30 Mar

Ce trebuie să facem pentru a găsi calea cea mai rapidă spre fericire?

Căutarea fericirii este o cea mai ridicolă sintagmă; dacă vei căuta fericirea, nu o vei găsi niciodată.”

C.P. Snow

 

Răspunsul scurt la întrebarea din titlu este: NIMIC. Răspunsul lung îl puteți afla citind cele ce urmează.

Cercetarea psihologică arată că, cu cât ne străduim mai mult să fim fericiți, cu atât mai puțin probabil vom atinge acest obiectiv

Pentru mulți, acest demers este o „neobosită călătorie” și cu cât se străduiesc mai mult, cu atât mai mult vor eșua.

Chiar dacă pentru unii urmărirea continuă a fericirii poate funcționa, cele mai recente cercetări științifice sugerează că, pentru mulți alții acest lucru poate să producă serioase efecte contrare, conducând, spre exemplu, la stres, singurătate și eșec personal.

Potrivit acestui punct de vedere, fericirea poate fi comparată cu un fel de pasăre fricoasă: cu cât încercăm mai din greu să o prindem, cu atât va zbura mai departe.

De aici rezultă o explicație și pentru stresul și dezamăgirea pe care unii le resimt în timpul evenimentelor speciale cum ar fi ziua lor de naștere, Crăciunul sau Revelionul.

Profesorul Iris Mauss, de la University of California, Berkeley, este unul dintre primii psihologi care a explorat, din punct de vedere științific, ideea succesului sau insuccesului în urmărirea fericirii.

Ea spune că a fost inspirată de numărul mare de cărți, despre arta și știința de a fi fericit, publicat în ultimele două decenii, multe dintre cărți prezentând fericirea ca fiind condiția sine qua non (indispensabilă) a existenței.

“Oriunde te-ai uita poți vedea cărți despre felul în care fericirea este bună pentru tine și cum trebuie practic să te faci mai fericit, aproape ca o datorie”, spune ea. Dar acele volume nu fac altceva decât să pregătească lumea pentru dezamăgire.

“Oamenii ar putea stabili standarde foarte înalte pentru propria lor fericire – ei cred că ar trebui să fie fericiți tot timpul sau extrem de fericiți ceea ce îi poate determina să se simtă dezamăgiți de ei înșiși, lucru care ar putea avea acele efecte autodistructive” mai spune profesorul Mauss.

Punându-ne mereu întrebarea “Cât de fericit(ă) sunt eu?” am putea să ne creăm o conștiință de sine care anulează tocmai sentimentele pe care am vrea să le obținem.

Lucrând cu Maya Tamir (Boston College și Hebrew University), Nicole Savino (University of Denver) și Craig Anderson (University of British Columbia, Vancouver), Mauss a efectuat o serie de studii.

De exemplu, într-un chestionar detaliat s-a cerut participanților, printre altele, să evalueze declarații precum:

  • Cât de fericit sunt la un moment dat, spune multe despre cât de valoroasă este viața mea.
  • Pentru a avea o viață semnificativă, trebuie să mă simt fericit în cea mai mare parte a timpului.
  • Eu acord valoare lucrurilor din viață doar în măsura în care ele influențează fericirea mea personală.

După cum era de așteptat, echipa a constatat că, participanții care au susținut declarațiile de mai sus au făcut parte din grupa celor a căror viață actuală a avut mai puțin conținut.

Echipa de cercetători a tras și concluzia că, în general, dorința de a fi fericit(ă) nu ne face să ne simțim mai rău atunci când trecem prin perioade grele dar, pot înăbuși sentimentele de mulțumire care ar putea apărea în mod natural atunci când vremurile sunt bune.

Pasul următor al lui Mauss și al colegilor ei a fost să vadă dacă ar putea manipula atitudinea oamenilor pentru a-și modifica fericirea pe termen scurt.

Pentru a face acest lucru, ei au cerut la jumătate din participanții la studiu să citească un articol (fals) din ziar, care preamărea importanța fericirii, în timp ce grupul de control a citit un articol neutru, fără referire la fericire.

Echipa a cerut apoi participanților să urmărească un film care “te unge la suflet” despre o victorie olimpică și după aceea i-a chestionat despre simțămintele lor.

Din nou, cercetătorii au observat un efect oarecum „ironic”: filmul nu a reușit să ridice mai mult dispoziția celor care au fost pregătiți să-și dorească o fericire mai mare, în comparație cu cei care au citit articolul neutru.

Se pare că cititul despre fericire a ridicat așteptările participanților cu privire la modul în care ar trebui “să se simtă” atunci când urmăresc ceva optimist și plin de speranță. Pentru că sentimentele lor reale nu au atins aceste standarde, ei au terminat filmul mai degrabă dezamăgiți decât emoționați.

Probabil că ați simțit acest lucru în timpul unui eveniment deosebit cum ar fi o nuntă sau o costisitoare “călătorie a vieții”: cu cât v-ați dorit mai mult să vă bucurați de fiecare moment al evenimentului respectiv, cu atât mai puțin distractiv a devenit acesta.

