03 Nov

De ce, de multe ori, nu suntem percepuți așa cum am vrea?

„Dacă stai în faţa unei minţi luminate, lasă-i o impresie cât mai bună despre tine. Dacă stai în faţa unei minţi simple, lasă-i o impresie cât mai bună despre ea (el).”

Samuel Taylor Coleridge

 

Îmi stăruie în minte o întâmplare căreia nu i-am găsit explicația decât acum, după foarte mulți ani, citind despre cartea psihologului Heidi Grant Halvorson (director la Columbia’s Motivation Science Center)  No One Understands You and What To Do About It.

 Atunci am primit o scrisoare din SUA în care o fostă elevă îmi reproșa, pe un ton destul de vehement că, deși eu am desconsiderat-o în vremea cât mi-a fost elevă, ea s-a realizat profesional foarte bine și este respectată de cei din jur.

Cred că este de înțeles că m-am simțit foarte prost deși nu mi-am amintit nici măcar un moment când aș fi putut să am o asemenea manifestare față de autoarea scrisorii, cum de altfel față de niciun alt învățăcel.

D-na Halvorson a cercetat mult modul în care oamenii se percep reciproc, în încercarea de a fi văzuți într-un anumit fel.

O persoană poate crede, de exemplu că, oferind ajutor unui coleg, ea poate să fie văzută ca fiind generoasă. Dar, colegul îi poate interpreta oferta ca pe o lipsă de încredere în abilitățile sale.

Așa cum el o înțelege greșit pe ea, de fapt și ea îl înțelege greșit pe el: ea îi oferă ajutor pentru că, în fiecare zi, el vine devreme să muncească și pleacă acasă târziu și, ea crede că este suprasolicitat și stresat, ciudățenie care însă se datorește faptului că el lucrează cel mai bine atunci când biroul este mai puțin aglomerat.

Asemenea tipuri de neînțelegeri pot duce la conflicte și resentimente nu numai la locul de muncă ci și acasă.

Câte certuri în cupluri au început pentru că o persoană interpretează greșit ceea ce spune și face cealaltă? De pildă, în timpul cinei, el se uită în farfurie în timp ce ea povestește ceva și atunci ea presupune că lui nu-i pasă de ceea ce îi spune pe când el, de fapt, admiră sincer mâncarea pe care a pregătit-o ea.

Sau, ea se duce mai devreme la culcare în loc să urmărească împreună cu el, ca de obicei, programul de televiziune preferat și atunci el presupune că nu este interesată să-și petreacă timpul cu el pe când, de fapt, ea este epuizată după o zi grea la serviciu.

De cele mai multe ori, după părerea doamnei Halvorson, oamenii nu-și dau seama că nu sunt văzuți de ceilalți așa cum cred ei.

Există un decalaj mare între modul în care ne văd ceilalți și cum ne vedem noi înșine.

Acest decalaj apare, după cum explică Heidi Halvorson în cartea sa, din cauza unor ciudățenii ale psihologiei umane.

În primul rând, cauza decalajului trebuie căutată la emițătorii de mesaje. Majoritatea oamenilor suferă de ceea ce psihologii numesc “iluzia transparenței” – credința că ceea ce simt, doresc și intenționează să facă este evident și pentru ceilalți, chiar dacă au făcut foarte puțin ca să comunice clar ceea ce se întâmplă în mintea lor.

Pornind de la iluzia că pe seama transparenței cele percepute ar coincide cu cele reale, este posibil ca oamenii, în general, să nu-și piardă timpul și să nu facă efortul de a transmite mesaje mai clare și apropiate legate de intențiile sau starea lor emoțională și astfel dau celor din jur foarte puține informații cu care aceștia ar putea face judecăți corecte.

Și, de cele mai multe ori, când își spun că “mi-am făcut clare intențiile” sau “știe ce am vrut să spun”, de fapt nu este așa.

În al doilea rând, cauza decalajului dintre mesajul emis și cel recepționat, trebuie căutată la cei care percep mesajul. Așa cum rezultă din ample cercetări psihologice, oamenii sunt “zgârciți cognitiv”.

Iată un test care confirmă această caracteristică umană (Încercați să răspundeți la întrebare înainte de a citi soluția corectă!):

Lui Ion îi place de Ana, dar Anei îi place de George. Ion este căsătorit, dar George nu este. Între cei trei, este vreo persoană căsătorită căreia îi place de o persoană necăsătorită?

(A) DA

(B) NU

(C) Nu se poate determina

Mai mult de 80% dintre oameni aleg (C) dar răspunsul corect este (A).

Iată explicația: Ana este o persoană a cărei stare civilă este necunoscută de aceea, trebuie luate în considerare ambele posibilități.

Dacă ea este căsătorită, răspunsul este (A): ea ar fi persoana căsătorită la care îi place de o persoană necăsătorită (George).

Dacă Ana nu este căsătorită, răspunsul este tot (A) pentru că, în acest caz, Ion este persoana căsătorită la care îi place de una necăsătorită (Ana).

Un asemenea proces de gândire, care ia în considerare toate posibilitățile, este numit raționament complet disjunctiv.

Faptul că problema nu arată dacă Ana este sau nu căsătorită, le sugerează oamenilor că nu au suficiente informații și în consecință aleg răspunsul (C) fără să se mai gândească la toate posibilitățile.

Majoritatea oamenilor pot realiza raționamente complet disjunctive atunci când li se spune explicit că este necesar să o facă dar, cei mai mulți nu fac automat acest lucru.

De precizat că tendința de a face această eroare este slab corelată cu inteligența.

Potrivit lui Daniel Kahneman (psiholog israelian, profesor la universități israeliene și americane, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2002), există două modalități, pe care el le numește Sistemul 1 și Sistemul 2, prin care mintea procesează informații, inclusiv informațiile despre alții.

Denumirile servesc ca metafore pentru două tipuri diferite de raționament. Sistemul 1 procesează informațiile rapid, intuitiv și automat. El funcționează atunci când indivizii se angajează într-o gândire fără efort, când rezolvă, de pildă, probleme simple de matematică cum ar fi  2 + 2 = 4 sau atunci când conduc mașina pe drumuri cu care sunt  familiarizați.

Când vine vorba de percepția socială, Sistemul 1 folosește scurtături și euristica pentru a ajunge la concluzii despre o altă persoană. Există multe comenzi rapide pe care se bazează mintea atunci când citește expresii faciale și limbajul corporal iar unul dintre cele mai puternice este efectul de “primă impresie“.

Conform efectului de “primă expresie”, informația pe care o persoană o află despre alta, în primele întâlniri cu acea persoană, determină cu putere cum va vedea acea persoană după aceea.

În comparație cu stilul de gândire părtinitor și defectuos al Sistemului 1, Sistemul 2 procesează informațiile într-o manieră conștientă, rațională și deliberativă.

Sistemul 2 funcționează, de exemplu, atunci când un individ rezolvă probleme de matematică mai complicate sau atunci când conduce pe drumuri necunoscute.

Spre deosebire de Sistemul 1, în care gândirea este automată și lipsită de efort, gândirea în Sistemul 2 necesită mult efort și energie mintală.

Potrivit lui Halvorson, oamenii trebuie să fie puternic motivați pentru ca să se angajeze în modul de gândire al Sistemului 2.

Psihologul subliniază faptul că, deoarece majoritatea oamenilor sunt “zgârciți cognitiv”, percepția se termină, de obicei, cu Sistemul1.

(Daniel Kahneman și colegul său Shane Frederick, au propus un test care dovedește că majoritatea dintre noi suntem “zgârciți cognitiv”. Puteți constata și singuri aici – Testul Kahneman.)

Aceste două sisteme de raționament îi determină pe indivizi să se perceapă unii pe alții în două etape distincte: o etapă rapidă, dar defectuoasă și o etapă meditativă și deliberativă.

Acest mod de manifestare a fost confirmat printr-un studiu realizat la Harvard University  de psihologul Dan Gilbert și colegii săi.

Un alt factor care poate, de asemenea, denatura modul cum îi percepem pe alții este constituit din propriile experiențe, emoții și prejudecăți.

După cum afirmă doamna Halvorson, toată lumea are o agendă când interacționează cu o altă persoană. Agenda respectivă încearcă, de obicei, să determine una dintre următoarele trei informații despre percepție:

Este această persoană demnă de încredere?

Este această persoană utilă pentru mine?

Îmi amenință această persoană stima de sine?

Având în vedere numeroasele obstacole în calea percepției corecte, ce ar trebui să facă oamenii pentru a fi percepuți conform cu intențiile lor?

“Dacă doriți să rezolvați problema percepției”, spune Heidi Halvorson, “în loc să sperați că, cine vă percepe va intra în faza a doua a percepției, este mult mai practic pentru dumneavoastră să alegeți să fiți un bun emițător de semnale. Nu este realist să se aștepte ca oamenii să facă acest efort. Vă puteți imagina cât de obositor ar fi să cântăriți orice motivație posibilă a unei alte persoane? În plus, nu puteți controla ce se întâmplă în interiorul minții unei alte persoane, dar puteți controla modul în care sunteți percepuți.”

Conform cercetătorilor, oamenii care sunt ușor de judecat, pentru că transmit semnale clare celor din jur, sunt mai fericiți și mai mulțumiți de relațiile, carierele și viețile lor decât cei care sunt mai “greu de citit”.

Acest lucru se întâmplă pentru că sentimentul de a fi înțeles este o nevoie umană de bază. Persoanele care satisfac această nevoie, se simt mai liniștite cu ele însele pentru că oamenii din jurul lor le percep într-un mod mai apropiat de modul în care se văd ele însele.

Sper că faceți parte din această categorie, a oamenilor care transmit semnale clare celor din jur și, drept urmare, beneficiați de multe picături de fericire.

 

Don’t worry, be happy!

 

Sursa: getpocket.com/a/read/911932571

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.