27 Feb

Știți că amânarea orei de culcare „se răzbună”?

„Ideal ar fi să putem respecta cele trei opturi dintr-o zi: 8 ore de activitate, 8 ore de odihnă activă (sport, plimbări, lectură, muzică etc.) şi 8 ore de somn.”

Ovidiu Bojor

 

După o zi lungă de lucru și alte probleme, de multe ori, pe la ora 21:30 sau 22:00, ora obișnuită de culcare, ne lansăm în “frunzăritul” pe telefon sau pe calculator, în favoarea cumpărăturilor online sau a rețelelor sociale. Ajungem astfel să constatăm că s-a făcut ora 24:00 sau chiar 01:00 a.m. În cele din urmă ne fură somnul și a doua zi, telefonul de pe noptieră, sunând alarma la 6 dimineața, ne trezește dar ne sculăm mai obosiți decât când ne-am culcat.

Ciclul de a sta până târziu și de a regreta a doua zi este prea familiar pentru mulți dintre noi și a existat și înainte de pandemie dar de când a lovit pandemia strădania de a se crea rutine nocturne noi, în detrimentul orei de culcare, parcă s-a amplificat.

Acest fel de manifestare, adică urmările nedorite ale depășirii cu mult a orei  obișnuite/normale de culcare, are un nume: “răzbunarea amânării orei de culcare”

“Răzbunarea amânării orei de culcare” poate fi un termen mai nou, dar fenomenul pe care îl descrie nu este, spune dr. Rajkumar Dasgupta, profesor la University of Southern California Keck School of Medicine  din Los Angeles.

Răzbunarea amânării orei de culcare este doar un strigăt al oamenilor suprasolicitați care, de fapt, încearcă să amâne puțin ora de culcare, astfel încât să poată revendica ceva pentru ei înșiși”, este de părere profesorul Dasgupta.

“Este normal ca oamenii să-și dorească timp pentru ei înșiși, dacă nu altfel, noaptea, dar devine o problemă dacă, din cauza lipsei de somn, sunt obosiți în timpul orelor de veghe”, spune el.

Mulți oameni declară că indiferent de cât de târziu se culcă, ceasul “intern” îi trezește dimineața cam la aceeași oră numai că ei uită să menționeze că în timpul zilei trebuie să apeleze la mai multă cafea pentru a rămâne treji.

De ce avem această tendință de a amâna momentul culcării?

Mulți dintre noi ziua avem puțin control asupra timpului propriu așa că s-ar putea vorbi de dorința ca în orele de seară să preluăm controlul asupra timpului.

După părerea dr. Caroline Vaile Wright, psiholog (Senior Director of Health Care Innovation ‎American Psychological Association) a rămâne treaz până târziu “frunzărind” pe  Internet sau cu ochii la televizor ar putea fi încercarea cuiva de a reduce stresul. Însă pe de altă parte „Știm că numai simplul frunzărit și lipsa unor interacțiuni semnificative ne măresc de fapt stresul și nu îl reduc”, mai spune psihologul.

„Combinația dintre o zi de muncă capitalistă, amestecată cu viața de la domiciliu și un atașament din ce în ce mai mare față de tehnologie este furtuna perfectă care contribuie la răzbunarea amânării orei de culcare”, spune Aliza Shapiro, asistentă socială clinică și terapeut în Manhattan. „Intuitiv, știm că trebuie să ne odihnim pentru a deveni din nou productivi, așa că, atunci când ne lipsește resursa de relaxare în timpul zilei, încercăm să o găsim în alte locuri și momente – chiar dacă este în detrimentul somnului nostru”.

Tendința de care vorbim s-a amplificat în condițiile pandemiei când programul multor persoane a suferit modificări. De exemplu, școala online i-a obligat pe mulți dintre părinți să-și ajute copiii ceea ce a afectat propriul lor program de lucru. Ei își petrec  o parte din dimineață ajutându-i pe copii și ca urmare programul de lucru se decalează uneori până seara. Nu mai poate fi vorba de timp propriu în timpul unei zile normale.

De ce este rău să stăm până noaptea târziu?

A nu dormi suficient, lipsa somnului, ne poate afecta sănătatea mintală și fizică, spune profesorul Dasgupta. El arată că unele consecințe frecvente sunt scăderea productivității și creșterea cortizolului, un hormon al stresului. Când te duci la culcare semnificativ mai târziu și te trezești în jurul orei obișnuite, riști să acumulezi “datorii” de somn din orele pierdute, potrivit profesorului. Singura modalitate de a scăpa de „datoria” de somn este să dormi numărul pierdut de ore, ceea ce însă pentru majoritatea oamenilor nu este posibil.