Mauss a demonstrat că dorința de fericire și urmărirea ei poate, de asemenea, să amplifice sentimentele de singurătate și deconectare, probabil pentru că ne determină să ne concentrăm atenția asupra noastră și a propriilor noastre sentimente, în loc să apreciem oamenii din jurul nostru.

“Auto-focalizarea ar putea să mă facă să interacționez mai puțin cu alți oameni și aș putea judeca pe alți oameni mai negativ, percepându-i ca fiind capabili “să încurce fericirea mea””, a adăugat profesorul.

Anul trecut, Sam Maglio de la University of Toronto și Aekyoung Kim de la Rutgers University, New Jersey au ajuns la concluzia că urmărirea conștientă a fericirii poate să aibă și un alt efect contrar, prin faptul că ne determină să simțim că timpul ne scapă printre degete.

Deoarece urmărirea obiectivului (fericirea) necesită o investiție de timp și, pentru că fericirea este un scop care nu se realizează adesea pe deplin, căutarea ei determină oamenii să anticipeze nevoia de a dedica din ce în ce mai mult timp continuării urmăririi ei și, ca rezultat, ei simt ca și cum ar avea tot mai puțin timp la dispoziție în prezent.

Problema, spune Maglio, este că fericirea este un scop nebulos și mișcător – este foarte greu să simți că ai atins fericirea maximă și chiar dacă te simți mulțumit, vrei să prelungești aceste sentimente.

Rezultatul este că totdeauna rămâne ceva mai mult de făcut. “Fericirea provine din ceva plăcut de care mă pot bucura chiar acum, ceva dificil pentru care trebuie să continui să lucrez mereu, mereu și mereu”, spune Maglio.

Acesta este exact modul de a gândi care ne va face mai puțin fericiți, potrivit cercetării lui Maglio. După părerea sa aceste constatări nu sunt un motiv pentru a evita deciziile mari din viață care ar putea să îmbunătățească propria bunăstare a persoanei, cum ar fi, de exemplu,  părăsirea unui partener abuziv. Uneori, într-adevăr trebuie să ne concentrăm pe fericirea noastră imediată.

Profesorul Maglio subliniază faptul că mass-media socială ne face deosebit de conștienți de viața “pictată” frumos a altor persoane, crescând potențial dorința noastră de a trăi o viață mai fericită și mai interesantă.

El crede că vom fi mai fericiți dacă nu ne vom uita la alții pentru a ne stabili standardele pentru ceea ce constituie o viață bună și semnificativă.

“Dacă prietenul tău îți amintește constant de acea locație exotică sau acea cină fastuoasă, cred că acestea servesc ca o aluzie la faptul că alți oameni sunt mai fericiți decât tine și trebuie să dai din nou startul privind urmărirea acelui obiectiv care este fericirea”, spune Maglio. “Cred că această dorință de fericire este în creștere în zilele noastre”.

Pe de altă parte, profesorul Iris Mauss subliniază că o mulțime de cercetări au arătat că oamenii care iau o atitudine care “acceptă” mai ușor sentimentele negative mai degrabă decât să încerce în mod constant să lupte cu ele, considerându-le un dușman al bunăstării lor, ajung, pe termen lung, mai mulțumiți de viața lor.

Din aceste motive, după părerea ei, o atitudine mai stoică față de suișurile și coborâșurile vieții, în care acceptăm sentimentele rele ca evenimente trecătoare, în loc să încercăm să le eliminăm în întregime, este mult mai utilă.

Nici unul dintre lucrurile menționate nu înseamnă a nega faptul că unele mici trucuri, cum ar fi păstrarea unui “jurnal de recunoștință” sau practicarea bunăvoinței față de alții, ne pot spori starea de bine. Dar, nu trebuie să ne așteptăm la o ridicare consistentă și imediată a stării noastre de spirit și trebuie să încetăm să ne tot întrebăm “Cum ne simțim?”.

Deci, iubite cititorule, urmărirea cu obstinație a fericirii duce către o “fundătură”. Picăturile de fericire ni le oferă viața cea de toate zilele!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.bbc.com/future/story/20181218-whats-the-quickest-way-to-happiness-do-nothing?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160511/

3.www.researchgate.net/scientific-contributions/57902953_Nicole_S_Savino

4.www.researchgate.net/scientific-contributions/2137101559_Craig_L_Anderson

23 Mar

Știți că stările psihice sunt contagioase și prin Internet?

Să menții furia este ca a ține un cărbune încins în mână cu intenția de a-l arunca în altcineva. Noi suntem cei care ne vom arde.”
Siddhartha Gautama (Buddha)

 

Chiar dacă nu suntem conștienți de asta, așa cum am mai arătat și cu un alt prilej (06.11.2015), este posibil ca emoțiile noastre să influențeze și persoanele din jurul nostru.

Acest lucru se poate întâmpla în timpul relațiilor noastre sociale de bază ba chiar și pe drumul obișnuit (naveta) spre locul de muncă.

“Dacă cineva vă zâmbește, îi întoarceți zâmbetul. Aceasta este o transmitere vremelnică a emoțiilor de la o persoană la alta”, spune Nicholas Christakis sociolog și medic la Yale University.

El coordonează Laboratorul de Cercetare a Naturii Umane din cadrul universității. Cercetarea sa actuală se axează în principal pe două teme:

(1) regulile sociale, matematice și biologice care guvernează modul în care se formează rețelele sociale (“conexiunea”) și

(2) implicațiile sociale și biologice ale modului în care acționează “contagiunea” care influențează gândurile și comportamentele individului.

Laboratorul său utilizează atât metode observaționale cât și experimentale pentru a studia aceste fenomene, exploatând tehnici de sociologie, informatică, biosociale, demografice, statistice, genetică comportamentală, biologie evolutivă, epidemiologie și altele.

În ceea ce privește transmiterea emoțiilor, lucrurile nu se opresc însă la simplele schimburi de zâmbete între indivizi. Emoțiile se pot răspândi, ca și gripa sau răceala dar se răspândesc chiar și prin rețelele sociale.

De exemplu, cercetările echipei profesorului  Christakis au arătat că, dacă viața unui individ începe să devină mai fericită, un prieten care trăiește în apropiere lui are șanse cu 25% mai mari de a deveni și el fericit. Fericirea se poate răspândi chiar și la persoanele cu care suntem conectați doar indirect.

Pentru a documenta acest lucru, Christakis și colegii lui au urmărit interacțiunile față-în-față a circa 5000 de persoane care trăiesc în același oraș de 32 de ani. Urcușurile și coborâșurile lor emoționale au fost cercetate prin studii periodice. “Am reușit să arătăm că, pe măsură ce o persoană a devenit fericită sau tristă, faptul a avut repercusiuni prin rețea”, spune Christakis.

Dar, trebuie subliniat faptul că, din păcate, nu este vorba doar de răspândirea fericirii. Nefericirea și furia sunt și ele contagioase.

Pentru a te contamina de emoțiile altcuiva nu trebuie să fii în aceeași casă sau oraș. Există dovezi că molipsirea emoțională se poate produce și prin interacțiunile noastre digitale.

Să presupunem de exemplu că aveți o dispoziție negativă și trimiteți un mesaj text unui partener din rețea. Un studiu de cercetare, numit, “I’m Sad You’re Sad” (“Sunt trist că sunteți trist”), a dovedit că în aceste tipuri de schimburi de mesaje text, este foarte probabil ca și corespondentul dumneavoastră să resimtă emoția și să o oglindească.

Cât de departe poate merge asta? Stările emoționale pot fi transferate altora prin intermediul contagiunii emoționale, fără ca persoanele “contaminate” să fie conștiente de acest lucru.

Contagiunea emoțională, cu oameni care transferă emoții pozitive și negative altora, a fost clar stabilită prin experimente de laborator.

Datele dintr-o rețea socială vastă, din lumea reală, colectate pe o perioadă de 20 de ani, sugerează că stările de spirit, care nu sunt vremelnice, (de exemplu, depresia, fericirea) se pot transfera prin rețele dar, rezultatele sunt încă controversate.

Într-un experiment cu un număr mare (N = 689.003) de persoane, care utilizează Facebook, s-a testat, prin modificarea conținutului emoțional din fluxurile de știri, dacă contagiunea emoțională are loc și în afara interacțiunii personale între indivizi.

Unii participanți la studiu au avut acces la mai puține postări pozitive, în timp ce alții au început să vadă mai multe postări pozitive. Persoanele cărora li s-au redus datele pozitive transmise, au produs, la rândul lor, mai puține postări pozitive și mai multe postări negative pe când la cele cărora li s-au redus elementele negative din fluxurile lor de mesaje, efectul a fost opus.

Aceste rezultate indică faptul că emoțiile exprimate de alții pe Facebook influențează propriile noastre emoții și acest fapt constituie dovezi experimentale ale faptului că prin intermediul rețelelor sociale se poate produce contagiunea pe scară largă (am putea să o numim “manipulare”?).

Experimentul sugerează de asemenea că, spre deosebire de ipotezele predominante, interacțiunea personală și semnalele nonverbale nu sunt strict necesare pentru contagiunea emoțională și că observarea experiențelor pozitive ale altora ne poate stimula starea pozitivă.

Jeff Hancock, directorul fondator al Stanford Social Media Lab și profesor la Departamentul de Comunicare de la Stanford University, autor a două studii privind interacțiunile din tehnologia digitală, spune:  “Am constatat că, atunci când în fluxul dumneavoastră de știri se întâmplă lucruri bune – prietenii și familia dumneavoastră, au de asemenea tendința de a scrie mai pozitiv și mai puțin negativ”.

“Și opusul este adevărat. Vizualizarea mai multor mesaje negative a determinat pe utilizatori să scrie mai multe lucruri triste sau urâte. În general, efectele au fost foarte mici, în comparație cu ceea ce s-a dovedit prin interacțiunile față-în-față, dar studiul a sugerat că emoțiile se pot transmite prin intermediul rețelei prin contagiune”, mai spune profesorul Hancock.

Conform altor studii, se pare că, în fiecare dintre noi, poate exista un pic de tendință de a posta mesaje neplăcute. Dacă citim un mesaj urât, plin de sarcasm sau conținând un atac la persoană și se întâmplă să avem o stare proastă, cercetările arată că este mai mult ca probabil să copiem comportamentul autorului mesajului respectiv.

Este adevărat că este mai ușor să fii rău “din spatele unui ecran” pentru că nu funcționează regulile interacțiunilor față în față. “Sunt puține indicii despre persoana de la sfârșitul primirii mesajului tweet sau post. Nu o vedeți, nu o auziți”, spune Jeff Hancock.

Această ultimă observație nu trebuie să ne stimuleze în a transmite mesaje negative ci din contră, să le excludem din interacțiunile noastre și să fim conștienți de importanța unei stări psihice pozitive și de capacitatea de a-i “contamina” cu ea pe cei cu care suntem în contact direct sau indirect.

Făcând din acest lucru un mod de manifestare permanentă, el poate constitui, pentru fiecare dintre noi, sursa unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy! 

 

Surse:

1.www.npr.org/sections/health-shots/2019/02/25/697052006/anger-can-be-contagious-heres-how-to-stop-the-spread?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=97831171

16 Mar

Cel mai bine se învață, la orice vârstă, folosind efectul de spațiere

Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.”

Henry Ford

 

Învățatul este activitatea umană care ne ține cel mai mult în priză.” Toată viața, chiar și în afara educației formale, avem de învățat în mod regulat o cantitate mare de informații noi: limbi străine, termeni tehnici, discursuri, numele colegilor etc…etc.

Învățarea prin simpla memorare a informației este obositoare și ineficientă. Dacă vrem să ne amintim ceva, trebuie să ne punem la lucru serios creierul.

Din păcate, în școală nu suntem învățați cum să învățăm, suntem învățați cum să trecem testele. O dovadă o constituie și atenția deosebită care se acordă simulărilor de examene, cum au fost și cele recente.

Nu are importanță care sunt achizițiile învățării pentru toată viața. Important este ca în ziua testului randamentul să fie maxim.

În timpul școlarizării, cei mai mulți dintre noi ne-am obișnuit să petrecem ore în șir memorând fapte, ecuații, numele elementelor, verbele franceze, datele principalelor evenimente istorice ș.a.m.d.

Ne-am pomenit de multe ori, tocind cu disperare, cu o noapte înaintea unui test. Citeam din nou și din nou notițele noastre, stimulându-ne poate cu cafea, în speranța că informația își va găsi cumva loc în creierul nostru. După ce testul s-a încheiat, destul de repede am uitat totul.

În acest context, cea mai importantă pricepere, am putea să o numim “metapricepere”, pe care ne-o putem însuși, este deprinderea cum să învățăm.

Aici poate “intra în scenă” efectul de spațiere a învățării. Este un demers extrem de util care se bazează pe faptul că suntem mai capabili să ne reamintim informațiile și conceptele dacă le învățăm în mai multe sesiuni separate.

Acest efect îl putem folosi prin folosirea repetiției spațiate (repetiției cu pauze) pentru a învăța treptat aproape orice.

Funcționează pentru cuvinte, numere, imagini și abilități. Funcționează pentru oricine, de la copii la vârstnici. Poate fi folosit pentru a învăța inclusiv lucruri mai sofisticate, de la stiluri artistice până la ecuații matematice.

Efectul de spațiere a învățării nu este deloc o noutate. Primul care l-a identificat a fost Hermann Ebbinghaus (1850-1909), psiholog german și pionier al cercetării în domeniul memoriei cantitative.

Repetarea spațiată s-ar putea să nu aibă efectul iminent al tocelii dar, informațiile pe care le învățăm prin ea pot dura o viață și tind să fie reținute efectiv.

Nu s-a găsit încă nici un răspuns definitiv care să explice cum funcționează efectul de spațiere a învățării. Cu toate acestea, se crede că un număr de factori îl ajută:

Contrar bunului simț, uitarea și învățarea sunt legate. (Uitarea este o calitate a meoriei.) Când repetăm ceva pentru a nu uita, în creierul nostru, unele lucruri memorate trec în plan secund lăsând loc celor care se doresc a fi consolidate prin adăugarea de noi detalii.

Acesta este motivul pentru care testele practice de exersare și încercarea de a preda altor persoane cele învățate sunt cele mai eficiente metode pe care elevii și studenții le pot folosi pentru recapitulare.

Recuperarea unor date memorate modifică modul în care sunt ele codate. În esență, cu cât este mai greu să ne amintim ceva acum, cu atât mai bine ni-l vom aminti în viitor.

