22 Sep

Ce așteaptă părinții de la școală, note mari și premii sau cunoaștere?

“Fericirea este o recompensă dată celui care n-a căutat-o.

A.P. Cehov

 

Întrebarea din titlu este puerilă pentru că, răspunsul este evident dar, totuși… o folosesc bazându-mă pe constatarea că mulți părinți sunt “vânători” de note și de premii și nu acordă aceeași importanță cunoașterii acumulate de copiii lor în școală.

Acești părinți pot fi recunoscuți prin faptul că sunt gata să reclame orice situație în care copilul lor nu a primit la vreo evaluare din timpul anului școlar nota maximă sau premiul I la sfârșit de an școlar.

Preocuparea lor nu este în niciun fel legată de nivelul real de cunoaștere al copiilor. Ei au fixat drept obiective, pentru trecerea copiilor lor prin școală, obținerea unor carnete de elev pline cu nota maximă și premiul I.

Pentru atingerea acestor obiective nu se dau în lături nici de a-și trata cu o severitate excesivă copiii și nici chiar de la a prolifera tot felul de acuzații la adresa cadrelor didactice, atunci când acestea nu răspund așteptărilor lor.

Cred că aici este momentul să fac precizarea care lipsește din titlu: Școala este furnizoare de CUNOAȘTERE. Notele și premiile sunt produse secundare” în activitatea școlară!

“Produsele/efectele secundare”, alături de cele principale, apar și ele ca rezultate ale oricărei acțiuni pe care o întreprindem.

De pildă, participarea cuiva la o acțiune de voluntariat de eliminare a deșeurilor, cum a fost recent „Let’s Do It România”, are ca țintă principală ecologizarea mediului înconjurător. Pe lângă acest “produs” principal al activității, apar și altele, „secundare”: satisfacția personală, creșterea respectului față de sine, interacțiunea cu efect de socializare cu ceilalți participanți ș.a. Sunt convins că, în cazul niciunui participant, decizia de a lua parte la o asemenea acțiune nu a avut ca bază gândul de a obține produsele secundare menționate.

Thales din Milet

Exemplul de mai sus sugerează și ideea că “produse secundare”, apar în urma acțiunilor oricărei persoane. Mai trebuie spus că, din această categorie de “produse” fac parte și recompensele (inclusiv notele și premiile din sistemul de învățământ). În istoria științei și tehnicii, exemplele care dovedesc valabilitatea acestui lucru sunt nenumărate (ba chiar nenumărabile).

Marele filosof al Greciei antice, Thales din Milet, folosind cunoștințele sale observaționale de astronomie, a prezis că unul dintre ani va avea o climă deosebit de favorabilă pentru producția de măsline. Confirmarea predicției sale, a avut drept consecințe creșterea respectului pe care i    l-au acordat contemporanii săi (care până atunci nu prea au băgat în seamă activitatea lui) și posibilitatea de a aprofunda preocupările sale științifice și filosofice.

Thomas Alva Edison (1847 – 1931) cel mai prolific inventator american (1093 brevete de invenții), a fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei (kinetoscopul). Academia Americană de Arte și Știință i-a acordat în anul 1895 “Premiul Rumford”  iar în anul 1915 “Medalia Franklin” pentru contribuția sa la binele umanității.

Și ca exemplu din contemporaneitate, americanul Bill Gates, cofondatorul lui  Microsoft Corporation, a primit în anul 2005 de la regina Marii Britanii titlul de “Cavaler al Imperiului Britanic“.

În mod cert, niciunul din cele trei personalități menționate nu a avut niciodată grija recompenselor, cum ar fi bogăția sau succesul dar, strădania de a se perfecționa și de a face ceva nou le-a deschis această cale către “produsele secundare” care au rezultat din acțiunile pe care le-au inițiat.

Este de subliniat faptul că orice activitate se poate solda atât cu efecte secundare intenționate, cât și cu efecte secundare involuntare și, de la această regulă, nu se abat nici activitățile din sistemul de învățământ.

Thomas Alva Edison

Cele mai multe dintre lucrurile pe care le dorim, între care se pot include și obținerea de recompense sau căutarea fericirii, sunt construcții mentale întâmplătoare ale căror definiții sunt în permanentă schimbare.

Ele nu reprezintă ceva fix și nu reprezintă o emoție, un sentiment, o valoare sau un mod universal și veșnic de a exista.

De multe ori definim succesul și fericirea pentru un moment dat dar, ele sunt arbitrare pentru că trăim într-o lume în schimbare continuă și noi înșine ne schimbăm continuu. Am cunoscut tineri care, în anii de școală, au fost caracterizați ca fiind mediocri iar când au terminat facultatea au fost șefi de promoție și au obținut joburi de top.

Prin urmare, orice încercare de a fixa drept țel principal obținerea de recompense, purtătoare de fericire, este greșită. Nu poți să-ți fixezi ca obiectiv pentru un an să trăiești o viață perfectă, sperând că pașii pe care ți i-ai stabilit te vor face să ajungi acolo, pentru că așteptările tale privind o viață perfectă fluctuează în timp ce interacționezi cu realitatea.

Tot așa, nu poți să stabilești pentru copilul tău obiectivul ca să termine un an școlar numai cu medii de 10 și să obțină premiul I. Niciunul dintre personalitățile menționate mai sus nu și-a stabilit obiectivul de a primi niște recompense ci de a aprofunda o anumită zonă a cunoașterii.

Bill Gates

Altfel spus, familiile ar trebui să-și încurajeze copiii în direcția creșterii dorinței de cunoaștere și nu în direcția “vânării” recompenselor.

Este adevărat, recompensele, alături de multe alte produse secundare, sunt cele mai plăcute lucruri din viață dar, ele, aproape niciodată, nu sunt și nu au cum să fie intenții de prim ordin. Ele apar drept consecință a faptului că, într-o anumită perioadă, facem într-un mod valoros și semnificativ, ceea ce trebuie și lăsăm ca lucrurile să meargă înainte.

Cei mai mulți dintre noi ne gândim foarte mult la viitor. Facem planuri, chibzuim și comparăm. Ba mai mult, unii dintre noi, trăim în acest scenariu imaginat de gândire mai mult decât în realitatea din jurul nostru.

Acesta este un instinct uman natural, pe care cei mai mulți oameni se angajează pentru supraviețuire. Dar pentru ca acest joc de gândire să aibă sens, facem ceva care ne dăunează: folosim cuvinte cum ar fi fericirea și succesul și le asociem cu evenimentele imaginate.

Astfel, nu numai că trăim într-o lume ireală, dar folosim această lume pentru a ne călăuzi și în realitate, concentrându-ne pe niște definiții artificiale ale unor făgăduințe care nu au nimic concret.

Economistul britanic John Kay este de părere că obiectivele complexe din cadrul sistemelor economice complexe sunt cel mai bine realizate indirect iar acest lucru se aplică foarte mult și la oameni. El a lansat un concept care este paradoxal dar și de bun simț: “cea mai bună modalitate de a atinge orice obiectiv complex sau larg definit, de la fericire până la prevenirea incendiilor forestiere (aș adăuga și obținerea notelor maxime și a premiilor în anii de școală), este calea indirectă”.

Majoritatea recompenselor sunt efecte secundare și apar pe calea indirectă asupra căreia nu avem niciun fel de  control.

Pentru a lua decizii optime, orice persoană ar trebui să-și concentreze atenția asupra a ceea ce poate controla, ceea ce însă nu prea are de-a face cu fericirea, succesul sau orice altă dorință lumească.

În anii de școală ceea ce se poate controla este menținerea permanentă a interesului copiilor pentru cunoaștere.

O mare parte din viitorul imaginar pe care uneori îl construim este o risipă de energie și resurse mentale, deoarece singurul loc unde putem controla ceva este în realitatea prezentă iar restul trebuie lăsat pe seama “produselor secundare”.

Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să ne străduim să fim mai buni sau că nu merită să ne îndeplinim dorințele dar, nu trebuie să uităm că lucrurile cele mai bune din viață nu apar întotdeauna ca răspunsuri la intențiile noastre și la țelurile pe care ni le fixăm.

Sper  să aveți parte de cât mai multe asemenea lucruri bune purtătoare de picături de fericire!

 

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. designluck.com/byproducts/
  2. ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet
  3. ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Alva_Edison
  4. ro.wikipedia.org/wiki/Bill_Gates
  5. en.wikipedia.org/wiki/Obliquity_(book)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.