Potrivit unui studiu din 2019 publicat în Current Biology încercarea de a compensa în weekend orele de somn pierdute în timpul săptămânii nu este cel mai eficient mod de a compensa somnul pierdut.

Efectele somnului insuficient – cum ar fi alimentația dezordonată, creșterea în greutate și ritmurile circadiene perturbate – nu pot fi compensate. Cercetătorii au descoperit că dacă cineva doarme mai mult la sfârșit de săptămână, dar somnul nu este de calitate, tinde să mănânce în exces și să se îngrașe.

Durata somnului este diferită de la o persoană la alta, dar în general, adulții ar trebui să doarmă șapte până la opt ore pe noapte, după părerea profesorului Dasgupta.

Un alt lucru care duce la perturbarea somnului poate fi și acela că ecranele emit o lumină albastră, despre care profesorul Dasgupta spune că suprimă eliberarea melatoninei, un hormon care contribuie la controlul ciclului de somn.

Putem să nu ne mai sabotăm programul de somn?

“Este absolut normal ca programul dumneavoastră de somn să fie imperfect, mai ales în timpul unei pandemii”, spune profesorul Dasgupta. El recomandă oamenilor să-și asigure un dormitor „liniștit, întunecat și răcoros”. De asemenea, el le sugerează să se angajeze într-o activitate care le place, de care se bucură, cum ar fi meditația și care îi ajută să adoarmă.

Deconectarea electronicelor este de asemenea o strategie pe care ne-o recomandă profesorul pentru a adormi.

În același timp, potrivit lui Dasgupta, un pui de somn strategic ar putea reduce și datoria de somn a unei persoane. El recomandă un somn de 15-20 de minute între 12:00 și 14:00. Dar atenție, un pui de somn prelungit poate duce la etape mai adânci ale somnului, ceea ce ar putea provoca o inerție a somnului adică somnolența pe care o simte cineva chiar după trezire.

Pentru a nu ne mai sabota programul de somn poate fi folositoare și inserarea în timpul orelor de lucru a unor pauze pentru exerciții fizice. Acestea contribuie și la îmbunătățirea respirației respectiv a sănătății fizice și mintale.

Dr. Laurie Santos, director al Comparative Cognition Lab at Yale are următorul răspuns la problema dilematică în discuție:  „Există o mulțime de cercetări care arată că sentimentul că ai un pic de timp liber este foarte important pentru bunăstare”, dar în același timp, „multe dintre problemele care determină răzbunarea amânării orei de culcare – senzația de depresie, faptul că ești prea obosit(ă) ca să te bucuri de ziua ta și așa mai departe – pot fi eliminate prin simplul fapt de a dormi mai mult”, adaugă ea.

Dr. Santos oferă astfel o oportunitate reală și strategică, bazată pe echilibru, de a pune capăt “răzbunării” de care am vorbit. Indiferent prin ce metodă, evitarea acestei „răzbunări” nu poate decât să vă aducă picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.edition.cnn.com/2021/02/15/health/revenge-bedtime-procrastination-wellness/index.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.glamour.com/story/revenge-bedtime-procrastination-is-real-according-to-psychologists

20 Feb

Cum vă gestionați furia?

“Toată furia şi curajul unei păsări sunt inutile în faţa pisicii.”

Paulo Coelho

 

În general oamenii nu recunosc că uneori se mai și înfurie și de regulă declară că: „Eu nu mă înfurii.” Ei spun că niciodată nu țipă, nu lovesc și nu se comportă în moduri ostile față de ceilalți – adică nu devin agresivi.

În realitate majoritatea oamenilor se înfurie destul de des, unii de câteva ori pe săptămână alții ajungând până la de mai multe ori pe zi.

Furia este o emoție, caracterizată printr-un sentiment intens de nemulțumire. Acesta variază de la frustrarea pe care ai putea să o simți atunci când nu-ți găsești cheile de la mașină până la furia intensă pe care o simți atunci când tu sau cineva de care îți pasă este tratat mizerabil.

La fel ca orice emoție, furia declanșează un răspuns fiziologic (incluzând amplificarea ritmului cardiac și a tensiunii musculare), gânduri tipice (cum ar fi învinovățirea altora sau dorința de răzbunare) și un comportament previzibil (cum ar fi dorința de a da frâu liber fie vorbelor fie manifestărilor fizice).

Este însă important că, și dacă există adesea dorința de a acționa în acest fel, majoritatea oamenilor nu o fac. S-ar putea să simtă dorința de a striga sau de a țipa dar adoptă o altă strategie pentru a-și exprima furia într-un mod nonviolent: se îmbufnează, plâng, ruminează sau respiră adânc.

Acesta este motivul pentru care oamenii s-ar putea să nu-și dea seama cât de des se înfurie. În orice caz, indivizii își exprimă furia în moduri foarte diferite.

De multe ori lumea își explică mânia ca fiind cauzată de evenimentele externe: „M-am înfuriat din cauza traficului.” „Când șeful meu m-a beștelit, m-a înfuriat atât de tare.”

De fapt, o explicație mai bună este aceea că furia implică conlucrarea a trei factori: o provocare, interpretarea provocării și starea de spirit a celui provocat în momentul respectiv.

Provocarea este declanșatorul. Este ceea ce s-a întâmplat chiar înainte să te înfurii, lucrul care te-a „înnebunit”: poate că ai fost deranjat în trafic, ai fost jignit de un coleg sau “a căzut” Wi-Fi-ul în timp ce lucrai.

Unele situații pot provoca furie în mod special: când obiectivele tale sunt blocate sau ceva le încetinește sau situații în care experimentezi nedreptate sau incorectitudine.

Dar înainte să te înfurii, interpretezi acea provocare. Tu decizi ce înseamnă ea pentru tine și dacă o poți trece cu vederea sau nu. Să presupunem că în timpul unei ședințe ești insultat de un coleg. S-ar putea să interpretezi că ceea ce a spus el a fost nedrept și nerezonabil și vei simți că începi să te înfurii. Este momentul când decizi cât de mult contează insulta respectivă și dacă o poți trece cu vederea.

Dacă crezi că este ceva de genul: „Oricum, nimeni nu ascultă această persoană, așa că nu este mare lucru”, te vei mânia mai puțin decât dacă crezi că este ceva de genul: „Acest lucru este teribil. Șeful meu a fost prezent la ședință și acum va crede că sunt un idiot.”

Aceste gânduri pot genera probleme. Devenim mai furioși decât am fi altfel când gândurile indică o “catastrofă” (adică “umflăm” lucrurile în mod disproporționat), generalizăm în mod exagerat (adică, atribuim unui lucru mic capacitatea de a da naștere unui întreg șir de evenimente majore) sau etichetăm oamenii în moduri extrem de inflamatorii.

De exemplu, ne-am putea simți mai furioși decât în mod normal într-o zi în care am avea parte de mai multe semafoare roșii în drum spre serviciu și am gândi astfel: „Asta îmi va strica întreaga zi” (catastrofă) sau „Asta mi se întâmplă întotdeauna” (generalizare exagerată) sau „Oricine a setat aceste semafoare este complet idiot” (etichetare inflamatorie).

Asemenea gânduri sunt mai frecvente pe fondul unor anumite dispoziții în care ne putem afla. Dispoziția în care ne aflăm în momentul în care are loc provocarea putem să o denumim „starea de pre-furie”. În starea respectivă suntem și mai sensibili când suntem obosiți, stresați, flămânzi, deja furioși din alte pricini sau într-o altă stare negativă. În asemenea condiții provocarea ne înfurie mai mult decât ar face-o altfel.

Ceva care nu ne deranjează într-o zi ne poate deranja în următoarea zi. Gândindu-ne la furie în acest fel, explorând provocarea, interpretarea provocării și „starea de pre-furie” – adică încercând să înțelegem de ce ne înfuriem – putem să facem următorii pași pentru a dezvolta o relație mai “sănătoasă” cu propria noastră furie.

Înțelegerea deplină a propriei furii îți permite să eviți unele provocări obișnuite atunci când decizi că este mai bine să faci acest lucru. Uneori se întâmplă lucruri care nu pot fi evitate, dar există și momente în care s-ar putea să eviți lucruri inutile despre care știi că provoacă furie.

De exemplu, poți alege să ignori postările politice iritante de pe Facebook sau să alegi o altă cale de socializare pentru a evita frustrările respective. Deși nu întotdeauna este sănătos să evităm frustrările obișnuite, nu este întotdeauna sănătos nici să le abordăm.

Înțelegerea deplină a propriei furii îți permite să o gestionezi reevaluând provocările care nu pot fi evitate. De exemplu, când un restaurant îți greșește comanda de livrare la domiciliu, poți evalua consecința reală. Îți va strica ziua sau te vei putea adapta? Când la locul de muncă cineva face o greșeală, te vei putea întreba dacă persoana în cauză este „un idiot” sau este vorba de o simplă greșeală pe care se va strădui să o corecteze.

În orice caz, obiectivul tău nu ar trebui să fie acela de a te minți și de a te preface că lucrurile sunt în regulă atunci când nu sunt. Obiectivul ar trebui să fie să generăm gânduri corecte și reprezentative pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

În cele din urmă, înțelegerea deplină a propriei furii îți permite să-ți cunoști “starea de pre-furie”. Odată ce ai identificat momentele în care este cel mai probabil să te înfurii (cum ar fi când ești obosit, flămând sau grăbit), poți lua măsuri pentru a evita aceste stări. Îți poți asigura timp pentru odihnă planificând totul din timp, poți evita să devii flămând și poți încerca să ajungi la lucru astfel încât să nu trebuiască să fii grăbit.

Chiar și atunci când nu poți lua asemenea măsuri, este foarte util să știi că ai tendința să te înfurii în aceste stări. Când te simți obosit și iritabil, doar faptul că recunoști asta spunându-ți „totul pare mai rău în acest moment pentru că sunt obosit” poate contribui mult la atenuarea frustrărilor nedorite.

Desigur, nu trebuie să uităm nici strategiile obișnuite de gestionare a furiei: relaxarea prin respirație profundă, relaxarea musculară, numărarea până la 10 sau meditația. Aceste abordări se referă însă, în mare măsură, la diminuarea sentimentelor de furie odată ce au avut loc.

Ar mai fi de spus că, în esență, furia ta îți spune că există o problemă. Uneori putem folosi energia pe care o furnizează pentru a rezolva acea problemă. Ar putea fi vorba de abordarea unor probleme relativ mici din viața ta care duc însă la frustrări frecvente: iritația ușoară pe care o simți atunci când îți pierzi frecvent portofelul te poate încuraja să dezvolți un sistem mai bun pentru a avea grijă de el; robinetul din bucătărie care picură neîntrerupt te poate înfuria și te poate determina să îți impui să îl repari.

Deci putem să ne gândim la furie ca la un combustibil care te poate energiza pentru a rezolva problemele. Însă, ca orice combustibil, poate fi instabil. Dacă scapă de sub control, poți exploda într-un mod periculos pentru tine sau pentru cei din jur.

Prin urmare, iubite cititorule, poți beneficia de multe picături de fericire chiar și dacă te mai înfurii din când în în când, dacă vei alege întotdeauna calea echilibrului.

Don’t worry, be happy!

 

Sursa:

psyche.co/guides/anger-is-a-potent-beneficial-force-if-used-in-the-right-way?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

13 Feb

“Când s-o-mpărțit norocul…”

„Norocul crede că ești norocos.”
Tennessee Williams

 

Ne naștem cu  norocul sau ni-l facem singuri? Răspunsul la această întrebare nu este ușor de dat și părerile sunt împărțite. De exemplu, unul din cântecele din folclorul nostru (versiunea interpretată și de Ducu Bertzi) prin versurile „…Când s-o-mpărţit norocu, Fost-am eu dus la lucru…”, face trimitere către ideea că norocul ne este dat.

Psihologul Karl Halvor Teigen, profesor la Universitatea din Oslo, a acordat o atenție sporită informațiilor despre în ce măsură oamenii se consideră norocoși sau ghinioniști. El și alți psihologi, împreună cu economiști și statisticieni, au ajuns la concluzia că, deși oamenii consideră adesea norocul ca o întâmplare aleatorie sau o forță supranaturală, este mai corectă descrierea lui ca fiind vorba de o interpretare subiectivă.

Această interpretare subiectivă, printre altele, este sprijinită și de cercetarea lui Teigen și a colegilor săi extinsă asupra interviurilor cu 85 de turiști norvegieni care au plecat, în iarna anului 2004, în vacanțe de familie în Asia de Sud-Est.

Când a lovit cutremurul devastator urmat de tsunami, viața lor și a copiilor lor a ajuns să fie în pericol iar sărbătorile lor de Crăciun compromise. E normal că au considerat că a fost un ghinion.