Reamintirea este mai importantă decât recunoașterea. Acest lucru explică de ce testele practice reprezintă o modalitate mai bună de a învăța decât să vă deschideți textul și să recitiți pasajele importante.

Creierele noastre acordă o importanță mai mare informațiilor repetate. Informațiile pe care le întâlnim în mod regulat tind să fie mai importante decât cele pe care le întâlnim doar o singură dată. Astfel, nu avem probleme în a ne reaminti informațiile de care avem nevoie zilnic, de exemplu codul PIN, numărul nostru de telefon, instrucțiunile de lucru și numele colegilor.

S-ar putea ca la început să fie necesar un efort ca să ni le amintim, dar după ce am accesat acele informații de sute sau mii de ori, reamintirile se produc fără efort.

Unii cercetători cred că, asocierea (amorsarea) semantică  constituie și ea un factor. Este vorba de asocierile pe care le formăm uneori între cuvinte, asocieri care ușurează reamintirea.

De exemplu aserțiunea “medicul și asistenta medicală au trecut prin spital” este mai ușor de reținut decât “doctorul și artistul au trecut prin supermarket”, deoarece sunt asociate cuvintele “doctor” și “spital”.

Cercetătorii susțin că repetarea în timp ne determină să conectăm semantic informațiile.

Putem demonstra amorsarea semantică spunând unui prieten să spună de zece ori “mătase” apoi întrebându-l ce bea o vacă. Cu siguranță vor spune “lapte”. Răspunsul este, desigur, apă.

În general, cercetătorii susțin că prin învățarea compactă interesul se pierde pe măsură ce se studiază informațiile și în timp se reține tot mai puțin. Sesiunile de repetare spațiată mențin interesul nostru inițial înainte ca să ne descrească concentrarea atenției.

Cu o repetare spațiată corectă, se măresc intervalele de timp dintre tentativele de învățare. Fiecare tentativă de învățare fortifică conexiunile neuronale.

De exemplu, învățăm mai bine o listă dacă o vom studia în mod repetat într-o perioadă mai lungă de timp decât dacă o vom aborda într-o singură sesiune de învățare.

Totodată, sesiunile spațiate ne permit să investim mai puțin timp total pentru a reține ceva în memorie decât o singură sesiune în timpul căreia s-ar putea să ne plictisim în timp ce trecem peste același material din nou și din nou. Bineînțeles, când ne-am plictisit, devenim mult mai puțin atenți.

Trebuie amintit și faptul că atunci când un material de învățat este prezentat creierului în mod repetat apar unele variații între prezentări. Atunci când învățarea prin repetiție are loc pe o perioadă mai lungă, probabilitatea ca materialele să fie prezentate diferit este mai mare, informațiile memorate anterior se preiau din memorie și li se aduc completări grație unui interes și a unei receptivități crescute datorită variațiilor.

În orice caz, învățarea se produce mai bine mai degrabă atunci când noile informații sunt înmagazinate treptat în memorie, decât atunci când sunt îngrămădite toate odată.

În școală, cele mai multe cursuri se predau o singură dată și nu se repetă până la testare. Trecerea peste un subiect printr-o singură predare instruiește foarte puțin – uneori deloc – mai ales dacă profesorul nu se implică sau cursul este prea lung. Ca rezultat, mulți dintre cursanți dezvoltă obiceiuri de învățare proaste, cum ar fi toceala, pentru a face față cerințelor cursurilor respective.

Un sistem tipic de repetare spațiată include următoarele componente cheie:

  • Un program de repetare a informațiilor. Sistemele tipice implică repetarea informațiilor după o oră, apoi o zi, apoi o dată la două zile, apoi săptămânal, apoi la două săptămâni, apoi lunar, apoi la fiecare șase luni, apoi anual.

 

  • Un mijloc de stocare și organizare a informațiilor. Flashcardurile și software-ul special pentru repetiție spațiată (cum ar fi Anki și SuperMemo) sunt cele mai comune opțiuni. Software-ul are avantajul evident de a solicita puțin efort pentru folosire și întreținere și de a avea un program de repetare încorporat. În cazul folosirii flashcardurilor, se pare că însăși scrierea lor contribuie la procesul de învățare.

 

  • Un parametru pentru urmărirea progresului. Sistemele de repetare spațiată funcționează cel mai bine dacă au încorporată motivarea pozitivă. De aceea, programele de învățare precum Duolingo și Memrise încorporează un sistem de puncte, obiective zilnice, clasamente și așa mai departe. Urmărirea progresului ne dă un sentiment de progres și de îmbunătățire.

 

  • O durată stabilită pentru sesiunile de lucru. Dacă o sesiune de învățare durează prea mult timp, atenția noastră va scădea și vom reține cantități descrescătoare de informații. Pe de altă parte, o sesiune trebuie să fie suficient de lungă pentru a asigura o abordare concentrată. O recomandare tipică este ca ea să nu depășească 30 de minute, cu o pauză înainte de orice alte sesiuni de studiu.

