23 Nov

A te simți sărac este mai grav decât sărăcia însăși!

„Sărăcia constă în a te simţi sărac.”

Ralph Waldo Emerson

 

Printre preocupările mele recreative din timpul liber, cât îmi permite jobul de bunic, s-a aflat în ultima vreme consultarea site-ului www.property24.com. Am fost întotdeauna atras de modul cum sunt amenajate interioarele diferitelor locuințe.

Răsfoitul paginilor de vânzări imobiliare cu vizualizarea caselor care își caută cumpărător aici în Johannesburg, mi-au reînviat unele gânduri și frământări cu care am avut mai multă treabă în tinerețe.

Ca să fiu mai clar, mi-am pus din nou întrebarea ce înseamnă să fii sărac? Multe dintre casele de vânzare în Johannesburg (dar la fel și la noi) nu le-am putea plăti cu câștigul cumulat pe întreaga viață al tuturor membrilor (4) familiei noastre.

Oare atunci noi suntem săraci? Sau, în termeni de meritocrație, suntem vinovați de acest lucru, suntem mai nevolnici sau mai leneși decât alții?

Unele dintre gândurile mele și modul în care văd acum lucrurile le-am regăsit în articolul The Real Cost Of Feeling Poor  apărut în 27 Sep 2019 pe site-ul deepenglish.com/, articol care se află și la baza acestor rânduri.

Keith Payne nu știa că era sărac până într-o zi când era deja școlar în clasa a patra. Stătea la coadă la cantină când un casier i-a cerut 1,25 USD. Casierul era nou și nu știa că Keith era dintr-o familie cu venituri mici pentru care masa de prânz era întotdeauna gratuită.

El nu conștientizase până atunci că mulți dintre colegii săi își plăteau zilnic mesele. Dar acum, a început să se compare cu colegii săi.

Deodată s-a simțit sărac. În termeni financiari, Keith nu era mai sărac decât cu o zi înainte. Cu toate acestea, el s-a comparat brusc cu copiii care stăteau mai bine. A crezut că va muri de rușine.

În zilele următoare, Keith a început să-și urască hainele, părul și felul în care vorbea. El credea că toate acestea indicau lumii că este o persoană săracă.

Înainte de acea zi, el credea că era la fel ca toți ceilalți. Acum s-a izolat și a păstrat distanța față de toată lumea. Keith a numit ziua respectivă „momentul care a schimbat totul pentru mine.”

Astăzi, dr. Keith Payne, profesor de psihologie la University of North Carolina, personalitate consacrată în domeniu, crede că unul dintre cele mai grave lucruri legate de sărăcie este să te simți sărac.

În cartea sa din 2017, The Broken Ladder, susține că atunci când constatăm că suntem mai săraci sau mai puțin puternici decât alții, devenim mai supărați, mai puțin sănătoși și mai polarizați politic. Cu alte cuvinte, a te simți sărac prezintă riscuri pentru sănătate.

Compararea cu alții, care au mai mult, duce la stres fizic. La rândul său, stresul poate duce la un sistem imunitar compromis, la o boală cronică, la obezitate și la consumul de droguri și alcool.

Dr. Payne spune că aparține de natura umană instinctul de a ne compara cu ceilalți, indiferent de cât de mult am avea. Dar acest instinct poate provoca stres psihologic.

Legat de toate acestea el a descoperit ceva surprinzător: atunci când oamenii care călătoresc cu avionul la clasa economic sunt nevoiți să treacă pe lângă persoanele răsfățate de la prima clasă, din partea din față a avionului, probabilitatea unui fel de incident de furie aeriană crește brusc.

În general, se pare că oamenii săraci au tendința să își asume cu mai multă ușurință riscuri mai mari începând cu jocurile de noroc și ajungând la solicitarea de împrumuturi inaccesibile.

În timp ce sunt persoane, în speță adepții fanatici ai meritocrației, care spun că oamenii săraci sunt săraci din cauza alegerilor proaste pe care le fac, dr. Payne spune că în realitate este invers. Oamenii săraci fac alegeri proaste (jocurile de noroc, datoriile pe care nu le pot onora…) pentru că simt că nu au nimic de pierdut.

Comparând propriile mele frământări cu ideile profesorului Keith Payne, am ajuns la concluzia că, în cea ce mă privește, acele gânduri neliniștitoare legate de starea de sărăcie sunt nelalocul lor în contextul respectiv.

După părerea profesorului Payne să te compari cu cei aflați mai sus pe scara socială este ceva firesc și stă în firea omului. Aici se poate și chiar trebuie adăugată ideea că, dacă nu ajungi acolo (sus) nu este semn de nevolnicie sau lene.

Poate nu te-ai născut într-o zodie norocoasă sau poate că principalul tău țel în viață nu a fost să acumulezi bogăție materială ci mai degrabă bogăție spirituală.

S-ar putea, dar mai mult ca sigur e așa, că o vilă cu „n” camere să nu-ți ofere aceleași satisfacții ca și acelea pe care le oferă bogăția spirituală.

Un om bogat spiritual seamănă cu acela care are valori la bancă dar, diferă de acesta prin aceea că valorile sale nu pot cumpăra obiecte, funcții, vacanțe, relații și învârteli de tot felul dar totuși sunt surse de foarte multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.deepenglish.com/

2.www.npr.org/2019/04/19/715145723/why-no-one-feels-rich-the-psychology-of-inequality

3.www.vox.com/2018/5/24/17368308/income-inequality-poverty-in-america

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.