18 Jun

Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?

“Altruism. Să vrei să mori printre ultimii, pentru a nu face pe nimeni să sufere. A nu se confunda cu egoismul.”
Mauro Parrini

Una dintre cele mai vechi preocupări ale filozofiei și teologiei a fost pătrunderea în instinctele noastre morale. Doi mari filosofi, Thomas Hobbes, în secolul al XVII-lea respectiv Jean-Jacques Rousseau, în secolul al XVIII-lea, și-au pus, printre altele, și întrebarea: „Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?”
CatelAltruist
La rândul lor, psihologii sunt profund nedumeriți de comportamentul moral uman, pentru că de multe ori acesta nu pare a avea nici un sens logic.

Această problemă, dilematică, a ajuns, mai recent și în atenția unor științe cum ar fi biologia, economia, matematica și informatica, altele decât cele tradiționale pentru o asemenea temă: filosofia morală, psihologia, sociologia.

În 2012, David Rand, de la Universitatea Yale și încă doi profesori de la Harvard, Martin Nowak și Joshua Greene au abordat concret întrebarea “Care este modul nostru implicit, egoismul sau altruismul?”

Ei au colectat date de la 10 experimente, cele mai multe dintre ele folosind scenarii de economie standard. În ciuda tentației de a fi egoiști, cei mai mulți dintre participanții la experimente au dovedit altruism.

Rand și colegii săi au vrut să știe, de asemenea, în ce măsură deliberarea influențează actele de altruism.

Ei au constatat că atunci când timpul pentru deliberare este scurt domină altruismul iar atunci când oamenii au timp mai mult pentru deliberare se manifestă mai degrabă egoismul. Această constatare este contrazisă numai de comportamentul unor semeni de-ai noștri, în traficul din orele de vârf, când cei care se grăbesc devin foarte egoiști.

Cercetătorii au lucrat presupunând că judecățile rapide dezvăluie impulsurile noastre intuitive. Aparent intuiția noastră, este de a coopera cu alții.

Comportamentul egoist provine din gânditul prea mult. Rand a verificat recent această constatare într-o meta-analiză a 51 de studii similare provenind de la diferite grupe de cercetare. “Cei mai mulți oameni cred că suntem, în mod intuitiv, egoiști”, spune Rand, “dar experimentele noastre de laborator arată că punerea bazei mai mult pe intuiție sporește cooperarea, adică altruismul.”

Într-un alt articol, același profesor Rand și Ziv Epstein, de la Colegiul Pomona din California, au studiat interviurile cu un număr important de beneficiari ai medaliei Carnegie Hero Medal, medalie care se acordă pentru altruismul extrem dovedit prin actele de a-și risca viața pentru a salva pe alții, ale medaliaților.

Cercetătorii au studiat interviurile și au evaluat în ce măsură medaliații au avut gândirea intuitivă versus deliberativă. Și intuiția a dominat. “Sunt recunoscător că am fost în măsură să acționez și nu să stau pe gânduri,” a explicat un student care a salvat o femeie în vârstă de 69 de ani, dintr-o mașină, în timpul unei inundații.MartinLKing

Profesorul Rand a ajuns la convingerea puternică că oamenii sunt cooperatori intuitivi, dar tot el a considerat că aceste constatări constituie doar începutul studiilor.

După părerea lui, una e să prezinți o idee și unele dovezi pentru ea și alta e să descrii și să explici această idee într-un mod riguros, matematic.

Majoritatea covârșitoare a teoriilor psihologice sunt verbale: explicații cu privire la modul în care oamenii acționează folosind limbajul de zi cu zi. Dar, cuvintele pot fi imprecise. Poate fi adevărat că “cooperarea este intuitivă”, dar “când este intuitivă?” și ce anume înseamnă “intuitiv”?

Neclaritatea ideilor psihologice le face greu de testat. Rand a căutat să creeze modele cantitative. Pentru a face asta, el a dezvoltat simulări ale societății, pe calculator. Astfel de modele au fost folosite pentru a explora cooperarea.

În 1981, Robert Axelrod,  profesor de științe politice și de politici publice la Universitatea din Michigan, SUA, a folosit pentru cercetări un joc simplu numit “Dilema prizonierului”.

În timpul jocului doi competitori trebuie să decidă dacă să coopereze unul cu celălalt sau să trădeze și pe baza alegerile lor, primesc puncte.

Jocul a fost “botezat” după un scenariu în care poliția interoghează doi hoți, oferind fiecăruia o recompensă dacă îl toarnă pe complicele său. Hoții nu pot comunica pentru a ajunge la o decizie comună; ei trebuie să ia decizii în mod independent.

Pentru a găsi cea mai bună strategie, pentru “Dilema prizonierului”, Axelrod a solicitat idei de strategii de la matematicieni, biologi, economiști, oameni din sfera științelor politice, specialiști în computere și fizicieni din întreaga lume.

El a introdus în computer aceste idei și a realizat un turneu comun în care jucătorii au folosit toate strategiile. Unele dintre ele au fost destul de sofisticate, dar cea câștigătoare a fost una simplă, denumită “după faptă și răsplată”.

“Dilema prizonierului” este un model ideal pentru cooperarea umană și David Rand s-a bazat pe munca lui Axelrod pentru a înțelege de ce evoluția ar fi favorizat altruismul intuitiv.

Nu s-a lămurit însă în ce măsură deliberarea este utilă? Gândirea intuitivă este rapidă, dar inflexibilă. Gândirea deliberativă conduce la rezultate mai bune, dar are nevoie de timp și de energie.

În orice caz, se pare că există o logică evolutivă fermă a instinctului uman de a coopera. De obicei, cooperăm cu alte persoane, deoarece cooperarea ne aduce beneficii dar, în același timp, mințile noastre raționale ne fac să descifrăm când am putea câștiga, din când în când, acționând în mod egoist.

Dacă însă cineva este foarte egoist, deliberarea rațională îl va face și mai egoist.CaiAltruisti

Munca lui Rand a scos la lumină și o veste foarte bună. Intuițiile noastre nu sunt fixate la naștere. Noi dezvoltăm reguli sociale, în comportamentele interpersonale, bazate pe interacțiunile pe care le avem. Dacă se schimbă aceste interacțiuni se va schimba și comportamentul.

În 2012 Rand, Nowak, și Greene au testat și această idee și au tras concluzia că ne-am născut cu tendința de a coopera dar, pentru susținerea bunăvoinței noastre este necesară cooperarea frecventă cu rezultate benefice.

Atunci când altruismul este norma, încurajarea persoanelor de a lua rapid decizii poate scoate în evidență îngerii binelui.

Extensiile acestei cercetări relevă faptul că vom vedea acte rapide sau negândite de generozitate care dezvăluie bunăvoință.

Cei mai mulți dintre noi sunt cu adevărat buni și, dacă nu suntem, putem fi încurajați să fim așa precum o arată și matematica.

Ar fi bine dacă toți am fi călăuziți de vorbele profesorului Rand: “Când sunt binevoitor cu alte persoane, eu nu o fac din cauza unui fel de calcul. O fac pentru că așa mă simt bine”. Este corect însă să adăugăm și amendamentul lui: “Mă simt bine să fiu binevoitor, cu excepția cazului când cealaltă persoană este un ticălos”.

Credem că a fi binevoitori cu alte persoane este conduita care ne poate aduce numai picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:
nautil.us/issue/37/currents/selfishness-is-learned?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *