21 Nov

Am întâlnit pacienți fericiți!

“Când veţi intra în vreun spital, dezbrăcaţi-vă de patimile de cupiditate şi de orgoliu, lepădaţi şi trândăvia şi daţi-vă cu totul bolnavilor, – cărora să le fiţi recunoscători dacă, îngrijindu-i, vă vor permite să vă instruiţi.”

                                                         Nicolae Constantin Paulescu

Recunoaștem cu sinceritate că această postare s-a născut din dorința, până acum ascunsă în subconștient, de a da o replică propriilor noastre câteva gânduri, așternute în urmă cu 10 luni.

Atunci, în ianuarie 2015, ne exprimam gratitudinea față de personalul spitalului MEDICLINIC MORNINGSIDE, Sandton, Johannesburg, spital pe care, grație unor evenimente fericite din familie, l-am putut studia timp de câteva zile chiar din interior.

Am fost atunci invidioși pe sud-africani pentru ceea ce au în domeniul medical sau cel puțin pentru ce ne-a fost dat nouă să constatăm.

Spitalul în sine aducea, în privința spațiilor de cazare și anexelor, cu un hotel cu multe stele: comoditate, eleganță, funcționalitate. În ceea ce privește personalul medical, aceleași aprecieri la superlativ, începând cu disponibilitatea medicilor de a fi chemați de acasă la pacienții lor și terminând cu uniformele restului personalului medical care permiteau, după  culori și după epoleți, identificarea nivelului de competențe al fiecăruia.

Titlul folosit este o parafrază la titlul filmului sârbesc “Am întâlnit țigani fericiți”  al regizorului Aleksandar Petrović. La vremea respectivă, în 1967, filmul s-a bucurat de un succes deosebit iar titlul său a fost deseori parafrazat, bănuim și datorită absenței din el a conjuncției “și” care îndeamnă la un gând meditativ: “și ei pot fi fericiți?”

Prin extensie, “Și pacienții sistemului nostru medical pot fi fericiți?”

Întrebarea pare a fi îndreptățită pentru că, dacă ținem cont de ceea ce putem citi și vedea despre acest sistem, în mass-media noastră, este vorba numai de mizerie pe toată linia: dotări mizerabile, oameni mizerabili ș.a.m.d. Așadar nu îți poți dori să ajungi pe mâna acestui sistem.

Doamne – doamne a vrut, în zilele trecute, să avem și noi de-a face cu acest sistem medical atât de hulit. Astfel, am ajuns la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea unde, timp de 9 zile, am putut face comparații.20150519_072038-1024x576

Este adevărat, spitalul în sine, clădirea, coridoarele, saloanele nu te duc cu gândul la un hotel de 5 stele ca la MEDICLINIC MORNINGSIDE în schimb oamenii…

La spital, un prim contact l-am avut cu “trupa” doctorului Hadrian Borcea de la UPU (Unitatea de Primiri Urgențe).

Am văzut timp de câteva ore la lucru un team dedicat meseriei, începând cu medicii foarte pricepuți și continuând cu asistentele și infirmierele de acolo.

Am fost impresionați de răbdarea și înțelegerea cu care este tratat fiecare pacient în parte. Nici măcar un bețiv, adus probabil direct de pe stradă, unde căzuse, care zbiera și înjura continuu, nu a reușit să scoată acești oameni din starea lor naturală de calm, răbdare, înțelegere.

Propriile noastre probleme au fost detectate în urma analizelor și consultului chirurgical și, drept urmare, am ajuns pe secția cunoscută drept CHIRURGIE GENERALĂ 2, condusă de doctorul Adrian-Traian Dușe.

Aici am petrecut 9 zile care ar fi  putut să fie foarte grele, lucru ce nu a fost chiar așa datorită acestui profesionist de prim rang și a echipei sale de medici, asistente și infirmiere.

Ne-a impresionat priceperea, dăruirea, căldura cu care se apropie acești oameni de pacienți.

Curățenia pe secție este exemplară iar promptitudinea răspunsului la apelurile soneriilor pacienților înseamnă câteva secunde.

Întreaga activitate decurge cu precizia unui mecanism bine uns dar prețul este cam mare. Din cauza personalului restrâns numericește, asistentele și infirmierele acoperă, aproape în pas alergător, pe timpul celor 8 sau 12 ore de serviciu, zeci de kilometri. Medicii echipei, de multe ori, chiar dacă sunt în activitate de dimineața începând cu raportul și vizita pe secții, pot fi găsiți și seara în operații sau pentru vizită la bolnavi și acest lucru, indiferent că este zi lucrătoare sau weekend.

Ne gândeam în aceste zile că acești oameni respectă instinctiv, punct cu punct, îndemnul eminentului om de știință, medic și fiziolog Paulescu pe care l-am citat ca motto.

De ce or fi făcând-o? Singura explicație este devotamentul lor față de meseria aleasă și omenia pentru că, așa cum toată lumea o știe, răsplata pentru eforturile lor este insignifiantă.

Totodată ne gândeam că ar merita cu toții condițiile și salariile de la MEDICLINIC MORNINGSIDE, dar nutrim totuși speranța că nu vor da curs tentațiilor și vor rămâne aici ca să ne ofere picături de fericire, așa cum au făcut-o și până acum.

Don’t worry, be happy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.