26 May

Atenție la reputația surselor de informații!

„Nouăzeci la sută din politicieni strică reputaţia celorlalţi zece la sută.”

Henry Kissinger

 

Aproape că nu există zi lăsată de Dumnezeu în care să nu primesc email-uri de genul:

Cum să profiţi de aceeaşi metodă folosită de milioane de oameni din întreaga lume pentru o viaţă sănătoasă, fără prea mult stres, multă energie şi un sistem imunitar de fier!  în care, după dezvoltarea temei, urmează: Comandă ACUM şi beneficiezi de promoţia “PREŢ REDUS” care se sfârşeşte ASTĂZI.”

sau

AVERTISMENT al Camerei Naționale de Sănătate: Toxinele din corpul d-voastră sunt responsabile pentru 87% dintre bolile periculoase!  Șirul de informații se încheie cu PS Numai astăzi programul de eliminare a toxinelor este acoperit de o finanțare specială.”

Desigur, exemplele acestea sunt banale și cred că majoritatea celor care primesc astfel de mesaje purtătoare de „informații medicale noi” știu deja cât de credibile sunt sursele lor.

De pildă, la originea “avertismentului” de mai sus pare să se afle Camera Națională de Sănătate ori nici măcar Google-ul nu găsește o asemenea instituție. Denumirea folosită seamănă cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și autorii știrii, pentru a o face credibilă, mizează pe confuzia ce se ivește.

Pornind de aici trebuie să observăm că există un paradox al cunoașterii: cu cât este mai mare cantitatea de informații care circulă, cu atât devine mai important să evaluăm reputația surselor care ni le oferă.

Paradoxul constă în faptul că accesul sporit la informații și cunoștințe nu ne dau posibilitatea să fim sau să devenim mai autonomi din punct de vedere cognitiv. Dimpotrivă, ne fac mai dependenți de judecățile și evaluările altor persoane privind informațiile cu care ne confruntăm.

Se pare că, în relația noastră cu cunoașterea, din “epoca informației”, ne îndreptăm către “epoca reputației”, în care informațiile vor avea valoare numai dacă sunt deja filtrate, evaluate și comentate de alții.

În acest context, reputația a devenit astăzi, mai mult decât necesară în procesul de cunoaștere, ea fiind poarta către cunoaștere, poartă a cărei chei se află la alții.

Ajungem astfel în situația să ne bazăm pe ceea ce sunt judecățile, inevitabil subiective, ale altor oameni, pe care în majoritatea cazurilor nu îi știm.

Fie, de exemplu, mult disputata problemă a vaccinului antirujeolic. Dacă suntem întrebați de ce credem că este necesară vaccinarea copiilor, răspunsul cel mai rezonabil pe care îl putem furniza este că avem încredere în reputația surselor de informații la care apelăm de obicei pentru a obține informații despre asemenea probleme.

În cazul celui mai bun scenariu, avem încredere în reputația cercetării științifice medicale și credem că schimbul de experiență și informații dintre medici, constituie  modalitatea rezonabilă de a elimina “adevărurile” ipotezelor false și de a exclude erorile.

Un alt scenariu ar fi acela conform căruia avem încredere în ziarele, revistele sau canalele TV care subscriu și sprijină părerile oamenilor de știință în această problemă. În acest din urmă caz, suntem de două ori eliminați din surse: avem încredere în încrederea celorlalți în reputația științei.

Un caz de notorietate, interesant, îl constituie teoria care “demonstrează” că niciun om nu a pășit pe Lună în 1969 și că întregul program Apollo (inclusiv șase aterizări pe Lună între 1969 și 1972) a fost o înșelăciune înscenată.

Inițiatorul acestei teorii a conspirației a fost Bill Kaysing, care a lucrat la publicațiile companiei Rocketdyne – unde au fost construite motoarele rachetelor Saturn V ale programului Apollo.

Kaysing a publicat cartea We Never Went to the Moon: America’s $30 Billion Swindle (1976). După publicare, a apărut și s-a dezvoltat o mișcare de sceptici care a început să colecteze dovezi despre presupusa farsă.

Potrivit societății Flat Earth, una din grupurile care încă neagă faptele, aselenizările au fost organizate de Hollywood cu sprijinul lui Walt Disney și sub conducerea artistică a regizorului Stanley Kubrick.

