16 Mar

Cel mai bine se învață, la orice vârstă, folosind efectul de spațiere

Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.”

Henry Ford

 

Învățatul este activitatea umană care ne ține cel mai mult în priză.” Toată viața, chiar și în afara educației formale, avem de învățat în mod regulat o cantitate mare de informații noi: limbi străine, termeni tehnici, discursuri, numele colegilor etc…etc.

Învățarea prin simpla memorare a informației este obositoare și ineficientă. Dacă vrem să ne amintim ceva, trebuie să ne punem la lucru serios creierul.

Din păcate, în școală nu suntem învățați cum să învățăm, suntem învățați cum să trecem testele. O dovadă o constituie și atenția deosebită care se acordă simulărilor de examene, cum au fost și cele recente.

Nu are importanță care sunt achizițiile învățării pentru toată viața. Important este ca în ziua testului randamentul să fie maxim.

În timpul școlarizării, cei mai mulți dintre noi ne-am obișnuit să petrecem ore în șir memorând fapte, ecuații, numele elementelor, verbele franceze, datele principalelor evenimente istorice ș.a.m.d.

Ne-am pomenit de multe ori, tocind cu disperare, cu o noapte înaintea unui test. Citeam din nou și din nou notițele noastre, stimulându-ne poate cu cafea, în speranța că informația își va găsi cumva loc în creierul nostru. După ce testul s-a încheiat, destul de repede am uitat totul.

În acest context, cea mai importantă pricepere, am putea să o numim “metapricepere”, pe care ne-o putem însuși, este deprinderea cum să învățăm.

Aici poate “intra în scenă” efectul de spațiere a învățării. Este un demers extrem de util care se bazează pe faptul că suntem mai capabili să ne reamintim informațiile și conceptele dacă le învățăm în mai multe sesiuni separate.

Acest efect îl putem folosi prin folosirea repetiției spațiate (repetiției cu pauze) pentru a învăța treptat aproape orice.

Funcționează pentru cuvinte, numere, imagini și abilități. Funcționează pentru oricine, de la copii la vârstnici. Poate fi folosit pentru a învăța inclusiv lucruri mai sofisticate, de la stiluri artistice până la ecuații matematice.

Efectul de spațiere a învățării nu este deloc o noutate. Primul care l-a identificat a fost Hermann Ebbinghaus (1850-1909), psiholog german și pionier al cercetării în domeniul memoriei cantitative.

Repetarea spațiată s-ar putea să nu aibă efectul iminent al tocelii dar, informațiile pe care le învățăm prin ea pot dura o viață și tind să fie reținute efectiv.

Nu s-a găsit încă nici un răspuns definitiv care să explice cum funcționează efectul de spațiere a învățării. Cu toate acestea, se crede că un număr de factori îl ajută:

Contrar bunului simț, uitarea și învățarea sunt legate. (Uitarea este o calitate a meoriei.) Când repetăm ceva pentru a nu uita, în creierul nostru, unele lucruri memorate trec în plan secund lăsând loc celor care se doresc a fi consolidate prin adăugarea de noi detalii.

Acesta este motivul pentru care testele practice de exersare și încercarea de a preda altor persoane cele învățate sunt cele mai eficiente metode pe care elevii și studenții le pot folosi pentru recapitulare.

Recuperarea unor date memorate modifică modul în care sunt ele codate. În esență, cu cât este mai greu să ne amintim ceva acum, cu atât mai bine ni-l vom aminti în viitor.

Reamintirea este mai importantă decât recunoașterea. Acest lucru explică de ce testele practice reprezintă o modalitate mai bună de a învăța decât să vă deschideți textul și să recitiți pasajele importante.

Creierele noastre acordă o importanță mai mare informațiilor repetate. Informațiile pe care le întâlnim în mod regulat tind să fie mai importante decât cele pe care le întâlnim doar o singură dată. Astfel, nu avem probleme în a ne reaminti informațiile de care avem nevoie zilnic, de exemplu codul PIN, numărul nostru de telefon, instrucțiunile de lucru și numele colegilor.

S-ar putea ca la început să fie necesar un efort ca să ni le amintim, dar după ce am accesat acele informații de sute sau mii de ori, reamintirile se produc fără efort.

Unii cercetători cred că, asocierea (amorsarea) semantică  constituie și ea un factor. Este vorba de asocierile pe care le formăm uneori între cuvinte, asocieri care ușurează reamintirea.

De exemplu aserțiunea “medicul și asistenta medicală au trecut prin spital” este mai ușor de reținut decât “doctorul și artistul au trecut prin supermarket”, deoarece sunt asociate cuvintele “doctor” și “spital”.

Cercetătorii susțin că repetarea în timp ne determină să conectăm semantic informațiile.

Putem demonstra amorsarea semantică spunând unui prieten să spună de zece ori “mătase” apoi întrebându-l ce bea o vacă. Cu siguranță vor spune “lapte”. Răspunsul este, desigur, apă.

În general, cercetătorii susțin că prin învățarea compactă interesul se pierde pe măsură ce se studiază informațiile și în timp se reține tot mai puțin. Sesiunile de repetare spațiată mențin interesul nostru inițial înainte ca să ne descrească concentrarea atenției.

Cu o repetare spațiată corectă, se măresc intervalele de timp dintre tentativele de învățare. Fiecare tentativă de învățare fortifică conexiunile neuronale.

De exemplu, învățăm mai bine o listă dacă o vom studia în mod repetat într-o perioadă mai lungă de timp decât dacă o vom aborda într-o singură sesiune de învățare.

Totodată, sesiunile spațiate ne permit să investim mai puțin timp total pentru a reține ceva în memorie decât o singură sesiune în timpul căreia s-ar putea să ne plictisim în timp ce trecem peste același material din nou și din nou. Bineînțeles, când ne-am plictisit, devenim mult mai puțin atenți.

Trebuie amintit și faptul că atunci când un material de învățat este prezentat creierului în mod repetat apar unele variații între prezentări. Atunci când învățarea prin repetiție are loc pe o perioadă mai lungă, probabilitatea ca materialele să fie prezentate diferit este mai mare, informațiile memorate anterior se preiau din memorie și li se aduc completări grație unui interes și a unei receptivități crescute datorită variațiilor.

În orice caz, învățarea se produce mai bine mai degrabă atunci când noile informații sunt înmagazinate treptat în memorie, decât atunci când sunt îngrămădite toate odată.

În școală, cele mai multe cursuri se predau o singură dată și nu se repetă până la testare. Trecerea peste un subiect printr-o singură predare instruiește foarte puțin – uneori deloc – mai ales dacă profesorul nu se implică sau cursul este prea lung. Ca rezultat, mulți dintre cursanți dezvoltă obiceiuri de învățare proaste, cum ar fi toceala, pentru a face față cerințelor cursurilor respective.

Un sistem tipic de repetare spațiată include următoarele componente cheie:

  • Un program de repetare a informațiilor. Sistemele tipice implică repetarea informațiilor după o oră, apoi o zi, apoi o dată la două zile, apoi săptămânal, apoi la două săptămâni, apoi lunar, apoi la fiecare șase luni, apoi anual.

 

  • Un mijloc de stocare și organizare a informațiilor. Flashcardurile și software-ul special pentru repetiție spațiată (cum ar fi Anki și SuperMemo) sunt cele mai comune opțiuni. Software-ul are avantajul evident de a solicita puțin efort pentru folosire și întreținere și de a avea un program de repetare încorporat. În cazul folosirii flashcardurilor, se pare că însăși scrierea lor contribuie la procesul de învățare.

 

  • Un parametru pentru urmărirea progresului. Sistemele de repetare spațiată funcționează cel mai bine dacă au încorporată motivarea pozitivă. De aceea, programele de învățare precum Duolingo și Memrise încorporează un sistem de puncte, obiective zilnice, clasamente și așa mai departe. Urmărirea progresului ne dă un sentiment de progres și de îmbunătățire.

 

  • O durată stabilită pentru sesiunile de lucru. Dacă o sesiune de învățare durează prea mult timp, atenția noastră va scădea și vom reține cantități descrescătoare de informații. Pe de altă parte, o sesiune trebuie să fie suficient de lungă pentru a asigura o abordare concentrată. O recomandare tipică este ca ea să nu depășească 30 de minute, cu o pauză înainte de orice alte sesiuni de studiu.

 

Efectul de spațiere este un exemplu perfect de cât de mult mai eficienți putem fi dacă înțelegem modul în care mințile noastre funcționează și folosim asta într-un mod optim. El poate deveni o posibilitate de a acumula picături de fericire așa că, folosiți-l!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nekhbet.ro/2018/09/11/spacing-effect-efectul-de-spatiere-a-invatarii.html

2.fs.blog/2018/12/spacing-effect/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

3.creeracord.com/2017/10/12/de-ce-uita-elevii-si-ce-putem-face-in-legatura-cu-asta/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.