Doi ani mai târziu, 95% dintre ei au spus că au fost norocoși pentru că au supraviețuit și nu ghinioniști că au ales acel moment pentru a călători acolo. (Restul de 5% au spus că a fost o combinație de noroc și ghinion.)

Cei mai mulți dintre noi cred că norocul se întâmplă (sau nu) și nu acordă o prea mare importanță serendipității. (Serendipitate, este un cuvânt englezesc care înseamnă o descoperire întâmplătoare făcută în timp ce se căuta cu totul altceva.)

Ființele umane găsesc confort în certitudine. Creăm rutine care ne oferă satisfacția de a ști că, având planuri, există și mijloace de realizare ale acestora.

Există însă o altă forță, care se joacă constant cu viața noastră și care face adesea ca viitorul nostru să fie total diferit de ceea ce ne-am propus: este vorba de „neașteptatul” sau „neprevăzutul”.

Fără să știm sau fără să vrem “privim” către neașteptat în fiecare zi, dar probabil doar ca mecanism de apărare. De exemplu, ori de câte ori folosim o trecere de pietoni într-o zonă cu trafic intens, ne uităm dacă nu cumva apare vreun șofer neașteptat care ar putea ignora semaforul roșu. Această „vigilență” sau conștientizare a neașteptatului, se află în centrul înțelegerii științei norocului și al exploatării sale în propriul nostru beneficiu.

Este important de observat că multe dintre mințile de frunte ale lumii au dezvoltat o capacitate, adesea inconștientă, de a transforma neașteptatul în rezultate pozitive. Dezvoltarea unei mentalități care să țină cont de serendipitate este atât o filozofie de viață cât și o capacitate pe care o poate modela aproape oricine.

Serendipitatea nu trebuie văzută ca un noroc pasiv care ni se întâmplă. Este vorba, pur și simplu, de a vedea poduri acolo unde alții văd prăpastii și apoi de a lua inițiativa și de a acționa pentru a crea în mod inteligent noroc.

Serendipitatea a fost și este o forță călăuzitoare în marile descoperiri științifice, dar este prezentă și în viața noastră de zi cu zi, în cele mai neînsemnate momente dar și în evenimente care schimbă viața. Astfel poate găsim „în mod neașteptat” marea dragoste, un nou loc de muncă sau un partener de afaceri și tot așa au apărut invenții precum razele X, penicilina, microundele și multe alte inovații.

Pentru a avea noroc, este adesea esențial să fii deschis și atent la neașteptat. Mentalitatea ta și modul în care te gândești la posibilitățile din viața ta, îți pot afecta capacitatea de a fi alert când apare ocazia. De fapt, termenii „neașteptat”, „extraordinar” și „improbabil” sunt înșelători, deoarece accidentele sau coincidențele se întâmplă tot timpul dar trebuie să avem capacitatea de a vedea în orice moment oportunitatea.

Deși a fi atent la neașteptat este vital pentru a crea noroc inteligent, există și un alt factor cheie: pregătirea pentru să-i zicem “serendipitate existențială”. Parțial, ar fi vorba despre eliminarea barierelor din calea serendipității, atât mentale (din mentalitatea ta), cât și fizice (condițiile în care trăiești și interacționezi).

Asemenea bariere ar fi: programele supraîncărcate, ședințele fără rost și ineficiențele de-a lungul zilei care ne fură timp, ne anulează curiozitatea și sentimentele de bucurie.

Pregătirea poate însemna consolidarea disponibilității mentale de conectare cu oportunități și crearea unui mediu care permite folosirea abilităților și resurselor disponibile pentru a acționa la momentul potrivit.

O minte nepregătită în acest fel poate ignora adesea întâlniri neobișnuite, pierzând astfel oportunități pentru noroc inteligent. Pregătirea înseamnă și dezvoltarea capacității de a valorifica coincidențele pozitive care apar în viață.

Obiceiurile noastre de gândire și preconcepțiile despre lume pot face dificilă identificarea sau valorificarea serendipității. Din acest punct de vedere, există trei lucruri care necesită cea mai mare atenție: subestimarea neașteptatului, prejudecățile cu privire la retrospectivă și fixitatea funcțională.

