17 Apr

“Ce-ați făcut cu Pământul, nenorociților?”

“Planeta noastră este un fir de praf singuratic în marele întuneric cosmic care ne învăluie. În anonimatul nostru, în toată această vastitate, nu există nici un indiciu că ajutorul va veni din altă parte ca să ne salveze de noi înșine.”

Carl Sagan

 

Pe 8 februarie 1968 a fost lansat  filmul Planeta maimuțelor, în regia lui Franklin J. Schaffner  și a avut un succes total atât la public cât și în lumea criticilor.

În film astronauții Taylor, Dodge și Landon ajung, cu o navă spațială care a atins aproape viteza luminii, pe o planetă necunoscută. După datele indicate de ceasul de la bordul navei ei se află în anul 3978. Taylor presupune că se găsesc la aproximativ 320 de ani lumină de Pământ.

Astronauții descoperă în junglă triburi de oameni primitivi care sunt hăituiți de maimuțe inteligente care stăpânesc planeta. Maimuțele caută să-i captureze și să-i nimicească pe noii sosiți.

Vizionând filmul am fost convins că este vorba de un SF de aventuri banal dar ajungând la finalul lui zguduitor mi-am schimbat total părerea, plasându-l în rândul filmelor de neuitat generatoare de mesaje memorabile.

În acel final eroul principal, astronautul George Taylor (Charlton Heston) dă peste ruinele Statuii Libertății și își dă seama că a fost pe Pământ tot timpul, dar nu l-a recunoscut pentru că toată civilizația umană, cu tot ce a creat ea, fusese distrusă și i-au luat locul hoardele de maimuțe. Scena respectivă cu exclamația lui Taylor  Ce-ați făcut cu Pământul, nenorociților?” a devenit scena definitorie a filmului.

Ce legătură are acest SF de acum 52 de ani cu realitățile zilei de azi dominate de urmărirea cu înfrigurare a evoluției pandemiei cu COVID-19?

Răspunsul la această întrebare este simplu: modul în care ne distrugem planeta, pus în evidență de nenorocita asta de pandemie, ne înscrie în mod categoric pe traiectoria care duce la o stare de fapt care în viitor (de pildă în anul 3978) cele văzute în film să reprezinte realitatea.

Frica de pandemie a “sechestrat” omenirea în case fapt care, în mod paradoxal, a condus la o consecință pozitivă a pandemiei: natura a început “să se vindece”.

Indienii din statul Punjab spun că natura se vindecă văzând cu ochii în timpul carantinei impuse de coronavirus, întrucât vârfurile din Himalaya învăluite până acum de smog au devenit clar vizibile de-a lungul marginii de nord a țării.

Câteva fotografii din Jalandhar, oraș din nordul Indiei, în care apar munții au devenit virale. Harbhajan Singh, fost jucător profesionist de cricket, a declarat în 3 aprilie: „Nu am văzut niciodată zona Dhauladhar (la aproximativ 200 de kilometri nord de Jalandhar) de pe acoperișul meu din Jalandhar. Niciodată nu mi-am imaginat că este posibil”.

Este de notat că India a impus un blocaj fără precedent pe 22 martie, când a ordonat la aproape 1,4 miliarde de oameni să rămână în case și a stopat economia. Pe acest fond, Consiliul Central pentru Controlul Poluării din India a raportat la 31 martie că  „măsurile de interdicție la nivel național au dus la o îmbunătățire semnificativă a calității aerului în țară”.

La peste 10.000 de km de Jalandhar, în California, s-a petrecut ceva similar. Imaginea mentală pe care mulți oameni o au asupra orizontului din Los Angeles, cel mai mare oraș al statului, este una întunecată de smog, cu o poluare groasă a aerului care atârnă peste clădirile din centrul orașului.

Ca urmare a ordinelor de a rămâne la domiciliu pentru a stopa focarul mortal de coronavirus, cu orașul Los Angeles și întregul stat California s-a întâmplat ceva extraordinar. Marți, 7 aprilie, potrivit IQAir  (o companie elvețiană specializată în soluții tehnologice care ajută la protejarea oamenilor de poluanții aerieni și monitorizează nivelul de poluare în orașele de pe glob), Orașul Îngerilor a devenit orașul cu aerul cel mai curat dintre multe orașe importante din lume.

Dr. Yifang Zhu, profesor de științe ale sănătății mediului la Școala de Sănătate Publică a UCLA (University of California, Los Angeles) și echipa ei de cercetare au constatat că între 16 martie – (cu trei zile înainte ca guvernatorul Californiei să ordone celor 40 de milioane de locuitori ai statului să rămână acasă) – și 6 aprilie s-a produs o îmbunătățire cu 20% a calității aerului în sudul Californiei.

Îmbunătățirea observată a inclus o scădere cu 40% a nivelului de PM 2,5 (particule atmosferice care au diametrul mai mic de 2,5 µm care înseamnă cam 3% din diametrul firului de păr uman), o clasă de poluanți microscopici ai aerului care produc probleme cardiovasculare și respiratorii grave, în special la copii și vârstnici. Legat de asta, un studiu realizat de către Xiao Wu și Rachel C. Nethery, de la Harvard University, a dovedit că expunerea la PM 2,5 înseamnă un risc crescut de deces din cauza Covid-19.

