13 Feb

“Când s-o-mpărțit norocul…”

„Norocul crede că ești norocos.”
Tennessee Williams

 

Ne naștem cu  norocul sau ni-l facem singuri? Răspunsul la această întrebare nu este ușor de dat și părerile sunt împărțite. De exemplu, unul din cântecele din folclorul nostru (versiunea interpretată și de Ducu Bertzi) prin versurile „…Când s-o-mpărţit norocu, Fost-am eu dus la lucru…”, face trimitere către ideea că norocul ne este dat.

Psihologul Karl Halvor Teigen, profesor la Universitatea din Oslo, a acordat o atenție sporită informațiilor despre în ce măsură oamenii se consideră norocoși sau ghinioniști. El și alți psihologi, împreună cu economiști și statisticieni, au ajuns la concluzia că, deși oamenii consideră adesea norocul ca o întâmplare aleatorie sau o forță supranaturală, este mai corectă descrierea lui ca fiind vorba de o interpretare subiectivă.

Această interpretare subiectivă, printre altele, este sprijinită și de cercetarea lui Teigen și a colegilor săi extinsă asupra interviurilor cu 85 de turiști norvegieni care au plecat, în iarna anului 2004, în vacanțe de familie în Asia de Sud-Est.

Când a lovit cutremurul devastator urmat de tsunami, viața lor și a copiilor lor a ajuns să fie în pericol iar sărbătorile lor de Crăciun compromise. E normal că au considerat că a fost un ghinion.

Doi ani mai târziu, 95% dintre ei au spus că au fost norocoși pentru că au supraviețuit și nu ghinioniști că au ales acel moment pentru a călători acolo. (Restul de 5% au spus că a fost o combinație de noroc și ghinion.)

Cei mai mulți dintre noi cred că norocul se întâmplă (sau nu) și nu acordă o prea mare importanță serendipității. (Serendipitate, este un cuvânt englezesc care înseamnă o descoperire întâmplătoare făcută în timp ce se căuta cu totul altceva.)

Ființele umane găsesc confort în certitudine. Creăm rutine care ne oferă satisfacția de a ști că, având planuri, există și mijloace de realizare ale acestora.

Există însă o altă forță, care se joacă constant cu viața noastră și care face adesea ca viitorul nostru să fie total diferit de ceea ce ne-am propus: este vorba de „neașteptatul” sau „neprevăzutul”.

Fără să știm sau fără să vrem “privim” către neașteptat în fiecare zi, dar probabil doar ca mecanism de apărare. De exemplu, ori de câte ori folosim o trecere de pietoni într-o zonă cu trafic intens, ne uităm dacă nu cumva apare vreun șofer neașteptat care ar putea ignora semaforul roșu. Această „vigilență” sau conștientizare a neașteptatului, se află în centrul înțelegerii științei norocului și al exploatării sale în propriul nostru beneficiu.

Este important de observat că multe dintre mințile de frunte ale lumii au dezvoltat o capacitate, adesea inconștientă, de a transforma neașteptatul în rezultate pozitive. Dezvoltarea unei mentalități care să țină cont de serendipitate este atât o filozofie de viață cât și o capacitate pe care o poate modela aproape oricine.

Serendipitatea nu trebuie văzută ca un noroc pasiv care ni se întâmplă. Este vorba, pur și simplu, de a vedea poduri acolo unde alții văd prăpastii și apoi de a lua inițiativa și de a acționa pentru a crea în mod inteligent noroc.

Serendipitatea a fost și este o forță călăuzitoare în marile descoperiri științifice, dar este prezentă și în viața noastră de zi cu zi, în cele mai neînsemnate momente dar și în evenimente care schimbă viața. Astfel poate găsim „în mod neașteptat” marea dragoste, un nou loc de muncă sau un partener de afaceri și tot așa au apărut invenții precum razele X, penicilina, microundele și multe alte inovații.

Pentru a avea noroc, este adesea esențial să fii deschis și atent la neașteptat. Mentalitatea ta și modul în care te gândești la posibilitățile din viața ta, îți pot afecta capacitatea de a fi alert când apare ocazia. De fapt, termenii „neașteptat”, „extraordinar” și „improbabil” sunt înșelători, deoarece accidentele sau coincidențele se întâmplă tot timpul dar trebuie să avem capacitatea de a vedea în orice moment oportunitatea.

Deși a fi atent la neașteptat este vital pentru a crea noroc inteligent, există și un alt factor cheie: pregătirea pentru să-i zicem “serendipitate existențială”. Parțial, ar fi vorba despre eliminarea barierelor din calea serendipității, atât mentale (din mentalitatea ta), cât și fizice (condițiile în care trăiești și interacționezi).

Asemenea bariere ar fi: programele supraîncărcate, ședințele fără rost și ineficiențele de-a lungul zilei care ne fură timp, ne anulează curiozitatea și sentimentele de bucurie.

Pregătirea poate însemna consolidarea disponibilității mentale de conectare cu oportunități și crearea unui mediu care permite folosirea abilităților și resurselor disponibile pentru a acționa la momentul potrivit.

O minte nepregătită în acest fel poate ignora adesea întâlniri neobișnuite, pierzând astfel oportunități pentru noroc inteligent. Pregătirea înseamnă și dezvoltarea capacității de a valorifica coincidențele pozitive care apar în viață.

Obiceiurile noastre de gândire și preconcepțiile despre lume pot face dificilă identificarea sau valorificarea serendipității. Din acest punct de vedere, există trei lucruri care necesită cea mai mare atenție: subestimarea neașteptatului, prejudecățile cu privire la retrospectivă și fixitatea funcțională.

Subestimarea neașteptatului pare firească. Da, este puțin probabil ca, în ziua când avem de făcut o prezentare importantă pe calculator “să cadă Internetul”. Este puțin probabil ca persoana care trebuia să ne facă evaluarea prezentării să se îmbolnăvească. Este puțin probabil să vărsăm cafea peste laptop chiar înainte de prezentare. Dacă ținem însă cont de toate aceste evenimente improbabile devine relativ probabil să se întâmple ceva neașteptat și începem să-l privim ca pe un potențial benefic sau mai degrabă o oportunitate decât o amenințare.

Prejudecata retrospectivă. Când rememorăm evenimente din trecut o facem adesea ca și cum ar fi existat o traiectorie liniară, fără întâmplări neașteptate. Acest lucru ne poate determina să percepem evenimentele ca fiind mai previzibile decât au fost și să construim narațiuni care să explice în mod convenabil totul, ignorând rolul întâmplării. În acest caz este ratată importanța părților imprevizibile și rolul pe care îl poate juca serendipitatea în viitorul nostru.

Fixitatea funcțională. Ori de câte ori folosim un instrument în viața de zi cu zi, suntem atât de obișnuiți cu funcția sa obișnuită specifică, încât deseori nu putem vedea utilitatea acestuia în alte contexte – o prejudecată cunoscută sub numele de „fixitate funcțională”.

În mod similar, cercetările au arătat că persoanele care sunt familiarizate cu strategii specifice de rezolvare a problemelor este puțin probabil să poată  elabora altele mai simple. Cu alte cuvinte, avem tendința de a face multe lucruri din obișnuință – vom persista adesea cu „calea grea” pentru că pur și simplu este așa cum știm deja.

A avea abilitatea mentală de a improviza, de a vedea cum ar putea fi folosit un instrument într-un mod nou, este esențial pentru a-ți construi mentalitatea de serendipitate.

Această mentalitate poate fi cultivată pornind de la ideea că exersarea poate duce la dezvoltarea și întărirea “mușchiului de serendipitate”.

Pentru asta ținerea unui jurnal poate fi utilă. Consemnarea cu regularitate a părților zilei cu rezultate pozitive și a celor care nu au reușit ne poate conduce să observăm câteva modele care se remarcă în zona de bine sau de rău. Jurnalul personal și reflecția sunt o modalitate de a explora zonele care ne împiedică să recunoștem serendipitatea.

De asemenea curățarea propriei vieți de dezordini ne poate facilita dezvoltarea mentalității de serendipitate. Curățarea vieții de zi cu zi de detaliile banale va permite să dedicăm lucrurilor mai importante mai multă atenție cognitivă, emoțională și fizică. Așadar să ștergem listele „de făcut”, să plătim facturile, să înlocuim becul ars, să mergem la dentist ș.a.m.d. Când aceste lucruri banale sunt rezolvate, ne putem concentra pe îmbunătățirea abilității de a fi observatori prezenți, inspirați și curioși, toate acestea având un impact profund asupra dezvoltării “mușchiului serendipic”.

Serendipitatea este un proces, o oportunitate de a transforma șansa în noroc prin propriile eforturi, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna într-o clipă. Adesea necesită o perioadă de incubație. Trebuie să avem răbdare, știind că unele dintre eforturile noastre ar putea duce la o scânteie imediată, în timp ce altele vor fi mai mult ca plantarea semințelor, pentru care fructele muncii apar undeva în viitor. Acordarea în fiecare zi o atenție deosebită timpului este un obicei foarte important și este util să ne facem un program și să ne protejăm „timpul pentru mine”.

Serendipitatea o putem observa, maximiza și exploata în viața de zi cu zi foarte simplu. De exemplu, putem folosi „strategia cârligului de serendipitate” (ori de câte ori întâlnim pe cineva nou, putem arunca câteva “cârlige” – exemple concrete ale intereselor, hobby-urilor și vocației noastre actuale, maximizând astfel șansa să ne conectăm la un teren comun de pasiuni cu cealaltă persoană, declanșând serendipitatea). În mod similar, putem folosi întrebarea „Ce vă interesează cel mai mult în acest moment?” în loc de „Ce mai faceți?”. În cele din urmă, este bine să încercăm să „reformulăm” greșelile, provocările și contracarările ca oportunități.

Sper, iubite cititorule că beneficiezi mereu de picături de fericire pentru că te-ai născut norocos și dispui de o mentalitate de serendipitate.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.psyche.co/guides/how-to-open-up-to-serendipity-and-create-your-own-luck?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.getpocket.com/explore/item/how-to-be-lucky

6 thoughts on ““Când s-o-mpărțit norocul…”

  1. Distinsă cititoare, prietene cititor,

    După atâtea așteptări și emoții iată-ne, din nou, împreună.
    Afirm cele de mai sus în contextul în care experimentez din 29 ianuarie 2021 ce înseamnă pandemia de Corona. O boală, din câte constat, fără medicamente specifice.

    Orice experiență de viață este unică și din acest motiv nu poate fi generalizată în proporție de 100%.

    Tema aleasă și oferită cu atâta dărnicie de domnul profesor Eilender, este ca toate celelalte foarte interesantă și cuprinzătoare. Vă mulțumesc domnule profesor Eilender.

    La întrebarea: „Ne naștem cu norocul sau ni-l facem singuri ?“, se pot da mai multe răspunsuri.

    Acest aspect interesant, amintit de domnul profesor Eilender, poate fi în opinia mea, abordat și cu ajutorul următoarei povestioare adevărate.

    Despre tema norocului se găsesc, în diverse surse, foarte multe puncte de vedere, foarte multe informații, foarte multe nuanțe.

    Aflăm, de pildă, că: „Norocul este întâlnirea între pregătire și oportunitate.“

    Citeam cândva o interesantă istorioară. O redau, cu îngăduința dumneavoastră, în câteva cuvinte.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Într-o echipă de baschet renumită, din America, jucătorul Joe (nume fictiv) stătea de un oarecare timp pe banca de reserve. De ce ? Era cumva nepregătit ? Nicidecum, însă titularul îndeplinea toate criteriile de selecție ale antrenorului.

    Ce făcea Joe, după meci, chiar dacă nu era chemat în teren să joace ? Se antrena mereu și mereu, conștiincios, așteptând ca să-i apară în cale oportunitatea.

    La unul din jocuri titularul Bil este accidentat. Antrenorul arată către Joe și-i face semn să intre în teren.

    S-a simțit în randamentul echipei accidentarea lui Bil ? Nicidecum, deoarece Joe era mereu pregătit pentru acest moment. Dacă Joe nu s-ar fi pregătit zi de zi pentru această oportunitate putea face față situației ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Joe, gândea ca un profi, chiar dacă „norocul“ nu-i aducea în cale momentul intrării în teren.
    Și iată că a sosit și momentul intrării în teren ca să arate, el Joe, tuturor ceea ce putea.
    A arătat tuturor cum o gândire sănătoasă nu l-a descurajat să stea pe banca de rezervă până-i va veni vremea. Echipa a purtat același succes și prin ajutorul lui Joe. Un om tare care nu s-a lăsat descurajat. A avut Joe noroc ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Și, în încheierea modestelor mele opinii, redau câteva gânduri din cultura iudeo-creștină la care ar merita să medităm :

    Ecclesiastul 1:

    1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

    2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

    3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

    4 Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.

    5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

    6 Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

    7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

    8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

    9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

    10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iată ceva nou! de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

    11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

    12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

    13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

    14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

    15 Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

    16 Am zis în mine însumi: Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

    17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.

    18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Ecclesiast 3:1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

    Ecclesiast 3:2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

    Ecclesiast 3:3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

    Ecclesiast 3:4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

    Ecclesiast 3:5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

    Ecclesiast 3:6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

    Ecclesiast 3:7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

    Ecclesiast 3:8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

    Ecclesiast 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

    Ecclesiast 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.

    Ecclesiast 9:12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.

    Ecclesiast 10:17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

    Ecclesiastul 3:

    1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

    2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

    3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

    4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

    5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

    6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

    7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

    8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

    9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

    10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

    11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

    12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

    13 dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.

    14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

    15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.

    16 Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate.

    17 Atunci am zis în inima mea: Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.

    18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

    19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

    20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.

    21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

    22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.