 

Efectul de spațiere este un exemplu perfect de cât de mult mai eficienți putem fi dacă înțelegem modul în care mințile noastre funcționează și folosim asta într-un mod optim. El poate deveni o posibilitate de a acumula picături de fericire așa că, folosiți-l!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nekhbet.ro/2018/09/11/spacing-effect-efectul-de-spatiere-a-invatarii.html

2.fs.blog/2018/12/spacing-effect/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

3.creeracord.com/2017/10/12/de-ce-uita-elevii-si-ce-putem-face-in-legatura-cu-asta/

09 Mar

Știați că metoda KonMari poate fi folosită și pentru a ne ordona mintea?

Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce şi în sine o dezordine şi o suferinţă…”

Dumitru Stăniloae

 

Există dovezi tot mai multe că, o casă sau un loc de muncă dezordonat, sunt surse de stres, bine de luat în seamă.

Un studiu recent, întreprins la DePaul University  din Chicago, a constatat că dezordinea fizică este legată de amânare și printre efectele sale se află și satisfacția de viață mai scăzută.

În aceeași ordine de idei, există cercetări care arată că dezordinea este asociată cu niveluri ridicate ale cortizolului, hormonul de stres, asta deoarece dezordinea din casă se simte şi la un nivel mai profund: suntem mai anxioşi, mai iritaţi şi nu realizăm de ce.

“Ne-am imaginat dorințele ca fiind nevoi”, a declarat profesorul Joseph Ferrari, autorul principal al studiului DePaul. “Acest lucru,” spune el, „este motivul pentru care mulți dintre noi acumulează balasturi  care valoare nu adaugă vieților noastre dar ne trag în jos și ne stresează.”

Deși cercetarea de mai sus, dar și alte abordări ale problemei dezordinii, cum ar fi cea a lui Marie Kondo, care prin metoda ei originală a devenit un fenomen internațional, examinează dezordinea fizică, mai mult ca sigur, dezordinea psihologică poate fi și mai păguboasă pentru sănătatea și performanța fiecăruia dintre noi.

(Marie Kondo conduce la Tokyo o firmă de consultanţă care îi ajută pe clienţii săi să-şi transforme locuinţele dezordonate în spaţii pline de seninătate şi inspiraţie. Ea a scris câteva cărți pe această temă iar The Life-Changing Magic of Tidying Up, tradusă și în românește cu titlul Magia ordinii, a devenit un bestseller.)

Cu cât “ne ambalăm” mai mult în fiecare moment, ca să realizăm cât mai multe, cu atât mai puțină energie și atenție vom avea la dispoziție pentru fiecare activitate în parte.

Acest lucru cauzează probleme deoarece numai angajamentul profund, când facem ceva, este un precursor al împlinirii și al bucuriei.

Un studiu Harvard a constatat că oamenii sunt mult mai fericiți atunci când sunt pe deplin prezenți mintal pentru activitatea pe care o fac. În general, o minte agitată sau împrăștiată nu este o minte fericită.

Cu toate acestea, starea de a fi foarte ocupați pare să fi devenit, din ce în ce mai mult, o stare considerată ca demnă de o “medalie modernă de onoare”, dar asta nu înseamnă că e și bună pentru noi.

“Există o epidemie globală în a depăși programul de lucru și ea ne distruge sănătatea”, scrie Elizabeth Evitts Dickinson în revista bianuală de sănătate John Hopkins Health Review, subliniind cu dovezi că, atunci când ne simțim prinși de un număr nerezonabil de obligații, avem calea deschisă spre anxietate și goliciune sufletească.

Aglomerarea cronică trebuie să o înlocuim cu preocuparea față de un număr limitat de lucruri la care ținem. Această idee este convergentă cu metoda KonMari (metoda lui Marie Kondo de a face ordine fizică, începând prin a renunța la lucrurile care nu ne aduc satisfacție și bucurie).

Organizându-ți viața nu-ți îmbunătățești doar nivelul de fericire ci îți îmbunătățești și performanțele.

Într-un fel, sună ciudat dar este important de a respecta ideea ca mai întâi să fim minimaliști pentru ca apoi să putem fi maximaliști. Altfel spus, trebuie să fim selectivi în ceea ce privește modul în care ne petrecem timpul și ne folosim energia.

Ocupându-ne doar de lucrurile care au o importanță deosebită pentru noi, trebuie să avem tăria să renunțăm la toate lucrurile care nu au.

“Dacă vrei să fii foarte bun, dacă vrei să stăpânești și să te bucuri foarte mult de un lucru, trebuie să spui nu multor altora”, spune Michael Joyner, psiholog, cercetător de top la Mayo Clinic.

Organizarea propriei vieți poate fi eficientă, dar asta nu o face mai ușoară, mai ales într-o lume caracterizată prin hiperconectivitate și oportunități nesfârșite de a face mai multe.