Cele mai multe dintre “dovezile” pe care le avansează, se bazează pe o analiză aparent corectă a imaginilor diferitelor aselenizări. Unghiurile umbrelor sunt incompatibile cu lumina, steagul Statelor Unite suflă chiar dacă nu există vânt pe Lună, urmele din solul lunar sunt prea precise și bine conservate pentru un sol în care nu există umiditate ș.a.m.d.

Marea majoritate a oamenilor, cu capul pe umeri, respinge aceste afirmații, râzând de absurditatea ipotezei (NASA a răspuns serios și documentat acestor acuzații) iar eu mă raliez lor.

Dacă însă, încerc o analiză a probelor și argumentelor pe care eu însumi le pot aduce în favoarea aselenizării, trebuie să recunosc că ele sunt destul de sărace.

Ceea ce știu personal despre fapte este că, în acea noapte de 20 iulie 1969, am urmărit pe TVR transmisiunea directă a primilor pași pe lună, comentată de medicul și jurnalistul Andrei Bacalu.

Cu toate acestea, calitatea acestei dovezi, de fapt indirecte, nu mă face să ezit în privința adevărului credințelor mele în această chestiune.

În acei ani, aveam încredere în democrațiile occidentale (noi eram ocupați cu construirea societății socialiste multilateral dezvoltate), cum ar fi cea americană, ceea ce însemna o reputație justificată pentru sinceritate și lipsa înșelătoriilor.

Trecerea de la epoca informațiilor la epoca reputației trebuie luată în considerare atunci când încercăm să ne apărăm de “știrile false” (fake news) și de alte tehnici de dezinformare care se proliferează prin societățile contemporane.

Competența pe care trebuie să o aibă un cetățean matur al erei digitale nu este să constate și să confirme veridicitatea știrilor. Mai degrabă, el ar trebui să fie competent să reconstruiască calea reputațională a informațiilor în cauză, să evalueze intențiile celor care le fac să circule și să identifice acele autorități care le susțin credibilitatea.

Ori de câte ori suntem în punctul de a accepta sau de a respinge noi informații, ar trebui să ne întrebăm: De unde vin? Sursa lor are o reputație bună? Care sunt autoritățile care le dau crezare? Care sunt motivele mele pentru acceptarea acestor autorități?

Astfel de întrebări ne vor ajuta să înțelegem mai bine realitatea decât să încercăm să verificăm direct veridicitatea informațiilor în cauză.

Într-un sistem supraspecializat de producere a cunoașterii, nu are sens să încercăm să investigăm pe cont propriu, de exemplu, posibila corelație între vaccinuri și autism. Ar fi o pierdere de timp și, probabil, concluziile noastre nu ar fi corecte.

În epoca reputației, aprecierile noastre critice nu ar trebui să fie direcționate spre conținutul informațiilor, ci mai degrabă către rețeaua socială de relații care a format acest conținut și i-a dat un anumit “rang” meritat sau nemeritat în sistemul nostru de cunoaștere.

Aceste noi competențe constituie un fel de nouă teorie a cunoașterii (o epistemologie de gradul II). Ele ne pregătesc să punem întrebări și să evaluăm reputația unei surse de informații, lucru pe care filosofii și profesorii ar trebui să-l realizeze pentru generațiile viitoare.

În ceea ce privește veridicitatea informațiilor primite, lumea în care trăim momentan poate fi sintetizată prin răspunsurile la întrebarea (retorică) “Ce ați înțeles din informațiile privind pilonul II de pensie?”, pentru că, bănuiesc că, răspunsurile ar evidenția un haos total.

Am putea să caracterizăm lumea în care trăim ca fiind o lume digitală civilizată dacă oamenii ar ști cum să evalueze critic reputația surselor de informare și să-și fundamenteze cunoștințele, apreciind în mod corespunzător “rangul” social al fiecărei informații pe care o obțin.

Într-o lume a știrilor false, singurul antidot este abilitatea noastră de a judeca reputația celor care ne furnizează informații și, din acest punct de vedere, sper, iubite cititorule, că ai parte numai de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

www.fastcompany.com/40565050/say-goodbye-to-the-information-age-its-all-about-reputation-now?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.