13 Aug

Ce tehnici psihologice folosesc cei din Navy SEALs și tu nu? (5)

Controlați-vă poftele, dragii mei, și veți cuceri natura umană.

 

Charles Dickens, „Nicholas Nickleby”

 

Seria de articole consacrate prezentării tehnicilor psihologice folosite la Navy SEALs se încheie cu prezentarea ultimelor două tehnici.

 

Vorbitul pozitiv cu propria persoană (POSITIVE SELF TALK)

 

Dacă ați urmărit „avalanșa” de aserțiuni despre subconștient de până aici, credem că va fi ușor de acceptat, ca o tehnică psihologică utilă, și tehnica convorbirii cu sine.

 

Probabil că de această tehnică omul s-a folosit, involuntar sau voluntar, din totdeauna.

 

La prima vedere afirmația poate părea hazardată, dar ea este perfect acoperită de realitate. Pentru a argumenta această idee este suficient de amintit că majoritatea oamenilor, întreținem uneori monologuri/dialoguri interioare.

 

Aceste monologuri/dialoguri nu sunt altceva decât acele gânduri care ne trec prin minte, de multe ori neobservate sau unele mult prea binecunoscute pentru a le mai băga în seama.

 

Din păcate, cei mai mulți dintre oameni, atunci când vorbesc cu ei înșiși o fac doar pentru a-și aduce critici de genul:

 

Întotdeauna mă enervează chestiile astea.”, SelfTalking

 

N-are niciun rost!”,

 

Sunt așa de nepriceput!”,

 

Pur și simplu eu nu am noroc.”,

 

Îmi urăsc munca!” ș.a.

 

Dacă recunoașteți printre gândurile proprii și acest gen de gânduri, înseamnă că subscrieți la ideea că propriile noastre gânduri se constituie în cei mai vehemenți critici ai noștri. Gândurile negative proprii se manifestă așa cum s-ar manifesta o persoană cu care conviețuim și care nu face altceva decât să ne urmărească pas cu pas și să ne critice.

 

În general, tot ce se spune în convorbirile cu propria persoană devine directivă pentru subconștient și astfel majoritatea lucrurilor spuse în gând și repetate de multe ori devin credințe care ghidează viața.

 

În contextul în care individul gândește negativ și ajunge să creadă ceea ce gândește, rezultatul nu poate fi altul decât disconfortul, neliniștea, anxietatea și depresia.

 

În contextul în care individul gândește pozitiv, are capacitatea de a-și reprograma subconștientul de așa manieră încât să-și apropie foarte mult șansele de a sorbi picături de fericire.

 

Vorbitul pozitiv cu sine implică vorbitul despre reușite (fie ele cât de mici), despre cum au fost depășite unele greutăți, despre țeluri ș.a. De asemenea, auto-încurajarea/auto-îmbărbătarea dar și rugăciunea sunt forme ale convorbirii pozitive cu sine.

 

Cât de puternică poate fi tehnica convorbirii pozitive cu propria persoană?

 

Pentru deplina lămurire a problemei vom relua unele idei din articolele precedente. Începem cu un exemplu negativ: dacă cineva repetă mereu o minciună, ajunge să creadă el însuși în ea.

 

Acest lucru însă, este valabil pentru orice fel de gând: prin repetarea suficient de des a unui lucru, fie că este adevărat fie că nu, ajungem să credem în el.

 

Pe de altă parte, orice idee, plan, închipuire sau intenție, se poate transfera în subconștient dacă se repetă în gând de un număr suficient de ori.

 

A nu se uita însă că orice gând trebuie să fie acceptat mai întâi de mentalul conștient, sub forma unei imagini, pentru ca apoi subconștientul să producă rezultatul dorit.

 

În acest context, contemplarea imaginii ideale a obiectului gândului, trebuie să fie însoțită de un sentiment de bucurie și încredere deplină în posibilitatea realizării obiectivului vizat prin gândul pozitiv respectiv.

 

Altfel spus, eficacitatea oricărui gând folosit într-o convorbire cu sine, provine, în mare măsură, din încrederea pe care persoana o are în valoarea de adevăr a gândului respectiv.

 

Eficacitatea gândului depinde însă și de semnificația cuvintelor folosite pentru repetarea lui. Textul convorbirii cu sine trebuie să se refere la însușiri pozitive: credință, cinste, speranță, optimism, curaj, inițiativă, mărinimie, toleranță, tact, amabilitate, luciditate ș.a.

 

Însă atenție, pe parcursul repetării unui gând, niciodată nu trebuie să se ajungă la repetiții verbale în mod mecanic. Acestea nu au valoare.

 

Să imaginăm câteva exemple de texte care, prin repetare zilnică, de un număr mare de ori, ar putea fi surse de autosugestie:

 

Sunt calm, sunt foarte calm, nu mă grăbesc deloc, nici cu vorba nici cu fapta. Sunt calm sunt foarte calm, am suficient timp să răspund celor făcute ori afirmate de alții. Sunt calm, sunt foarte calm.”,

 

Mă simt foarte bine. Starea mea de sănătate s-a îmbunătățit. Pe zi ce trece mă simt tot mai bine. Mă simt foarte bine.”,

 

Am reușit să trec de această încercare și altă dată. Mă simt capabil să o fac din nou. Știu că pot. Sunt convins că voi reuși.”

 

PisicaConcentrata

 

Stres Control (STRESS CONTROL)

 

Efectul stres-ului asupra omului poate fi devastator, așa cum s-a amintit și în postarea de aici. Un mod simplu de a ne controla pasiunile răzbunătoare, fie și numai verbale, este acela de a stăpâni actul respirator.

 

Prin practicarea exercițiilor de control al respirației putem fi mai calmi, iar mintea poate să devină liniștită. O tehnică de autorelaxare prin autocontrolul respirației poate include, de exemplu, următoarele elemente:

 

vă așezați pe un scaun sau vă întindeți pe o canapea și relaxați musculatura corpului;

 

– urmăriți cum intră și iese aerul din plămâni, concentrându-vă atenția pe zona nasului;

 

– încercați să măriți, fără efort, durata inspirației și a expirației;

 

– mutați-vă atenția spre abdomen urmărind și mișcarea abdomenului dar, păstrând o parte a minții concentrată pe circulația aerului.

 

În continuare, se poate aplica concentrarea minții pe detalii de genul, aerul care intră în plămâni este plăcut răcoros, cel care iese e cald și umed.

 

Se poate asocia cu inspirația și expirația și ideea că energia aerului, la intrare este mai mare și mai mică la ieșirea din plămâni.

 

De asemenea, se pot asocia mental cu inspirația și calitățile urmărite prin aceste exerciții, liniște, calm – iar cu aerul expirat, enervarea și stresul, supărarea și comportamentul inadecvat.

 

Exercițiul cu durata de cinci sau zece minute la început se poate extinde până la 20 de minute când, mai mult ca sigur, veți avea un control mult mai bun asupra emoțiilor (amănunte aici).

 

Nu putem încheia tema STRESS CONTROL fără să precizăm că, și prin autosugestie se poate realiza auto-relaxarea. Exemplul „Sunt calm…….” din paragraful precedent, a fost ales tocmai pentru a sprijini această idee.

 

Dacă ați ajuns până aici citind despre tehnicile psihologice folosite la Navy SEALs poate vă aflați în situația de a constata că, de fapt, și Dumneavoastră folosiți aceste tehnici sau altele asemănătoare. Credem că recunoașteți că această constatare vă produce o mică satisfacție adică ați „sorbit” o picătură de fericire.(?)

 

Dacă nu faceți parte din grupul de practicanți ai tehnicilor, sperăm că ideile prezentate și aplicarea unora dintre tehnici vă vor oferi în viitor picături de fericire.

 

Don‘t worry, be happy!

 

 

Surse:

 

1. autoeducare.ro/ce-sa-ti-spui-cand-vorbesti-cu-tine-shad-helmstetter

2. http://blog.jorjette.ro/importanta-respiratiei-in-autocontrol/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *