizației Internaționale a Muncii a arătat că, la scară mondială, folosirea copiilor ca forță de muncă a scăzut. În 2016, numărul copiilor exploatați a fost cu 98 de milioane mai mic față de 2000. CS Monitor

 

Un an bun și pentru conservarea mediului…

  • Statele Unite, Rusia, China și Uniunea Europeană au ajuns la o înțelegere privind interzicerea pescuitului comercial în Zona Arctică, pentru următorii 16 ani. Science Mag
  • UE a impus limite noi și mai stricte pentru poluanții cum ar fi azotul, sulful, mercurul și impurităţile în suspensie din aer (fum, praf, funingine, etc.) care se vor aplica la toate cele 2900 de centrale electrice mari din Europa. Reuters
  • Mulţumită interzicerii la nivel global a chimicalelor distrugătoare, în 2017 gaura din stratul de ozon a ajuns la cea mai mică dimensiune din 1988 încoace. CNET

 

…cu un NU hotărât folosirii combustibililor fosili…

  • Cifre prezentate la începutul anului 2017 au arătat că industria globală a cărbunelui a suferit o puternică lovitură. Printre altele, Deutsche Bank, unul dintre cei mai mari finanțatori ai industriei cărbunelui, a anunțat că va înceta să finanțeze proiectele noi. com
  • În 2017, Anglia, Franța și Finlanda au convenit ca până în 2040 să interzică vânzarea oricăror autoturisme și furgonete noi pe benzină și motorină. United Kingdom, France, Finland
  • China și-a continuat războiul total contra cărbunelui, oprind construcția unor centrale pe cărbune (peste 150 GW) și concediind 700.000 de muncitori din domeniul industriei cărbunelui. CleanTechnica
  • În Anglia, țara de baștină a revoluției industriale, emisiile de carbon au scăzut la cele mai joase niveluri din 1894 încoace, iar 21 aprilie 2017 a devenit ziua în care, după 140 de ani, țara nu a ars cărbuni. Independent UK
  • În luna noiembrie, o nouă alianță globală formată din peste 20 de țări, inclusiv Marea Britanie, Franța, Mexic, Canada și Finlanda, s-a angajat să pună capăt folosirii cărbunelui înainte de 2030. BBC
  • Un raport al Uniunii Europene arată că între 1990 și 2016 continentul și-a redus emisiile de carbon cu 23%, în timp ce economia a crescut cu 53%. CleanTechnica

 

…și un DA încurajator pentru o energie curată

  • În 2017 costul energiei solare și eoliene a scăzut cu peste 25%, deplasând astfel ponderea industriei globale de energie spre zona mai curată. Think Progress
  • În SUA, energia solară este cea care creează acum câte un loc de muncă la fiecare 50 de noi locuri de muncă iar sectorul energiei nepoluante crește de 12 ori mai mult decât restul economiei.  CNBC
  • General Motors crede că “viitorul este electric”, Volkswagen investește 70 de miliarde de euro și “își pune toată forța în spatele unei treceri la mașini electrice” iar Volvo a anunțat că, începând cu anul 2019, va face doar mașini complet electrice sau hibride adică “sfârșitul mașinii cu motor cu combustie”. General Motors, Volkswagen, Atlantic
  • China a instalat, în anul 2017, centrale electrice care folosesc energie solară, mai mult decât a făcut vreodată oricare altă țară într-un singur an (54 GW), iar pentru 2020 și-a stabilit obiectivul la 213 GW. PV Magazine
  • După exemplul Chinei, India și-a dublat instalațiile solare în 2017, ceea ce înseamnă 40% de noi capacități, cea mai mare adăugire de surse de energie la o rețea. Quartz

 

Spre o lume mai dreaptă și mai puțin violentă…

  • Începând cu Ziua Internațională a Femeii din 2017, Islanda a devenit prima țară din lume care a stabilit prin lege obligativitatea plății egale pentru femei și bărbați. Economic Times
  • Femeile ocupă acum 23% din numărul de locuri parlamentare din întreaga lume, față de 12% cât era în 1997. World Bank
  • La nivel global, decesele cauzate de terorism au scăzut cu 22%, față de vârful din 2014, ca urmare a scăderilor semnificative în patru dintre cele mai afectate țări: Siria, Pakistan, Afganistan și Nigeria. ReliefWeb
  • Numărul execuțiilor înregistrate la nivel mondial a scăzut cu 37% față de 2015. Declinul a fost în mare măsură determinat de scăderea numărului lor înregistrată în Iran și Pakistan. BBC
  • Marele producător de arme Heckler & Koch, a anunțat că va încheia vânzările de arme către țări care nu respectă normele privind corupția și democrația. Deutsche Welle

 

Semne de speranță și pentru celelalte ființe care conviețuiesc cu noi pe planetă…

  • Germania a interzis creșterea de animale pentru blănuri. Ea a urmat deciziile similare luate de Japonia și Croația în ultimul an.
  • Guvernul britanic și-a dezvăluit intenția de a solicita camere video CCTV obligatorii în toate abatoarele, în scopul aplicării legilor împotriva cruzimii față de animale. Guardian
  • Compania italiană Gucci a anunțat că, din 2018, va ieși pe piață fără blănuri și va licita toate obiectele de blană rămase în stoc. Ea urmează astfel pașii făcuți de Armani, în 2016. Harper’s Bazaar
  • Una dintre cele mai bogate femei din China, He Qiaonv, a anunțat o donație de 2 miliarde de dolari pentru conservarea vieții sălbatice, cel mai mare angajament filantropic, vizând mediul, din toate timpurile. Bloomberg
  • România a devenit la 13 iunie, cea de-a 25-a țară din Europa care interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri.

Sper că informațiile de mai sus nu v-au plictisit și poate chiar v-au oferit o picătură de fericire!

Don’t worry, be happy!

06 Jan

De ce nu ne respectăm hotărârile luate în noaptea de Anul Nou?

„Voința și puterea nu ajung: omul trebuie să știe ce vrea și ce poate.”

Arthur Schopenhauer

 

Foarte mulți oameni se simt cumva obligați ca, la trecerea dintre ani,   să-și stabilească obiective pentru anul care începe: să mănânce mai sănătos, să economisească mai mulți bani, să bea mai puțin, să nu mai fumeze…

Eu însumi aud în propria-mi familie, an de an, angajamentul de a nu mai fuma dar, la data când citiți aceste rânduri, probabil el va fi ca și uitat.

Conform psihologului David DeSteno, profesor la Northeastern University, Boston, până pe 8 ianuarie, aproximativ 25% din decizii sunt uitate iar până la sfârșitul anului, mai puțin de 10% ajung să fie respectate pe deplin.

Este de notorietate, fiind chiar una din problemele vieții, că rezistăm greu tentațiilor, mai ales dacă suntem ocupați, obosiți sau stresați. Problema este strâns legată de tendința noastră de a prețui plăcerile prezentului mai mult decât satisfacțiile viitorului.

Aici este cazul să reamintesc celebrul “test al bezelei” (în articolul din 31.07.2014 ), intrat în istoria psihologiei datorită psihologului Walter Mischel (în anii 1960), în care copiii care rezistă 15 minute tentației de a mânca o bezea sunt recompensați cu o a doua (filmulețul se poate vedea aici).

Profesorul Mischel a constatat că puiuții care au putut aștepta, cei care aveau capacitatea de autocontrol mai dezvoltată, au fost, în decursul anilor care au urmat, și cei care au avut ceele mai multe succese academice și profesionale.

De atunci, toate studiile au pus în evidență corelația dintre autocontrolul și realizările oamenilor într-o gamă largă de domenii, inclusiv performanțele la locul de muncă, situația financiară, alimentația și exercițiile fizice sănătoase.

Compasiune

Cei care pot persevera în obiectivele lor pe termen lung, indiferent de ispite, sunt cel mai bine poziționați pentru succes.

Tema aceasta cred că nu vă este străină deoarece, în ultimii ani, au apărut multe articole și cărți care tratează problema autocontrolului și a căilor de a-l îmbunătăți. Probabil că multe dintre ele merg pe ideea că modalitatea cea mai bună de a îmbunătăți autocontrolul este folosirea voinței.

Cu toate sfaturile din literatura menționată și de la tot felul de specialiști, lumea nu pare să se fi schimbat prea mult. De pildă, încă mai cheltuim mult pe achiziții stimulate de impulsuri de moment mai degrabă decât să economisim pentru perioada când vom fi pensionari, de asemenea, continuăm să ne răsfățăm cu dulciuri mai degrabă decât să mâncăm sănătos. De ce?

Răspunsul, după părerea psihologului David DeSteno, este că această viziune a autocontrolului este greșită. Alegerea bazată pe analiza rațională și voința de a ne respecta obiectivele, ne dezavantajează.

Folosim instrumente care nu numai că sunt slabe; ele sunt, de asemenea, potențial dăunătoare.

Prin folosirea voinței mintea noastră se luptă cu ea însăși. Încearcă să se autoconvingă și, dacă eșuează, suprimă dorința unei plăceri imediate.

Având în vedere importanța autocontrolului pentru succes, era de așteptat ca, procesul evolutiv al speciei umane să fi oferit un instrument pentru acest autocontrol care să fie mai puțin chinuitor de folosit.

Și, adevărul este că a făcut-o numai că omul îl ignoră. Acest instrument îl reprezintă emoțiile noastre sociale, precum recunoștința, compasiunea și mândria, emoții care susțin aspectele pozitive ale vieții sociale.

După părerea profesorului DeSteno, efectele lor, ne fac, în mod natural, să fim răbdători și să perseverăm.

Recunoștință

La declanșarea acestor emoții, autocontrolul nu mai este o luptă, deoarece ele nu funcționează prin înlăturarea dorințelor noastre de plăcere de moment, ci prin creșterea percepției asupra faptului cât de prețios este viitorul.

Deși nu ar trebui să fie așa, de prea multe ori ne gândim la autoperfecționare și la urmărirea obiectivelor noastre în termeni care se sprijină pe “autoflagelare”: voi face mai bine, îmi voi încorda mușchii, mă voi trezi mai devreme...

Autocontrolul nu înseamnă să te simți mizerabil.

Cercetările privind autocontrolul arată că voința, cu toate beneficiile sale, slăbește în timp. Pe măsură ce apelăm la ea ca să studiem, să muncim, să facem exerciții fizice sau să economisim bani, efortul mental de a păstra concentrarea și motivația cresc ajungând să fie prea greu de suportat.

Mai rău, folosirea excesivă a voinței poate avea efecte psihologice și chiar fizice, negative.

Psihologul Greg Miller de la Northwestern University, Chicago, arată că dorința de a fi “ferm” poate deveni stresantă.

El a făcut un studiu folosind 300 de subiecți și a constatat că, atunci când au fost puși în situația de a rezista unei tentații, cei cu un autocontrol mai bun au avut mai mult succes, dar cu costuri pentru sănătatea lor.

Corpurile lor au suferit nu numai din cauza reacției la stres crescut, ci și datorită îmbătrânirii premature a celulelor lor imune.

Din perspectivă evoluționistă, potrivit psihologilor, faptul că exercitarea voinței nu este un proces natural are un sens clar.

Timp de milenii, ceea ce a condus la succes nu a fost capacitatea de a studia pentru examene, economisirea pentru pensie, mersul la sala de sport sau așteptarea unei a doua bezele.

Pentru cea mai mare parte a istoriei evoluției speciei umane, niciunul dintre aceste scopuri de autoconcentrare nu a prezentat vreun interes sau nici n-a existat.