„Cu mai puține mașini pe șosea și cu mai puține emisii provenite de la acele țevi de eșapament, nu este surprinzător să vedem îmbunătățiri ale calității aerului în general”, a declarat dr. Zhu.

Coronavirusul a forțat multe dintre cele mai mari țări din lume să restricționeze mișcările oamenilor și drept consecință au fost observate scăderi similare ale poluării aerului în întreaga lume.

Pe măsură ce autostrăzile s-au golit și fabricile s-au închis, centurile de poluare brune murdare de deasupra orașelor și centrelor industriale s-au micșorat în câteva zile după blocare, mai întâi în China, apoi în Italia, Marea Britanie, Germania și zeci de alte țări. Peste tot s-au produs scăderi ale dioxidului de carbon și dioxidului de azot de până la 40%, îmbunătățind considerabil calitatea aerului și reducând riscurile de astm, atacuri de cord și boli pulmonare.

Indicii de mediu cheie, care s-au deteriorat constant de mai bine de o jumătate de secol, s-au oprit în a se deteriora ori s-au îmbunătățit.

Pandemia a arătat că poluarea scade rezistența noastră la boli. Mai multă expunere la fumurile de trafic înseamnă plămâni mai slabi și un risc mai mare de a muri din cauza Covid-19, potrivit oamenilor de știință de la Harvard University.

În opinia șefului de mediu al ONU, economista daneză Inger Andersen, natura ne transmite mesajul că, dacă neglijăm planeta, ne punem propria sănătate în pericol.

În timp ce tributul uman a crescut înspăimântător, de la un singur caz din Wuhan la o pandemie globală care a ucis până în prezent (17 aprilie) peste 149.378 de oameni, se pare că natura a putut să respire din ce în ce mai ușor.

Specia umană s-a retras în case în schimb fauna sălbatică a umplut vidul. Anul acesta se va înregistra aproape cu siguranță un număr mult mai redus de autoturisme și autocamioane pe șosele care, de exemplu doar în Marea Britanie iau anual viața a aproximativ 100.000 de arici, 30.000 de cerbi, 50.000 de bursuci și 100.000 de vulpi, precum și multe alte specii de păsări si insecte.

Coioții, în mod obișnuit intimidați de trafic, au fost depistați pe podul Golden Gate din San Francisco. În apropierea caselor din Washington, la câțiva kilometri de Casa Albă, pasc căprioare. Porcii mistreți devin mai îndrăzneți în Barcelona și Bergamo, Italia. În Țara Galilor, păunii s-au strecurat prin Bangor iar în Africa de Sud caprele au ajuns prin Llandudno o suburbie rezidențială a Cape Town-ului.

Pentru mulți experți, este o imagine despre cum ar putea arăta lumea fără combustibili fosili. Dar speranțele că umanitatea ar putea ieși din această oroare intrând într-o lume mai sănătoasă și mai curată va depinde nu de impactul pe termen scurt al virusului, ci de deciziile politice pe termen lung luate cu privire la ce urmează.

Din păcate, poluarea redusă este probabil temporară. Pe măsură ce restricțiile se vor ridica și se trece la reluarea activităților obișnuite calitatea aerului va scădea din nou.

Dacă guvernele folosesc pompele economice cu intenția de a reveni la afaceri ca de obicei, câștigurile privind mediul vor fi temporare sau inversate.

China oferă deja câteva indicii privitoare la ce ne putem aștepta. În Wuhan fără noi cazuri de îmbolnăviri cu noul coronavirus, blocajul s-a relaxat și de la sfârșitul lunii martie consumul de energie și poluarea aerului au crescut deja.

Este momentul când, parafrazându-l pe astronautul Taylor, putem striga la politicieni “Ce faceți cu Pământul, nenorociților?”

O infimă speranță privind viitorul planetei și totodată o picătură de fericire oferă recomandarea dr. Yifang Zhu:  “Dar ceea ce se relevă (din vindecarea naturii – n.n.) este că putem lua măsuri pentru îmbunătățirea calității aerului nostru și că nu avem nevoie de o pandemie sau de pierderi de vieți omenești și diminuarea calității modului de viață pentru a face acest lucru… trebuie să ne gândim cu adevărat la modul în care să facem o lume mai durabilă, în care tehnologiile și politicile se unesc pentru a ne aduce energie mai curată astfel ca aerul pe care îl respirăm să rămână la fel de curat ca și cel pe care îl respirăm în aceste zile.”

Don’t worry, be happy!

Surse:

  1. globalnews.ca/news/6800723/coronavirus-himalayas-india/
  2. edition.cnn.com/2020/04/07/us/los-angeles-pollution-clean-air-coronavirus-trnd/index.html
  3. www.theguardian.com/world/2020/apr/09/climate-crisis-amid-coronavirus-lockdown-nature-bounces-back-but-for-how-long

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.