10 Mar

“Dacă ești așa deștept, de ce nu ești bogat?”

Înțeleptul este bogat întotdeauna, dar rareori bogatul este înțelept.”

Thales

 

Într-o discuție în familie, una din observațiile mele, probabil nepotrivită, a primit o replică acidă: “Dacă ești așa deștept, tu de ce nu ești bogat?”

Suna cumva și a reproș. Răspunsul pe care l-am dat reflecta o realitate de care eram convins: “Probabil nici pe departe nu sunt suficient de deștept.”

În aceste zile, am dat peste rezultatele unor cercetări, pe această temă, care m-au “liniștit”, în sensul că și dacă nu sunt bogat, aș putea fi deștept deoarece “…Când s-o-mpărțit norocu’, măi dorule, Fost-am eu dus la lucru…”, cum zic și versurile lui Ducu Bertzi.

Distribuția bogăției urmează un model bine cunoscut, regula lui Pareto sau Regula 80/20 (despre care am mai scris: utildestiut.ro/2014/11/) adică, 80% din bogății este deținută de 20% din populație.

Într-adevăr, un raport de anul trecut, pe această temă, a concluzionat că un număr de doar opt persoane dețineau o avere totală echivalentă cu cea a celor mai săraci 3,8 miliarde de oameni din lume.

Regula 80/20 este valabilă într-o gamă largă de fenomene sociale și în toate societățile din lume. Distribuția bogăției este însă printre cele mai controversate, din cauza problemelor pe care le ridică privind corectitudinea și meritul.

Acest din urmă aspect, noi românii, îl cunoaștem foarte bine, pentru că la noi sunt de notorietate marile averi acumulate, după 1989, prin furtișaguri de tot felul.

Pornind de la distribuția lui Pareto, se iscă, în mod firesc, întrebarea: cum de un număr așa mic de oameni deține atâta bogăție?

Răspunsul convențional ar putea fi că, trăim în meritocrație și oamenii sunt răsplătiți pentru talentul, inteligența și efortul lor.

Cei favorizați de statisticile de mai sus, afirmă și probabil sunt convinși că bogăția lor este meritată.

Dacă însă este așa, apare o altă mare problemă, inexplicabilă: în timp ce distribuția averii urmează legea lui Pareto, distribuția competențelor umane urmează, în general, o distribuție normală, simetrică față de o valoare medie.

Spre exemplu, inteligența, măsurată prin testele IQ, are valoarea medie de 100, dar nimeni nu are un IQ de 1.000 sau 10.000.

Același lucru este valabil și pentru efortul depus, măsurat prin numărul de ore lucrate. Unii oameni muncesc mai mult decât media iar alții mai puțin, dar nimeni nu lucrează de un miliard de ori mai mult decât oricine altcineva. Și totuși, când vine vorba de recompense, unii oameni au de miliarde de ori mai multă bogăție decât alte persoane.

Aici mai trebuie adăugat și faptul că numeroase studii au arătat că, în general, oamenii cei mai bogați nu sunt și cei mai talentați.

Atunci, care sunt factorii care determină modul în care unii indivizii devin așa bogați?

Această întrebare l-a preocupat și pe profesorul Alessandro Pluchino de la Universitatea Catania din Italia. El și colaboratorii săi, au creat și folosesc un model informatic care are la bază talentul uman și modul în care oamenii folosesc acest talent pentru a exploata oportunitățile din viață.

Programul pe calculator permite echipei să studieze rolul hazardului în apariția și valorificarea oportunităților.

Rezultatele obținute, bazate pe simulările realizate prin reproducerea cu precizie a distribuției bogăției în lumea reală, au darul de a ne da un răspuns la întrebarea de mai sus.

Cei mai bogați indivizi nu sunt cei mai talentați (deși trebuie să aibă și un anumit nivel de talent) ci sunt cei mai norocoși.

Aplicația lui Pluchino este simplă. Ea include N oameni, fiecare cu un anumit nivel de talent (pricepere, inteligență, abilitate etc.).

Acest talent este distribuit normal în jurul unui nivel mediu, cu o anumită abatere standard. Unii oameni sunt mai talentați decât cei obișnuiți iar alții sunt mai puțin talentați dar, nimeni nu este cu mai multe ordine de mărime mai talentat decât media.

Este vorba de același tip de distribuție ca și cel valabil la diferite aptitudini umane sau chiar caracteristici fizice precum înălțimea sau greutatea.

