11 Jun

Copiii de azi sunt mai nefericiți?

“Cred că ceea ce devenim depinde de ceea ce tații noștri ne învață în momentele lor grele, când nu încearcă să ne învețe nimic.”    

                                                                      Umberto Eco

Chiar dacă tema fericirii copiilor, direct sau indirect, am mai abordat-o, o reluăm pentru că o considerăm de importanță capitală.

Pornind de la raportul organizaţiei caritabile britanice The Children’s Society, din 2015, comparativ cu un raport din 2009, putem trage concluzia că la noi lucrurile s-au îmbunătățit mult, în 2015 copiii din România fiind declarați cei mai fericiţi din lume.LucianBlaga

Iată că doar 6 ani au fost suficienți pentru o răsturnare de situații (atunci erau printre cei mai nefericiți).

Deoarece asemenea răsturnări de situații se pot petrece într-un interval de timp atât de scurt este bine să fim cu ochii pe trendul internațional.

Într-o lucrare recentă, Jean Twenge, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego, face referiri la patru studii care acoperă 7 milioane de oameni din SUA, incluzând adolescenți și adulti.

„Ceva din viața modernă subminează sănătatea mintală”, afirmă domnia sa, referindu-se în special la tineri.

Printre concluziile ei se află și următoarea: elevii de liceu ai anilor 2010 au fost de două ori mai susceptibili de a apela la un profesionist pentru probleme de sănătate mintală decât cei din 1980; mai mult, în perioada 2010-2012 au raportat probleme de somn cu 73% mai mulți decât colegii lor din anii 1980. Acest gen de simptome pot prezice depresia.

Copiii (6-18 ani), din ce în ce mai mulți, sunt diagnosticați cu tulburări de deficit de atentie (ADD) sau tulburări de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHA) și ca urmare ar avea nevoie de mai multe servicii de sănătate mintală și mai multe medicamente.

Cele de mai sus sunt valabile pentru societatea americană dar fenomenul nu este unic american: în Marea Britanie, numărul adolescenților (cu vârsta de 15-16 ani) cu depresie, între 1980 și 2000, aproape s-a dublat, iar un studiu recent a constatat că copiii de 15 ani din Marea Britanie au fost printre cei mai puțin fericiți adolescenți din lume (doar cei din Polonia și Macedonia au fost mai nefericiți).

Cercetătorii au tot felul de explicații pentru nefericirea copiilor, începând cu deteriorarea relațiilor din familie și din comunitate și ajungând la exploziile din tehnologie, creșterea mizelor academice și a concurenței.

Peter Gray, psiholog și profesor la Boston College susține următoarea teorie: copiii nu învață abilități critice de viață de adaptare, deoarece nu ajung niciodată să se mai joace.

“Copiii de azi sunt mai puțin liberi decât au fost vreodată”, a declarat el. “Și, această lipsă de libertate a impus o taxă dramatică” spune el.happy_children_2

După părerea lui anxietatea și depresia sunt cauzate în mare măsură de declinul oportunităților de joc liber și de timpul și ponderea crescute acordate problemelor școlare.

Chiar dacă jocul pare banal, în realitate nu este. Jocul înseamnă formarea creierului pentru sugari și copiii mici. Este ca și cum s-ar forma mușchi fie pentru a face matematică, fie pentru a face un prieten. Este o secvență de dezvoltare care nu poate fi încălcată.

Timpul petrecut în grădiniță nu înseamnă învățarea alfabetului sau a unor șabloane ci mai degrabă deprinderea obișnuinței de a asculta, de a aparține la un grup precum și stăpânirea artei de a construi din cubulețe.

Dar, din păcate, învățământul preșcolar înseamnă din ce în ce mai mult numai pregătirea copiilor pentru școală.

Se așteaptă de la copii să șadă mai mult timp și să se concentreze pe mai multe sarcini academice iar joaca se limitează la durata pauzei.

Potrivit lui Daphna Bassok, profesor asistent de educație și politici publice la Universitatea din Virginia, dacă în 1998, 30% dintre profesori erau de părere că copiii ar trebui să învețe să citească în timp ce sunt încă la grădiniță, în 2010, această cifră a ajuns la 80%.

Profesorul Gray consideră că joaca – nestructurată în timp, cu regulile stabilite de copii (fără adulți în calitate de arbitru) – este modul în care copiii învață independența, rezolvarea unor probleme, chiar și sociale, și dobândirea curajului.

Acum, părinții stau la pândă în locurile de joacă, scrutează cu ochi de vultur pericolele virtuale reprezentate de copacii înalți și de dealurile abrupte și nu lasă copiilor niciun fel de independență, de teamă că vor fi răpiți sau loviți de o mașină.

“Când pot copiii învăța să-și controleze propriile vieți? Atunci când adulții nu sunt în apropiere pentru a face acest lucru pentru ei”, afirmă profesorul.

Dar nu toată lumea acceptă explicația cu jocul. Profesorul Twenge este de părere că este imposibil de a testa științific dacă lipsa de joc este cea care cauzează problemele însă, se poate observa o corelație dar nu și o legătură de cauzalitate, cu această lipsă.

Ea vede mulți alți factori potențiali care contribuie la amplificarea simptomelor care conduc la depresie: o amplificare a numărului de relații de familie rupte (divorțurile), o creștere a așteptărilor tuturor. “Așteptările au crescut, dar realitatea a rămas aceeași”, spune Jean Twenge.HappyChildren

Ea respinge, de asemenea, multe explicații populare privind cauzele pentru care copiii sunt tot mai stresați. Ea nu crede că a avut loc o sensibilizare față de anxietate și depresie.

Este adevărat că a crescut mult numărul copiilor care resimt simptomele care prezic depresia, cum ar fi incapacitatea de a se concentra sau probleme cu somnul, dar ei nu se simt depresivi.

Mulți alți cercetători dau vina pe tehnologie pentru zăpăcirea creierului uman. Este într-adevăr greu de imaginat că ea nu a avut un anumit impact datorită omniprezenței sale și creării dependenței.

Twenge spune însă că datele indică clar că anxietatea și depresia au început să crească cu mult înainte ca “chat-ul” să fi “răpit” copiii noștri. “Aceste creșteri au început cu mult timp înainte ca telefoanele mobile să fi fost folosite în mod obișnuit”, a mai spus ea.

Activitatea părintească are și ea un rol important. Unii părinți nu se implică suficient iar alții sunt obsesivi. Mulți părinți sunt foarte ocupați. Dar, legat de aceștia din urmă, psihologii spun că nu absența părinților cauzează problema, ci modul în care ei sunt părinți atunci când sunt acasă.

Poate conduși de dragoste, sau poate din cauza unui fel de paranoia, unii părinți se implică în micro-managementul copiilor în fiecare mini-succes.

Ei stabilesc o mulțime de reguli pentru copii însă psihologii se întreabă de ce aceste reguli nu și le pot stabili copiii înșiși.

Părinții joacă, de asemenea, un rol important în stabilirea așteptărilor față de copii. Acestea, de regulă, se află la capătul superior al spectrului socio-economic: școală, muzică, fotbal, pian, judo, dans, stradă ș.a.m.d.

Părinții trebuie să-și încurajeze copiii să-și găsească pasiuni și e bine ca aceștia din urmă să fie antrenați în orice asemenea activități dar numai în limita în care se asigură ca ei să nu stea acasă pe telefoanele lor, sau Doamne ferește, să experimenteze senzația de plictiseală.

Profesorul Gray spune că nu este totul pierdut. În primul rând este necesară recunoașterea faptului că există o problemă. “Părinții și educatorii trebuie să înțeleagă că jocul liber nu este facultativ”, spune el. “Este esențial pentru dezvoltarea lor sănătoasă.”ViitorulCopilului

El sugerează organizarea de activități conduse de adulți în care însă copiii stabilesc regulile iar părinții joacă un rol mai puțin dominant.

O altă idee ar fi deschiderea școlilor după-amiaza cu supraveghetori, dar nu și cu activități organizate.

De asemenea el vrea un an școlar mai scurt și interzicerea temelor pentru copiii tineri.

La rândul lor, părinții trebuie să stabilească așteptări rezonabile. Mulți părinți caută meditatori la primul semn că copilul lor are de luptat.

Dacă vrem ca copiii noștri să se joace și să aibă o anumită libertate, trebuie să planificăm cum să facă acest lucru.

Facilitarea timpului și spațiului, de exemplu prin înscrierea la un club sportiv, trebuie să fie un act premeditat dar nu este o misiune ușoară.

Dar, dacă ținem cont că este în joc sănătatea mintală a copiilor noștri, trebuie să încercăm și vom fi recompensați cu o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. qz.com/642351/is-the-way-we-parent-causing-a-mental-health-crisis-in-our-kids/

2. www.mediafax.ro/social/raport-copiii-din-romania-sunt-cei-mai-fericiti-iar-britanicii-sunt-printre-cei-mai-nefericiti-14680366

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *