25 Sep

Credeți în obligația de a da socoteală?

“Cred că suntem exclusiv răspunzători pentru alegerlle noastre și, de-a lungul întregii  vieți, trebuie să acceptăm consecințele fiecărui gând, cuvânt și faptă.”

                                                Elisabeth Kübler-Ross – psihiatru

Toți răspundem pentru faptele noastre?

Tot mai frecvent asistăm la manifestări care au drept protagoniști indivizi convinși de faptul că ei nu au de dat socoteală nimănui pentru faptele lor.

Exemplele ar putea începe cu numărul mare de politicieni, chemați în justiție și dovediți a fi hoți. Lor li s-ar putea adăuga motocicliștii și șoferii care provoacă accidente deoarece, cu o aroganță specifică, nu-i iau în seamă pe semenii lor.Citat_BruceWillis

Lista cu exemplele nu poate să nu conțină violatorii, din ce în ce mai mulți. Nu putem omite din grupa celor care cred că nu au de dat socoteală nici pe acei elevi care nu sunt interesați de situația lor școlară, de notele pe care le primesc.

Toate aceste categorii de persoane nu țin cont de una din legile nescrise ale existenței umane, obligația de a răspunde pentru faptele noastre.

Nu credem că poate fi găsit și un singur reprezentant al speciei umane care s-ar putea sustrage acestei obligații.

Toată lumea dă socoteală cuiva: muncitorul dă socoteală maistrului, maistrul inginerului, inginerul directorului. Directorul răspunde în fața președintelui C.A. (Consiliul de Administrație) al firmei, președintele C.A. dă socoteală acționarilor care și-au investit banii în firmă. Acționarii și patronii dau socoteală guvernelor iar guvernele dau socoteală populației și astfel, unul din cercurile ierarhizării răspunderilor se închide.

Societatea mai include și alte sisteme prin care individul răspunde pentru faptele sale: delincvenții dau socoteală în fața justiției, membrii unei familii dau socoteală unii altora ș.a.m.d.

Drumul spre nicăieri!

Există curente în psihologie, care în studiul individului pornesc de la presupunerea că actele sale sunt determinate de factori externi și nu de forțe interioare persoanei.

Teoria behavioristă, la modă în anii 1970, afirma, prin cel mai de seamă reprezentant al ei, B.F. Skinner, că “aproape toate comportamentele umane sunt modelate de patternuri (modele, șabloane) complexe, de întăriri venite din partea mediului”.

Cu alte cuvinte, mediul este cel care îl manipulează în permanență pe individ și îl obligă să facă ceea ce face deci, nu se poate spune despre el că este bun sau rău. Se comportă, pur și simplu, corespunzător condițiilor existente în jurul lui.

Drept urmare, individul nu ar fi dator cu datul de socoteală și el nu poate fi tras la răspundere pentru faptele sale.

Conform acestui punct de vedere, elevul chiulangiu, care nu-și vede de treabă și rămâne corigent, nu are nici o vină. De vină sunt profesorii și sistemul de învățământ care nu l-au stimulat.

La fel, criminalul notoriu este nevinovat. Vina pentru faptele sale o poartă victimele și societatea.

Nu putem să nu observăm că nu numai unii psihologi sunt adepții unor asemenea  idei (Vă mai amintiți cazul violatorilor de la Vaslui?).

Asemenea puncte de vedere eludează obligația de a da socoteală și îl împiedică pe individ ca, privind în oglindă, să-l poată vedea pe vinovat.

Este evident că, oricât de umanist ar fi sistemul care acceptă aceste idei, dacă nimeni nu răspunde pentru faptele sale, societatea va fi incapabilă de a funcționa.

Vă mai amintiți de promisiunea comunistă a unei viitoare societăți în care principiul de repartiție a bunurilor ar fi: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi!” – adică, fiecare primește de la societate ce vrea, indiferent de ce realizează?

Niciodată și nicăieri acest sistem nu s-a aplicat și nici nu se va putea aplica vreodată.


Există scutiți de a da socoteală?

Obligația de a da socoteală este sinonimă cu asumarea răspunderii.

În acest context, cu cât cineva are mai mult cu atât responsabilitățile sale sunt mai mari. De la un om bogat se așteaptă o participație mai mare decât de la cel care are mai puțin.

Se poate atunci trage concluzia că individul cu venituri puține are responsabilități puține sau deloc? Nicidecum.

El este răspunzător pentru puținul pe care îl are, pentru modul în care își folosește banii. El dă socoteală familiei sale pentru traiul pe care i-l asigură. De asemenea, este  răspunzător pentru modul propriu de comportament, pentru influențele, fie ele oricât de limitate, pe care le are.

La noi totuși este valabil behaviorismul

Obligația de a da socoteală merge mână în mână cu libertatea individului. Dacă se așteaptă de la cineva asumarea răspunderii acel cineva trebuie să dispună și de libertatea de a-și alege căile.

Dacă individul poartă răspunderea pentru propria situație materială, societatea în care trăiește trebuie să-i ofere libertatea de a lucra cum dorește, iar modul de recompensare să oglindească strădaniile lui.

În societățile, ca a noastră, în care sărăcia este dominantă, ne place sau nu, trebuie să acceptăm behaviorismul: mediul, prin sărăcia în ofertele de locuri de muncă și salariile mizerabile care se oferă, constituie cauza sărăciei indivizilor și nu lipsa asumării răspunderii de către ei.

„Cum semeni așa culegi!”

Obligația de a da socoteală implică și aprecierea, cele două sunt inseparabile.

Cu toate acestea în societatea noastră, și mai ales în învățământ, a apărut un pericol: subestimarea, până la anulare, a rolului aprecierii.

În sistemul de învățământ cel mai bun mijloc de apreciere îl constituie notele.

La noi, dar nu numai la noi, în ultima vreme, din păcate, notele au o importanță din ce în ce mai mică. Unii elevi nu le dau prea mare atenție iar printre adulți se aud voci care susțin că ele nu sunt concludente.Examen

Ba există chiar și păreri care susțin necesitatea eliminării notelor ca mijloc de apreciere. Drept dovadă, este suficient să amintim că la ciclul primar s-a renunțat, de multă vreme, la note.

Chiar și în viziunea unor profesori, notele și-au pierdut din importanță, atât timp cât la disciplina pe care o predau acordă la teste, unor clase întregi de elevi, aceeași notă. Dacă se folosesc criterii corecte de notare și teste corect calibrate, nu se produc  asemenea uniformizări.

Motivația pentru abordările de acest gen nu a întârziat să apară: pentru elevii cu rezultate slabe nota proastă provoacă strângeri de inimă (sunt stresați) și ca urmare ei sunt supuși unui traumatism sufletesc care trebuie evitat.

Credem că lucrurile stau altfel. Notele constituie pentru copii primul contact cu viața care, ne place sau nu, este un teren greu, unde recunoașterea depinde de comportament.

Una din legile vieții este: „cum semeni așa culegi!” Nu le facem un bine nici copiilor și nici societății dacă îi sustragem de la obligația de a da socoteală.Responsabilitate

Revenind la rolul recompensei, este imposibil să recompensezi pe cei care muncesc mai bine fără ca, indirect, să nu atragi atenția și asupra celor slabi.

Dacă însă profesorii/managerii renunță la recunoașterea celor care au rezultate ieșite din comun de teamă că prin aceasta sunt arătați și cei care sunt mai slabi, consecințele nu pot duce decât la scăderea treptată a performanțelor și la imposibilitatea de a face răspunzător pe cineva pentru (ne)realizările sale.

De asemenea, se distruge strădania acelora care doresc să devină deosebiți. Atenția se concentrează spre evitarea eșecului și nu spre atingerea succesului.

În cazul învățământului, timpul este folosit pentru elevii cu randament scăzut și în acest mod se elimină posibilitatea de a oferi copiilor gustul succesului, prin obținerea performanțelor deosebite iar aceste lucruri nu pot lipsi din realizarea personalității umane.

Într-un astfel de sistem, cei cu realizări mai puține trăiesc foarte bine iar celor deosebiți li se refuză stimularea.

Toate acestea nu trebuie să se întâmple pentru că, în societate toți suntem datori cu răspunderea unii față de alții. Iar dacă, în momentele  în care dăm socoteală, culegem recompense, în mod cert primim cel puțin o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.audreymarlene-lifecoach.com/taking-responsibility.html

2. www.parents.com/kids/responsibility/values/its-not-my-fault/

3. www.desprecopii.com/info-id-840-nm-Notele-de-la-scoala-conteaza.htm#_

4. www.simplypsychology.org/operant-conditioning.html

5. ro.wikipedia.org/wiki/Behaviorism

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.