23 Jun

Ce fel de părinți sunteți?

„Unul dintre cele mai mari daruri pe care un părinte le poate oferi unui copil este să-l ajute să-și găsească talentele.”

Sean Covey

 

Ideea acestui articol mi-a venit citind despre modul în care Alison Gopnik, profesor de psihologie și filosofie la University of California, Berkeley, categorisește părinții Americii moderne, în “părinți grădinari” și „părinți tâmplari”.

Această împărțire se potrivește foarte bine și la noi cu deosebirea că la noi se poate vorbi și de o a treia categorie, din păcate foarte bogat reprezentată în societatea noastră.

Această categorie este greu de “botezat” mai ales că ar fi o jignire adusă meseriei (mai corect celor care o practică) după care am face-o. Eu le voi spune “părinți no name”.

Dar să vedem mai întâi la ce se referă profesorul Gopnik!

“Tâmplarul” crede că copilul său poate fi modelat. “Ideea este că dacă faci lucrurile potrivite, dobândești abilitățile potrivite și citești cărțile corecte, vei putea să-ți formezi copilul într-un anumit tip de adult”, spune ea.

“Grădinarul”, pe de altă parte, este mai puțin preocupat de controlul asupra ce va deveni copilul, în schimb, îi oferă un spațiu protejat pe care să-l exploreze. Stilul “părinților grădinari”  implică “crearea pentru copil a unui ecosistem bogat, educativ, dar și variabil, divers și dinamic”.

Cum ziceam, la noi se poate vorbi și despre părinții “no name”, părinții cărora nu le pasă în niciun fel de copiii lor, ba poate chiar îi abandonează sau îi încredințează altora (rudelor sau străzii).

Copiii acestora au venit pe lume fie “din greșeală” fie din dorința părinților respectivi de “a intra în rândul lumii” adică de a-și asigura perpetuarea numelui.

„Părinții no name” nu au niciun fel de preocupări pentru a le asigura copiilor lor un microclimat confortabil, alimentație sănătoasă, odihnă adecvată ș.a.

Astfel, copiii ajung să crească la întâmplare, mai popular spus „cum le-o fi norocul”. Despre acești copii părinții nu au habar nici ce și cum mănâncă nici cum își petrec ziua și nici ce se întâmplă cu ei la școală.

În cariera mea am întâlnit, din păcate, destule cazuri în care, în 4 ani de ciclu școlar (de gimnaziu sau de liceu) părinții nu au fost la nicio întâlnire cu diriginții sau profesorii clasei.

Am întâlnit și situații când anumiți părinți, obligați fiind de vreo situație particulară (de exemplu pentru vreo adeverință), au venit la școală dar nu au putut preciza în ce clasă (A, B, C… sau profilul …) este copilul lor.

Toate acestea exemple descriu profilul părinților “no name”, nici “tâmplari” nici „grădinari”.

Revenind la “părinții tâmplari”, cred, tot pe seama propriei experiențe, că la noi sunt mai numeroși decât „părinții grădinari”.

Nu vorbesc aici de faptul că ei nu iau în seamă sfaturile celor competenți privind orientarea școlară și profesională ci de faptul că ei stabilesc de la începutul începutului (poate chiar din primii ani de viață ai copilului) ce profesie vor avea copiii lor când vor fi adulți: fotbaliști, medici, avocați etc.

Dacă asta ar fi doar o problemă teoretică, mai treacă meargă. Dar, pentru a-și atinge obiectivul prestabilit, “părinții tâmplari” iau și măsurile practice pe care le consideră cele mai potrivite. De pildă, angajează pentru copii, încă din clasa a IX-a (unii chiar mai devreme), meditatori pentru disciplinele necesare la admiterile în învățământul superior.

Din păcate și sistemul nostru școlar contribuie, din plin, la acest tip de educație, descris frecvent prin sintagma “formarea tineretului”.

La terminarea gimnaziului copilul trebuie deja să opteze pentru un profil și o specializare. Ce știe el despre calea pe care va merge, ca urmare a opțiunii sale (dar mai ales a părinților)?

El știe câte ceva, eventual, despre 6 profesii (ale părinților și ale bunicilor). De ce ar alege, de exemplu, profilul chimie-biologie? Pentru că cineva din familie a urmat acest profil ca să devină, în cele din urmă, medic, farmacist, chimist sau biolog.

Ce se întâmplă însă dacă, la terminarea liceului ajunge la concluzia că ar vrea să-și dedice viața profesională artelor? Sau invers, ce se întâmplă dacă a absolvit un liceu de artă dar este atras mai mult de medicină?

Sunt întrebări cu răspunsuri greu de dat.

Răul în această abordare, concentrată mai mult pe viitorul decât pe prezentul copiilor, este că atât părinții cât și copiii pot deveni anxioși, tensionați și chiar nefericiți.

Ca o ironie a sorții, se pare că, cu cât părinții își fac griji mai puține cu privire la rezultate cu atât copiii lor se vor descurca mai bine în viață.

Chiar dacă dezavuez această mentalitate “dictatorială” (exprimată prin declarații gen “eu știu cel mai bine cum trebuie să arate viitorul copilului meu”) nu le pot reproșa “părinților tâmplari” atitudinea privind creșterea copiilor.

Majoritatea părinților, din momentul nașterii copiilor lor, își pun toate speranțele în ei: că vor fi cei mai frumoși, cei mai deștepți, cei mai realizați în viață ș.a.m.d.  Aceste speranțe pot deveni însă “otrăvitoare”.

Pe de-o parte, copiii nu vin pe lume ca să ne îndeplinească nouă speranțele. Ei au propria lor viață, propria personalitate și trebuie să-și urmeze propria cale.

Noi trebuie să-i iubim la fel de mult indiferent care este calea aleasă de ei, chiar dacă este opusă celei pe care noi am fi vrut-o.

Pe de altă parte, dacă copiii merg pe calea “trasată” de părinți, s-ar putea ca ei să nu devină împliniți și să ajungă poate chiar nefericiți. În acest caz, părinții sunt cauza existenței lor poate mizerabile. Acei copii nu le pot fi recunoscători părinților și nici nu au pentru ce.

Numai copiii împliniți vor fi recunoscători și condiția este ca ei să nu devină un obiect ci o persoană, o valoare în sine.

Categoria “părinților grădinari” este conștientă de faptul că a crește copii e asemenea grădinăritului. Degeaba își propune cineva să lucreze într-un anume fel grădina, fiindcă plantele au viața lor.

Grădinarul se poate ocupa de sol, de punerea semințelor, de îngrijirea cât mai bine a plantelor.

În ceea ce privește recolta, cât de înaltă și de viguroasă va fi planta, nu există garanții.

Sesizați deosebirea fundamentală față de mentalitatea “de tâmplar”? Scopul nostru ca părinți nu este să obținem un anumit tip de copil, ci să creăm acel spațiu de dragoste, siguranță și stabilitate astfel încât copilul să poată avansa pe calea care îl va face un om împlinit, așa cum își dorește el!

În general, copiii trebuie să fie îngrijiți mult timp. Ceea ce pot face în acest răstimp părinții, pentru viitorul copiilor lor, este de a le prezenta, cât mai multe aspecte ale activităților din viața unui om și cât mai multe trasee profesionale posibile.

Aici se poate înscrie, de exemplu, și preocuparea mămicilor sau bunicilor în atragerea copiilor la activități gospodărești, inclusiv de la vârste fragede de 2-3 ani.

Cât privește demersurile de prezentare ale unor trasee profesionale, ele pot interfera cu cele ale școlii, din cadrul activităților de orientare școlară și profesională.

Copiii, în mod sigur, vor ști să aleagă varianta cea mai bună pentru ei iar, dacă cumva acest lucru nu se va întâmpla, nu vor avea de ce să fie supărați pe noi, părinții.

Un argument în favoarea acestei idei îl constituie experimentele realizate de cercetătorii Elizabeth Bonawitz și Laura Schulz la Massachusetts Institute of Technology (MIT) prin care au descoperit că, dacă dați o jucărie complicată unui copil de 4 ani, el găsește singur toate variantele de a se juca cu ea.

Este evident că, dacă la 4 ani dispun deja de astfel de capacități, ele se vor dezvolta până la maturitate.

Prin urmare, dragi părinți, dacă citind aceste rânduri ați constatat că sunteți “părinți grădinari” fiți convinși că veți beneficia de încă multe, multe picături de fericire de pe urma copiilor voștri. Dacă faceți parte dintr-o altă categorie, încă nu este târziu pentru schimbare!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.npr.org/sections/goatsandsoda/2018/05/28/614386847/what-kind-of-parent-are-you-carpenter-or-gardener

2.autoeducare.ro/tag/parinti

3.parintecuminte.ro/copilul-imaginar/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.