30 Mar

Ce trebuie să facem pentru a găsi calea cea mai rapidă spre fericire?

Căutarea fericirii este o cea mai ridicolă sintagmă; dacă vei căuta fericirea, nu o vei găsi niciodată.”

C.P. Snow

 

Răspunsul scurt la întrebarea din titlu este: NIMIC. Răspunsul lung îl puteți afla citind cele ce urmează.

Cercetarea psihologică arată că, cu cât ne străduim mai mult să fim fericiți, cu atât mai puțin probabil vom atinge acest obiectiv

Pentru mulți, acest demers este o „neobosită călătorie” și cu cât se străduiesc mai mult, cu atât mai mult vor eșua.

Chiar dacă pentru unii urmărirea continuă a fericirii poate funcționa, cele mai recente cercetări științifice sugerează că, pentru mulți alții acest lucru poate să producă serioase efecte contrare, conducând, spre exemplu, la stres, singurătate și eșec personal.

Potrivit acestui punct de vedere, fericirea poate fi comparată cu un fel de pasăre fricoasă: cu cât încercăm mai din greu să o prindem, cu atât va zbura mai departe.

De aici rezultă o explicație și pentru stresul și dezamăgirea pe care unii le resimt în timpul evenimentelor speciale cum ar fi ziua lor de naștere, Crăciunul sau Revelionul.

Profesorul Iris Mauss, de la University of California, Berkeley, este unul dintre primii psihologi care a explorat, din punct de vedere științific, ideea succesului sau insuccesului în urmărirea fericirii.

Ea spune că a fost inspirată de numărul mare de cărți, despre arta și știința de a fi fericit, publicat în ultimele două decenii, multe dintre cărți prezentând fericirea ca fiind condiția sine qua non (indispensabilă) a existenței.

“Oriunde te-ai uita poți vedea cărți despre felul în care fericirea este bună pentru tine și cum trebuie practic să te faci mai fericit, aproape ca o datorie”, spune ea. Dar acele volume nu fac altceva decât să pregătească lumea pentru dezamăgire.

“Oamenii ar putea stabili standarde foarte înalte pentru propria lor fericire – ei cred că ar trebui să fie fericiți tot timpul sau extrem de fericiți ceea ce îi poate determina să se simtă dezamăgiți de ei înșiși, lucru care ar putea avea acele efecte autodistructive” mai spune profesorul Mauss.

Punându-ne mereu întrebarea “Cât de fericit(ă) sunt eu?” am putea să ne creăm o conștiință de sine care anulează tocmai sentimentele pe care am vrea să le obținem.

Lucrând cu Maya Tamir (Boston College și Hebrew University), Nicole Savino (University of Denver) și Craig Anderson (University of British Columbia, Vancouver), Mauss a efectuat o serie de studii.

De exemplu, într-un chestionar detaliat s-a cerut participanților, printre altele, să evalueze declarații precum:

  • Cât de fericit sunt la un moment dat, spune multe despre cât de valoroasă este viața mea.
  • Pentru a avea o viață semnificativă, trebuie să mă simt fericit în cea mai mare parte a timpului.
  • Eu acord valoare lucrurilor din viață doar în măsura în care ele influențează fericirea mea personală.

După cum era de așteptat, echipa a constatat că, participanții care au susținut declarațiile de mai sus au făcut parte din grupa celor a căror viață actuală a avut mai puțin conținut.

Echipa de cercetători a tras și concluzia că, în general, dorința de a fi fericit(ă) nu ne face să ne simțim mai rău atunci când trecem prin perioade grele dar, pot înăbuși sentimentele de mulțumire care ar putea apărea în mod natural atunci când vremurile sunt bune.

Pasul următor al lui Mauss și al colegilor ei a fost să vadă dacă ar putea manipula atitudinea oamenilor pentru a-și modifica fericirea pe termen scurt.

Pentru a face acest lucru, ei au cerut la jumătate din participanții la studiu să citească un articol (fals) din ziar, care preamărea importanța fericirii, în timp ce grupul de control a citit un articol neutru, fără referire la fericire.

Echipa a cerut apoi participanților să urmărească un film care “te unge la suflet” despre o victorie olimpică și după aceea i-a chestionat despre simțămintele lor.

Din nou, cercetătorii au observat un efect oarecum „ironic”: filmul nu a reușit să ridice mai mult dispoziția celor care au fost pregătiți să-și dorească o fericire mai mare, în comparație cu cei care au citit articolul neutru.

Se pare că cititul despre fericire a ridicat așteptările participanților cu privire la modul în care ar trebui “să se simtă” atunci când urmăresc ceva optimist și plin de speranță. Pentru că sentimentele lor reale nu au atins aceste standarde, ei au terminat filmul mai degrabă dezamăgiți decât emoționați.

Probabil că ați simțit acest lucru în timpul unui eveniment deosebit cum ar fi o nuntă sau o costisitoare “călătorie a vieții”: cu cât v-ați dorit mai mult să vă bucurați de fiecare moment al evenimentului respectiv, cu atât mai puțin distractiv a devenit acesta.

Mauss a demonstrat că dorința de fericire și urmărirea ei poate, de asemenea, să amplifice sentimentele de singurătate și deconectare, probabil pentru că ne determină să ne concentrăm atenția asupra noastră și a propriilor noastre sentimente, în loc să apreciem oamenii din jurul nostru.

“Auto-focalizarea ar putea să mă facă să interacționez mai puțin cu alți oameni și aș putea judeca pe alți oameni mai negativ, percepându-i ca fiind capabili “să încurce fericirea mea””, a adăugat profesorul.

Anul trecut, Sam Maglio de la University of Toronto și Aekyoung Kim de la Rutgers University, New Jersey au ajuns la concluzia că urmărirea conștientă a fericirii poate să aibă și un alt efect contrar, prin faptul că ne determină să simțim că timpul ne scapă printre degete.

Deoarece urmărirea obiectivului (fericirea) necesită o investiție de timp și, pentru că fericirea este un scop care nu se realizează adesea pe deplin, căutarea ei determină oamenii să anticipeze nevoia de a dedica din ce în ce mai mult timp continuării urmăririi ei și, ca rezultat, ei simt ca și cum ar avea tot mai puțin timp la dispoziție în prezent.

Problema, spune Maglio, este că fericirea este un scop nebulos și mișcător – este foarte greu să simți că ai atins fericirea maximă și chiar dacă te simți mulțumit, vrei să prelungești aceste sentimente.

Rezultatul este că totdeauna rămâne ceva mai mult de făcut. “Fericirea provine din ceva plăcut de care mă pot bucura chiar acum, ceva dificil pentru care trebuie să continui să lucrez mereu, mereu și mereu”, spune Maglio.

Acesta este exact modul de a gândi care ne va face mai puțin fericiți, potrivit cercetării lui Maglio. După părerea sa aceste constatări nu sunt un motiv pentru a evita deciziile mari din viață care ar putea să îmbunătățească propria bunăstare a persoanei, cum ar fi, de exemplu,  părăsirea unui partener abuziv. Uneori, într-adevăr trebuie să ne concentrăm pe fericirea noastră imediată.

Profesorul Maglio subliniază faptul că mass-media socială ne face deosebit de conștienți de viața “pictată” frumos a altor persoane, crescând potențial dorința noastră de a trăi o viață mai fericită și mai interesantă.

El crede că vom fi mai fericiți dacă nu ne vom uita la alții pentru a ne stabili standardele pentru ceea ce constituie o viață bună și semnificativă.

“Dacă prietenul tău îți amintește constant de acea locație exotică sau acea cină fastuoasă, cred că acestea servesc ca o aluzie la faptul că alți oameni sunt mai fericiți decât tine și trebuie să dai din nou startul privind urmărirea acelui obiectiv care este fericirea”, spune Maglio. “Cred că această dorință de fericire este în creștere în zilele noastre”.

Pe de altă parte, profesorul Iris Mauss subliniază că o mulțime de cercetări au arătat că oamenii care iau o atitudine care “acceptă” mai ușor sentimentele negative mai degrabă decât să încerce în mod constant să lupte cu ele, considerându-le un dușman al bunăstării lor, ajung, pe termen lung, mai mulțumiți de viața lor.

Din aceste motive, după părerea ei, o atitudine mai stoică față de suișurile și coborâșurile vieții, în care acceptăm sentimentele rele ca evenimente trecătoare, în loc să încercăm să le eliminăm în întregime, este mult mai utilă.

Nici unul dintre lucrurile menționate nu înseamnă a nega faptul că unele mici trucuri, cum ar fi păstrarea unui “jurnal de recunoștință” sau practicarea bunăvoinței față de alții, ne pot spori starea de bine. Dar, nu trebuie să ne așteptăm la o ridicare consistentă și imediată a stării noastre de spirit și trebuie să încetăm să ne tot întrebăm “Cum ne simțim?”.

Deci, iubite cititorule, urmărirea cu obstinație a fericirii duce către o “fundătură”. Picăturile de fericire ni le oferă viața cea de toate zilele!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.bbc.com/future/story/20181218-whats-the-quickest-way-to-happiness-do-nothing?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160511/

3.www.researchgate.net/scientific-contributions/57902953_Nicole_S_Savino

4.www.researchgate.net/scientific-contributions/2137101559_Craig_L_Anderson

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.