21 Apr

Cum rămâne cu “Cogito, ergo sum”?

“Lucrurile mari se realizează nu prin mușchi, viteză sau dexteritate fizică ci, prin reflecție, forța caracterului și judecată.”

Cicero

 

În urmă cu nu foarte mulți ani, de-a lungul unor zile obișnuite, orice om avea momente (mergând pe jos la locul de muncă, așteptând undeva sau pe cineva, călătorind cu vreun mijloc de transport în comun, întins în pat așteptând somnul ș.a.) când își permitea să cugete la diverse probleme, mai mult sau mai puțin personale.

Marele filosof și matematician francez René Descartes, proclama această ipostază umană drept dovadă indubitabilă a existenței prin binecunoscutul dicton “Cogito, ergo sum” („Cuget deci exist”).

În zilele noastre însă, aceste situații, când omul cugetă în singurătatea lui, s-au rărit înlocuite fiind de alte activități, facilitate de tehnologie: verificarea notificărilor de pe telefon, navigarea pe Internet în căutarea vreunei informații sau citind știri, folosirea unei aplicații de pe calculator, ascultând un podcast, sau chiar întreținând o discuție “de modă veche” pe telefon.

În acest context este interesantă observația scriitorului american Nicholas G. Carr, autorul mai multor articole și cărți despre tehnologie: “Găsirea momentelor pentru angajare în gândirea contemplativă a fost întotdeauna o provocare, deoarece suntem caracterizați, mai mult sau mai puțin de distractibilitate. Dar acum, că purtăm cu noi toată ziua aceste dispozitive media puternice, aceste oportunități devin și mai puțin frecvente, din simplul motiv că avem această capacitate de a ne distra permanent pe noi înșine.”

Neuroplasticitatea (capacitatea creierului de a se modifica) din cauza utilizării tehnologiei este un subiect fierbinte. De obicei, tonul este alarmist, dar uneori este optimist.

De exemplu, în cazul jocurilor video, un studiu (www.nytimes.com/2013/09/05/technology/a-multitasking-video-game-makes-old-brains-act-younger.html) arată, pentru adulții mai în vârstă,  îmbunătățiri ale memoriei și concentrării, atunci când folosesc jocuri video simple cum sunt cele de curse automobilistice.

Într-un alt studiu (www.mpg.de/research/video-games-brain), s-a constatat că jocul Super Mario 64 produce creșteri ale materiei cenușii în regiunile creierului asociate cu memoria, planificarea și orientarea în spațiu. Aceste abilități cognitive însă, nu au de a face cu eliminarea reflecției ca activitate mintală.

Într-o lume, în care telefonul sau computerul se află rareori la o distanță mai mare decât lungimea brațului, eliminăm introspecția în momente în care, altă dată, ea ar fi fost favorabilă.

În același timp, profunzimea reflecțiilor a fost compromisă deoarece ne-am recalificat în a căuta satisfacerea imediată a stimulilor externi.

Câteva studii neuroștiințifice dezvăluie măsura în care suntem dependenți de dispozitivele noastre electronice și sugerează cum, prin aceasta, este posibil să ni se prejudicieze abilitățile meditative.

Un articol din 2015 din revista PLOS One a prezentat rezultatele unui astfel de studiu privind folosirea smartphone-urilor de către participanți cu vârste cuprinse între 18 și 33 ani.

Din studiu rezultă că, majoritatea dintre noi folosim mai mult decât am crede telefoanele: în jur de 85 de utilizări pe tot parcursul zilei (utilizare însemnând orice acțiune ce presupune atingerea ecranului tactil, inclusiv amânarea unui apel).

Ca durată de utilizare, s-a ajuns la 5,05 ore – care a includ toate activitățile, inclusiv ascultatul muzicii cu ecranul oprit.

Și mai concret, aceste date înseamnă că pentru o persoană activă 16 ore pe zi, pornirea sau verificarea telefonului de 85 de ori implică o asemenea acțiune o dată la 11 minute iar 5,05 ore înseamnă peste 30% din zi.

Care ar putea fi efectul acestui comportament ritualic asupra reflecției?

În 2010, un grup de cercetători de la Wellcome Trust Center for Neuroimaging de la University College London, conduși de dr. Stephen Fleming, au publicat o lucrare în revista Science, în care au corelat capacitatea introspectivă cu cantitatea de materie cenușie din cortexul prefrontal.

Folosind aceste informații despre cortexul prefrontal, neurobiologii americani Brian Maniscalco și Hakwan Lau au publicat în 2015 în Neuroscience of Consciousness o lucrare care măsura abilitatea introspectivă în timp ce subiecții concentrați pe o sarcină, sunt distrași de o a doua sarcină.

Faptul că au fost distrași de cea de-a doua sarcină nu a afectat realizarea primei sarcini dar, a afectat capacitatea subiecților de a fi introspectivi. Această constatare susține dovezile anterioare că multitasking-ul duce la o performanță cognitivă mai scăzută.

Conform dr. Fleming, este “rezonabil”, să gândim că pentru o persoană care lucrează mintal la o “primă sarcină”, privitul la telefon ar fi ca “a doua sarcină “, iar aceasta din urmă îi diminuează capacitatea de a reflecta.

El este de părere că: “Cortexul prefrontal este bun pentru a face un singur lucru la un moment dat. Dacă puneți oamenii într-o situație cu două sarcini de efectuat, motivul  pentru care o parte din acțiuni se vor realiza defectuos este că acea sarcină secundară interferează cu funcțiile implicate în introspecție”.

Putem spune, fără reținere,  că intrăm într-o fază culturală non meditativă în care dictonul lui Descartes își pierde valabilitatea?

Se pare că da și această observație este sprijinită de faptul că accentul pe imagini ia tot mai mult locul explorărilor interioare. În plus, noile media, înlătură frecvent rolul limbii.

Pentru un anumit procent din populație, gândurile pe care, într-o epocă pre-smartphone le-ar fi păstrat private, permițându-le să “dospească” și să se aprofundeze, sunt acum expediate într-un forum public.

Mai este de observat că, Internetul recompensează de obicei viteza mai mult decât orice altceva, o calitate ce se află în contradicție cu gândul deliberativ iar apetitul nostru pentru viteză este în creștere, pe măsură ce ratele de transfer de date se îmbunătățesc.

În 2006, conform prestigioasei firme de cercetare și consultanță, Forrester Research, așteptările cumpărătorilor erau ca paginile web ale firmelor de comerț online să se încarce în mai puțin de patru secunde.

Trei ani mai târziu, acest timp de așteptare s-a redus la două secunde; paginile web mai lente i-au făcut pe cumpărători să se îndrepte către alți ofertanți.

În 2012, tehnicienii de la Google au descoperit că, atunci când apariția rezultatelor unei căutări durează mai mult de două cincimi dintr-o secundă, oamenii caută adrese cu timp de afișare mai mic și  întârzierea de doar un sfert de secundă în urma unui site rival poate îndrepta utilizatorii către acela.

“Aceasta indică faptul că, pe măsură ce tehnologiile măresc intensitatea stimulării și fluxul de noi lucruri, ne adaptăm la acest ritm”, spune Nicholas Carr. “Suntem mai puțin răbdători. Când apar momente fără stimulare, începem să ne simțim panicați și nu știm ce să facem cu acele momente, pentru că suntem antrenați să așteptăm această stimulare: noi notificări, alerte ș.a.m.d.”

Din păcate, de la Internet, fie că este vorba de probleme grave sau superficiale, se așteaptă de obicei o reacție imediată și răspunsul respectiv este mai degrabă superficial, decât unul cântărit cu atenție.

Mai poate fi amintit și un alt aspect remarcat de Nicholas Carr: formularea unor gânduri relativ simple pe Internet, poate genera manifestări mai complexe, prin schimburi de idei desfășurate în timp real cu alții, iar oamenii care au reflexul de a posta o idee în grabă, fără să stea să cumpănească, în mod cert nu fac parte din categoria celor care, în perioada pre-smartphone, au fost gânditorii cei mai deliberativi.

În final, iată o idee, a aceluiași Nicholas Carr, care mi s-a părut amuzantă. “De zeci de ani, sculptura lui Rodin “Gânditorul “, a reprezentat cea mai înaltă formă de contemplație: o figură cu un fizic impunător, cu privirea gânditoare ațintită în jos, gârbovit, pentru a bloca distragerile și înghețat, pentru că firește este o statuie, dar și pentru că gânditorii profunzi au nevoie de timp și nu au astâmpăr. Este greu să ne imaginăm o actualizare postmodernă la fel de inspirată numită “The Tweeter””.

Chiar dacă textul de față a mai răpit din timpul Dumneavoastră hărăzit cugetării, sunt convins că faceți parte din categoria oamenilor care mai găsesc în a cugeta multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

www.nytimes.com/2016/06/12/fashion/internet-technology-phones-introspection.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits&_r=0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.