Unii oameni sunt mai înalți sau mai mici decât media, dar nimeni nu are dimensiunea unei furnici sau a unui zgârie-nori. Suntem cu toții destul de asemănători.

Aplicația de pe computer “cartografiază” fiecare din cele N persoane pentru o viață activă (de muncă) de 40 de ani. În acest interval, indivizii trec și prin evenimente norocoase pe care, dacă sunt suficient de talentați, le pot exploata pentru a-și spori bogăția dar, se confruntă și cu evenimente nenorocoase care le reduc avuția. Toate aceste evenimente apar la întâmplare.

La sfârșitul celor 40 de ani, Pluchino clasifică indivizii după bogăție și studiază însușirile celor mai de succes. De asemenea, el studiază și distribuția averilor subiecților. Apoi, repetă simularea de mai multe ori pentru a verifica veridicitatea rezultatului.

În ceea ce privește clasificarea indivizilor după bogăție, cercetătorii au obținut exact distribuția observată în lumea reală.

L. Di Caprio în Marele Gatsby

“Regula 80/20 este respectată, adică 80% din populație deține doar 20% din capitalul total, în timp ce restul de 20% deține 80% din același capital”, a declarat Alessandro Pluchino.

Acest lucru nu ar fi surprinzător sau nedrept dacă cei mai bogați 20% s-ar dovedi a fi și cei mai talentați. Dar nu asta este ceea ce se întâmplă.

Cum am mai arătat, cei mai bogați indivizi nu sunt de obicei cei mai talentați și nici măcar prin apropiere. “Succesul maxim nu coincide niciodată cu talentul maxim și viceversa”, spun cercetătorii.

Deci, dacă nu talentul, ce alt factor provoacă această distribuție de bogăție asimetrică? “Simularea noastră arată în mod clar că un astfel de factor este pur și simplu doar norocul”, spune Pluchino.

Echipa justifică această constatare folosind clasificarea indivizilor în funcție de numărul de evenimente norocoase și nefericite prin care au trecut pe parcursul celor 40 de ani de carieră.

“Este evident că indivizii cei mai de succes sunt și cei mai norocoși”, spun ei. “Și, pe de altă parte, indivizii mai puțin prosperi sunt cei mai necăjiți”.

Hazardul are implicații semnificative și pentru evoluția societății, prin modul în care se pot optimiza randamentele care se obțin pentru investițiile din orice domeniu, de la afaceri și până la știință.

În acest context, care poate fi strategia cea mai eficientă pentru a valorifica rolul pe care norocul îl joacă în obținerea succesului?

Pluchino și colaboratorii săi studiază acest aspect din punctul de vedere al finanțării cercetării științifice.

Finanțatorii din întreaga lume sunt interesați să maximizeze rentabilitatea investițiilor în lumea științifică.

De exemplu, Consiliul European pentru Cercetare a investit, relativ recent, 1,7 milioane de dolari într-un program de studiere a serendipității (serendipitate = o descoperire întâmplătoare făcută în timp ce se căuta cu totul altceva), a rolului norocului în descoperirea științifică și modul în care el poate fi exploatat pentru a îmbunătăți rezultatele finanțării.

Echipa Pluchino are în vedere trei modele: unul în care finanțarea cercetării este distribuită în mod egal tuturor oamenilor de știință, altul în care finanțarea este distribuită aleatoriu la un subset de oameni de știință și al treilea, în care finanțarea este acordată preferențial, celor care au avut cele mai mari succese în trecut.

Care dintre acestea este cea mai bună strategie?

Strategia care oferă cele mai bune rezultate, se pare a fi aceea de a împărți finanțarea în mod egal între toți cercetătorii.

Pe undeva este de înțeles de ce nu celelalte două. De exemplu, faptul că un om de știință a avut în trecut șansa să facă o descoperire importantă nu înseamnă că el sau ea o va avea, cu cea mai mare probabilitate, și în viitor.

Din cele de mai sus rezultă că de rolul hazardului în investiții ar trebui să se țină cont nu numai în știință ci și în alte tipuri de activități, chiar și în educație.

Sper ca, ajungând aici cu cititul, să sorbiți o picătură de fericire pentru constatarea că faceți parte din grupul celor care au fost acasă “când s-o-mpărțit norocu’”, chiar dacă nu la capitolul bogăție.

Don’t worry, be happy!

 

Sursa:

www.technologyreview.com/s/610395/if-youre-so-smart-why-arent-you-rich-turns-out-its-just-chance/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.