Subestimarea neașteptatului pare firească. Da, este puțin probabil ca, în ziua când avem de făcut o prezentare importantă pe calculator “să cadă Internetul”. Este puțin probabil ca persoana care trebuia să ne facă evaluarea prezentării să se îmbolnăvească. Este puțin probabil să vărsăm cafea peste laptop chiar înainte de prezentare. Dacă ținem însă cont de toate aceste evenimente improbabile devine relativ probabil să se întâmple ceva neașteptat și începem să-l privim ca pe un potențial benefic sau mai degrabă o oportunitate decât o amenințare.

Prejudecata retrospectivă. Când rememorăm evenimente din trecut o facem adesea ca și cum ar fi existat o traiectorie liniară, fără întâmplări neașteptate. Acest lucru ne poate determina să percepem evenimentele ca fiind mai previzibile decât au fost și să construim narațiuni care să explice în mod convenabil totul, ignorând rolul întâmplării. În acest caz este ratată importanța părților imprevizibile și rolul pe care îl poate juca serendipitatea în viitorul nostru.

Fixitatea funcțională. Ori de câte ori folosim un instrument în viața de zi cu zi, suntem atât de obișnuiți cu funcția sa obișnuită specifică, încât deseori nu putem vedea utilitatea acestuia în alte contexte – o prejudecată cunoscută sub numele de „fixitate funcțională”.

În mod similar, cercetările au arătat că persoanele care sunt familiarizate cu strategii specifice de rezolvare a problemelor este puțin probabil să poată  elabora altele mai simple. Cu alte cuvinte, avem tendința de a face multe lucruri din obișnuință – vom persista adesea cu „calea grea” pentru că pur și simplu este așa cum știm deja.

A avea abilitatea mentală de a improviza, de a vedea cum ar putea fi folosit un instrument într-un mod nou, este esențial pentru a-ți construi mentalitatea de serendipitate.

Această mentalitate poate fi cultivată pornind de la ideea că exersarea poate duce la dezvoltarea și întărirea “mușchiului de serendipitate”.

Pentru asta ținerea unui jurnal poate fi utilă. Consemnarea cu regularitate a părților zilei cu rezultate pozitive și a celor care nu au reușit ne poate conduce să observăm câteva modele care se remarcă în zona de bine sau de rău. Jurnalul personal și reflecția sunt o modalitate de a explora zonele care ne împiedică să recunoștem serendipitatea.

De asemenea curățarea propriei vieți de dezordini ne poate facilita dezvoltarea mentalității de serendipitate. Curățarea vieții de zi cu zi de detaliile banale va permite să dedicăm lucrurilor mai importante mai multă atenție cognitivă, emoțională și fizică. Așadar să ștergem listele „de făcut”, să plătim facturile, să înlocuim becul ars, să mergem la dentist ș.a.m.d. Când aceste lucruri banale sunt rezolvate, ne putem concentra pe îmbunătățirea abilității de a fi observatori prezenți, inspirați și curioși, toate acestea având un impact profund asupra dezvoltării “mușchiului serendipic”.

Serendipitatea este un proces, o oportunitate de a transforma șansa în noroc prin propriile eforturi, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna într-o clipă. Adesea necesită o perioadă de incubație. Trebuie să avem răbdare, știind că unele dintre eforturile noastre ar putea duce la o scânteie imediată, în timp ce altele vor fi mai mult ca plantarea semințelor, pentru care fructele muncii apar undeva în viitor. Acordarea în fiecare zi o atenție deosebită timpului este un obicei foarte important și este util să ne facem un program și să ne protejăm „timpul pentru mine”.

Serendipitatea o putem observa, maximiza și exploata în viața de zi cu zi foarte simplu. De exemplu, putem folosi „strategia cârligului de serendipitate” (ori de câte ori întâlnim pe cineva nou, putem arunca câteva “cârlige” – exemple concrete ale intereselor, hobby-urilor și vocației noastre actuale, maximizând astfel șansa să ne conectăm la un teren comun de pasiuni cu cealaltă persoană, declanșând serendipitatea). În mod similar, putem folosi întrebarea „Ce vă interesează cel mai mult în acest moment?” în loc de „Ce mai faceți?”. În cele din urmă, este bine să încercăm să „reformulăm” greșelile, provocările și contracarările ca oportunități.

Sper, iubite cititorule că beneficiezi mereu de picături de fericire pentru că te-ai născut norocos și dispui de o mentalitate de serendipitate.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.psyche.co/guides/how-to-open-up-to-serendipity-and-create-your-own-luck?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.getpocket.com/explore/item/how-to-be-lucky