Mândrie

Este mult mai probabil că, ceea ce a condus la succes au fost legăturile sociale puternice, relațiile care au încurajat oamenii să coopereze și să se sprijine reciproc, ceea ce i-a ajutat să se asigure că jertfele lor vor fi returnate, din când în când, când este necesar, în viitor.

Dar, pentru a stabili și menține relații, oamenii ar fi trebuit să fie corecți, cinstiți, generoși, harnici și loiali. Ar fi trebuit să fie percepuți ca parteneri buni. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit să se comporte moral.

Ceea ce stă la baza acestor trăsături morale este capacitatea de a pune ceva înaintea propriilor dorințe și interese imediate, altfel spus, capacitatea de a exercita autocontrolul.

A munci din greu pentru a respecta până la capăt o înțelegere sau a ajuta o altă persoană, oferind timp, bani, alimente sau un umăr pe care se poate plânge, necesită disponibilitatea de a sacrifica propriile posibilități ale momentului.

Când vine vorba de a face astfel de sacrificii pe termen scurt, în mod normal, nu calculăm ce trebuie să câștigăm ajutând pe altcineva. Emoțiile noastre, recunoștința, compasiunea și mândria, ne împing să ne comportăm în moduri care denotă că autocontrolul funcționează.

Studiile profesorului DeSteno au demonstrat că recunoștința sporește direct autocontrolul. El a constatat că atunci când oamenii ajung să se simtă recunoscători, vor petrece mai mult timp ajutându-i pe cei care solicită asistență, vor lua decizii financiare de care să beneficieze în mod egal și partenerii și vor arăta loialitate față de cei care i-au ajutat chiar dacă asta implică costuri pentru ei înșiși.

Referitor la mândrie, profesorul a găsit ceva similar. De asemenea, atunci când oamenii ajung să simtă compasiune, ei preiau din povara altora, petrecând mult timp și depunând efort pentru a ajuta pe ceilalți să evadeze din blocaje și să-și ușureze suferința.

Constatările arată totodată că recunoștința, compasiunea și mândria, fie că apar sau nu conștient, reduc tendința minții umane de a minimiza valoarea viitorului.

Aceste sentimente împing oamenii să coopereze unii cu alții și, conform cercetătorilor, măresc cu peste 30% capacitatea de a persevera în realizarea unor sarcini dificile. De asemenea, ele se corelează și cu o performanță academică mai bună, cu o dorință mai mare de a face exerciții fizice și de a mânca sănătos precum și cu un nivel mai redus de consumism, impulsivitate și consum de tutun sau alcool.

Dacă apelul la puterea voinței provoacă stres, folosirea acestor emoții sociale vindecă: încetinesc ritmul cardiac, reduc tensiunea arterială și reduc sentimentele de anxietate și depresie.

Este foarte important de arătat că, pe lângă faptul că aceste emoții sporesc autocontrolul, ele combat și o altă problemă a vieții moderne: singurătatea.

Studiile au scos în evidență faptul că persoanele văzute ca fiind recunoscătoare, calde și în mod justificat încrezătoare, îi atrag pe alții și facilitează stabilirea unor relații cu ei de așa manieră încât pot fi sigure că la nevoie vor primi același sprijin ca și cel pe care îl acordă ele.

Așa că, începând cu anul 2018, folosiți mai mult timp pentru a cultiva aceste emoții sociale. Acest lucru va contribui la asigurarea faptului că, fiecare viitor Revelion va aduce mai multe de sărbătorit decât de regretat deci, mai multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.nytimes.com/2017/12/29/opinion/sunday/the-only-way-to-keep-your-resolutions.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.youtube.com/watch?v=Yo4WF3cSd9Q&feature=player_embedded

3.utildestiut.ro/amanarea-este-secretul-succesului-2/

4.www.newyorker.com/science/maria-konnikova/struggles-psychologist-studying-self-control