În aceste condiții s-ar putea ca următorii trei pași, recomandați de scriitorul și instructorul în domeniul dezvoltării personale, Brad Stulberg, să fie demni de luat în seamă.

  1. Listați valorile de bază sau cele trei până la cinci lucruri care contează cel mai mult pentru dumneavostră. Ele sunt probabil principiile directoare ale vieții voastre.

 

  1. Faceți un inventar brut al modului în care vă petreceți timpul și energia într-o zi obișnuită. Dacă nu puteți să vă bazați pe o zi “medie”, priviți înapoi la săptămâna trecută sau în urmă cu două săptămâni. Ce procent din timpul și energia dumneavoastră ați cheltuit pe activități care se aliniază la valorile de bază? La care dintre activitățile care nu se aliniază la valorile dumneavoastră de bază, puteți renunța în mod rezonabil?

 

  1. Pentru fiecare nouă oportunitate care vă apare, întrebați-vă: “Dacă la asta spun da, la ce voi spune nu?” Aceasta este o întrebare importantă ce duce în mod evident la compromisuri dar vă ajută să evitați să fiți copleșiți de entuziasmul acut inerent momentelor când intenționați să abordați ceva nou.

Acești pași dar și metoda KonMari pentru ordonarea obiectelor pot constitui noi surse de picături de fericire așa că nu ezitați în a le acorda atenție!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.outsideonline.com/2390209/marie-kondo-konmari-method?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2..www.goodhousekeeping.com/home/organizing/a25846191/what-is-the-konmari-method/

3.carturesti.ro/carte/magia-ordinii-256300

4.www.laurafrunza.com/2016/07/25/magia-ordinii-si-modul-in-care-mi-a-schimbat-viata/

5.economisim.info/2016/11/15/moduri-in-care-magia-ordinii-a-functionat-pentru-mine/

02 Mar

Știți ce să mâncați ca să trăiți 100 de ani?

Singurul mod de a-ţi păstra sănătatea este să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ţi place şi să faci ceea ce n-ai face.”

Mark Twain

 

Nu cred că există cineva care să nu dorească “să bată suta”, altfel spus, să nu aspire la o viață lungă și sănătoasă.

În acest context, este oarecum normal că mi-a reținut atenția articolul lui Andrew Merle  “What to Eat to Live to 100”, de pe site-ul www.andrewmerle.com/, articol în care, ca și în multe alte articole, el scrie despre a trăi bine și obiceiuri bune pentru fericire, sănătate, productivitate și succes.

În acest articol, Merle sintetizează conținutul cărții lui Dan Buettner, “Zonele albastre” (The Blue Zones Solution), carte care a apărut și în limba română.

Pentru că sinteza lui Andrew Merle mi s-a părut și ea extrem de interesantă și instructivă, încerc să o redau în cele ce urmează.

Cartea“Zonele albastre” dezvăluie obiceiurile de mâncare și de viață ale celor mai longevive persoane din lume.

Dan Buettner (împreună cu Societatea National Geographic  și o echipă de cercetători) a studiat timp de peste un deceniu cele 5 locații din întreaga lume care au cele mai mari concentrări de persoane de 100 de ani precum și rate excepțional de scăzute de boli cum ar fi cancerul, diabetul, obezitatea și problemele cardiace.

În carte, Buettner prezintă specificul fiecăreia dintre aceste locații, botezate Zone albastre, analizează tendințele și apoi recomandă o conduită pentru persoanele care râvnesc să obțină același nivel de sănătate și longevitate.

Din păcate, eu nu am citit cartea dar, după părerea lui Andrew Merle, ea este fantastică și recomandabilă oricui cine caută să trăiască o viață mai lungă și mai fericită.

Cea mai mare parte a cărții se concentrează asupra alimentelor deoarece, după cum spune Buettner, “hrana poate fi cel mai bun punct de pornire pentru oricine caută să copieze sănătatea, longevitatea și bunăstarea găsite în Zonele Albastre  ale lumii.”

Dar, în același timp, o parte semnificativă a cărții este dedicată celorlalte obiceiuri de viață sănătoase, frecvent întâlnite în locațiile respective.

Conform cărții:

Cele mai bune alimente pentru longevitate sunt (includeți cel puțin 3 dintre acestea în meniul zilnic! – n.a.):

  • Fasolea (fasolea neagră, fasolea Pinto, boabele de năut (fasole garbanzo), mazărea “Ochi Negri”, lintea)
  • Verdețurile (spanacul, napii, sfecla elvețiană, vârfurile de sfeclă, vârfurile de fenicul, varza furajeră)
  • Cartofii dulci
  • Sâmburile (migdalele, arahidele, nucile, semințele de floarea-soarelui, nucile de Brazilia, caju-ul)
  • Uleiul de măsline (verde, extra-virgin este cel mai bun)
  • Ovăzul (gătit la foc mic sau fulgii de ovăz irlandez)
  • Orzul
  • Fructele (de orice fel)
  • Ceaiurile verzi sau pe bază de plante
  • Turmericul (condiment sau ceai)

Cele mai bune 4 băuturi sunt:

  • Apa
  • Cafeaua
  • Ceaiul verde
  • Vinul roșu (nu mai mult de 2 pahare pe zi)

Alimentele de minimizat includ:

  • Carnea (mâncați carne doar de 2 ori pe săptămână sau mai puțin; porțiile de carne gătită ar trebui să fie de 2 uncii (cam 57 de grame) sau mai puțin; în schimb, este bine de mâncat până la 3 uncii (85 g) de pește pe zi)
  • Lactatele, cum ar fi laptele, brânza, smântâna și untul (limitate cât mai mult posibil; în schimb produsele din lapte de capră și oaie sunt OK)
  • Ouăle (nu mai multe de 3 pe săptămână)
  • Zahărul (cât mai puțin posibil – poate fi înlocuit cu miere și fructe)
  • Pâinea (sunt OK pâinea din grâu integral, pâinea din cereale integrale, pâinea din secară integrală sau pâinea de secară Pumpernickel)

Alimente de evitat (în afara unor situații speciale):

  • Băuturile îndulcite cu zahăr (sucurile, băuturile îmbuteliate)
  • Gustările sărate (chipsurile – cartofi prăjiți, biscuiții, sărățelele)
  • Carnea procesată (cârnații, salamul, slănina, sandviciurile)
  • Dulciurile ambalate (prăjiturelele, batoanele de ciocolată)

Obiceiuri alimentare recomandate:

  • 95% din produsele alimentare folosite să fie pe bază de plante
  • Mâncați cea mai consistentă masă la micul dejun, prânzul să fie de consistență medie iar cina mică
  • Încetați să mâncați când sunteți sătui 80%
  • Dacă aveți nevoie de gustări, consumați un fruct sau o mână de sâmburi
  • Preparați majoritatea meselor la domiciliu și mâncați cât mai mult cu prietenii și familia

Alimente care se consumă în cele cinci Zone Albastre:

Ikaria, Grecia:

  • Uleiul de masline
  • Verdețurile proaspete
  • Cartofii
  • Leguminoasele (fasolea Garbanzo, mazărea “Ochi Negri”, lintea)
  • Feta și brânza de capră
  • Pâinea din grâu integral
  • Lămâile
  • Mierea
  • Ceaiul de plante
  • Cafeaua
  • Vinul

Okinawa, Japonia:

  • Tofu
  • Cartofii dulci
  • Orezul brun
  • Ciupercile Shiitake
  • Algele
  • Usturoiul
  • Curcuma (Turmericul)
  • Ceaiul verde

Sardinia, Italia:

  • Uleiul de măsline
  • Fasolea
  • Laptele de capră și cel de oaie (inclusiv brânza Pecorino iute)
  • Lipiile plate
  • Orzul
  • Pâinea integrală
  • Feniculul
  • Fasolea Fava și năutul
  • Cartofii
  • Verdețurile
  • Roșiile
  • Ceapa
  • Dovleceii
  • Varza
  • Lămâile
  • Migdalele
  • Vinul

Loma Linda, California:

  • Avocado
  • Somonul
  • Sâmburii
  • Fructele
  • Fasolea
  • Apa (7 pahare pe zi)
  • Ovăzul (Fulgii de ovăz)
  • Pâinea integrală de grâu
  • Laptele de soia

Peninsula Nicoya, Costa Rica:

  • Turtele de porumb
  • Fasolea neagră
  • Sucul de fructe
  • Papaya
  • Ignamele
  • Bananele

Învățăminte din stilul de viață al locuitorilor din Zonele Albastre:

  • Nu neglija mișcarea zilnică (de exemplu, mersul pe jos sau altă activitate cu intensitate moderată).
  • Socializează mai mult. Cercetările arată că cei mai fericiți oameni socializează cel puțin 8 ore pe zi, mai ales cu părinții și familia.
  • Să știi exact pentru ce (țel – n.n.) te scoli dimineața. Cunoașterea scopului sau motivului pentru care trăim s-a dovedit a adăuga până la 7 ani la speranța de viață.
  • Să ai credință. Participarea de 4 ori pe lună la slujbe bazate pe credință (nu contează ce credință) s-a dovedit că adaugă 4-14 ani la viața ta.
  • Angajamentul cu un partener de viață poate adăuga o speranță de viață de până la 3 ani.
  • Respectarea obiceiului de a dormi 8 ore pe noapte.
  • Faceți sex! 80% dintre persoanele în vârstă de 65-100 ani din Ikaria continuă să facă sex, iar sexul s-a dovedit a spori longevitatea.

În concluzie, procedați după cum se menționează în carte: “Eat well, stress less, move more, and love more.”/ “Mâncați bine, stresați-vă mai puțin, mișcați-vă mai mult și iubiți mai mult”.

Este rețeta pentru o viață lungă, sănătoasă și împlinită adică plină de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Sursa:

getpocket.com/explore/item/what-to-eat-to-live-to-100