29 Dec

De ce este demn de prețuit faptul că avem o “antibibliotecă”?

Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase ca și cele necitite.”

Nassim Nicholas Taleb

 

Uneori, mai ales după depășirea “jumătății rezonabile” (vârsta de 40 de ani) mă atingeau unde de tristețe când priveam rafturile bibliotecii mele.

Îmi dădeam seama că ele adăposteau prea multe cărți ca să ajung vreodată să le citesc pe toate. Și, atunci, îmi ziceam că sunt nechibzuit și în sinea mea îmi luam angajamentul să nu mai cumpăr cărți.

Dar, angajamentul era respectat până la următoarea trecere prin fața vitrinei cu cărți a vreunei librării care, în mod sigur, mă ispitea cu ceva noutăți pe care nu mă răbdam să nu le cumpăr.

Poate că autoînvinovățirea nu ar fi avut loc dacă aș fi citit de pe atunci un articol ca și cel al Jessicăi Stillman (Why you should surround yourself with more books than you’ll ever have time to read) care stau la baza rândurilor care urmează.

De pe vremea când eram elev în clasele primare, mama, ca multe alte mame, mi-a insuflat plăcerea de a citi și respectul față de carte, cumpărându-mi cărți (în clasa a IV-a, de exemplu, Contele de Monte-Cristo).

Mai târziu, la rândul ei, școala ne-a sugerat ideea că învățarea pe tot parcursul vieții ne ajută să fim mai fericiți, poate să câștigăm mai mult și, dacă ne luăm după spusele experților, poate chiar să rămânem mai sănătoși.

În plus, o mulțime de personalități, din toate domeniile, ne spun că, pentru a deveni mai deștepți, un mod mai bun decât cititul nu există.

Aceste premise, par să conducă la conturarea uneia dintre “strategiile” cele mai importante pe care ar trebui să o urmeze orice persoană care vrea să devină mai deșteaptă: să nu scape nici un prilej de a cumpăra și citi cărți.

Dar, viața este încărcată iar intențiile sunt un lucru și acțiunile un alt lucru. Curând găsim rafturile bibliotecii noastre (sau eReader-ul) pline de titluri pe care intenționam să le citim într-o zi sau cărți pe care le-am frunzărit odată dar, apoi le-am abandonat.

Asta vrea să însemne un dezastru pentru proiectul nostru de a deveni o persoană mai inteligentă și mai înțeleaptă?

Pentru cei care cumpără cărți pentru că așa este “cool” și le așează pe rafturi “după culori”, fără să aibă niciodată chef să citească, răspunsul este da, un dezastru.

Însă, mulți dintre noi, în ciuda vieții agitate din lumea de astăzi, dorim să citim, pentru plăcerea noastră sau pentru a mai învăța câte ceva și, pentru asta, alocăm cu regularitate timp cititului.

Dar, în majoritatea cazurilor, citirea cărților, pur și simplu nu poate ține pasul cu cumpărarea lor.

În acest caz vestea bună, așa cum rezultă din cele ce urmează, este că biblioteca noastră, ticsită cu cărți, nu este un semn de eșec sau ignoranță ci este un fapt demn de prețuit și putem spune că dispunem de o “antibibliotecă

Antibiblioteca” este un termen introdus de Nassim Nicholas Taleb autorul cărții “Lebăda neagră – Impactul foarte puțin probabilului” (Editura Curtea Veche, București, ediția a treia în 2018), un best-seller despre care The Times scria că este „Una dintre cele mai influente 12 cărți de după Al Doilea Razboi Mondial.“

În cartea sa, Taleb își lansează ideile cu o anecdotă despre legendara bibliotecă a scriitorului italian Umberto Eco, care conținea fantasticul număr de 30.000 de volume.

Umberto Eco în biblioteca lui

 

O fi citit Umberto Eco toate aceste cărți? Bineînțeles că răspunsul este nu, dar scopul lui era oare acela de a le citi sau de a se înconjura cu cât de multă cunoaștere potențială chiar dacă acumularea acesteia devenea, nerealizabilă?

Oferind o atenție constantă tuturor lucrurilor pe care nu le cunoștea, biblioteca lui Eco l-a păstrat înfometat, din punct de vedere intelectual, și perpetuu curios.

O colecție mereu în creștere de cărți, pe care nu le-am citit încă, poate face același lucru și pentru noi, este de părere Taleb.

“O bibliotecă privată nu este un apendice stimulator de ego, ci un instrument de cercetare. Cărțile citite sunt mult mai puțin valoroase decât cele necitite” spune el.

Biblioteca ar trebui să conțină cât de mult din ceea ce nu știm, multe chiar privitoare la aspectele banale ale vieții noastre cum ar fi mijloacele noastre financiare, ratele ipotecare și piața imobiliară actuală care ne permite sau nu să facem investiții.

Pe măsură ce trec anii, vom acumula mai multe cunoștințe din mai multe cărți dar, în același timp, numărul tot mai mare de cărți necitite de pe rafturi ne va privi tot mai „dojenitor”.

Într-adevăr, cu cât știm mai mult, cu atât mai multe vor fi și cărțile necitite. Această colecție de cărți necitite o numește Nassim Nicholas Taleb “antibibliotecă”.

O “antibibliotecă” este un memento puternic al limitărilor noastre – cantitatea vastă de lucruri pe care nu le cunoaștem, le cunoaștem numai pe jumătate sau despre care credeam că le cunoaștem dar, într-o zi, vom constata că nu este așa.

Dacă trăim zilnic cu acest memento în față, ne putem îndrepta spre un fel de “umilință intelectuală” care îmbunătățește procesul decizional și stimulează învățarea.

“Oamenii nu umblă cu un “anti-CV” după ei arătând ce nu au studiat sau experimentat (este de datoria concurenților lor să facă acest lucru), dar ar fi frumos dacă ar face acest lucru”, susține Taleb.

De ce? Poate pentru că este bine cunoscut faptul psihologic că cei mai incompetenți sunt cei mai încrezători în abilitățile lor iar cei mai inteligenți sunt cei mai plini de îndoieli.

Este vorba de ceea ce se cunoaște sub denumirea de efect Dunning-Kruger, efect demonstrat şi definit de către psihologii americani, David Dunning şi Justin Kruger.

(Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu. David Dunning și Justin Kruger descriu efectul drept „aprecierea greșită a incompetenței proprii, precum și aprecierea greșită a înaltei competențe a altora.”).

În același timp, este la fel de bine stabilit că, cu cât recunoști mai degrabă că nu știi o serie de lucruri, cu atât vei învăța mai repede.

Deci, să nu ne mai învinovățim pentru că am cumpărat prea multe cărți sau că avem o listă prea lungă de cărți pe care am vrea să le cumpărăm, chiar dacă citirea lor s-ar putea să necesite trei vieți.

Toate cărțile pe care nu le-am citit sunt într-adevăr un semn al ignoranței noastre dar, o persoană care este conștientă de cât de ignorantă este, este de departe deasupra marii majorități a semenilor săi.

Prin urmare și o “antibibliotecă” bogată ne poate aduce multe picături de fericire dar și mai multe doresc să Vă aducă Anul Nou 2019!

La mulți ani!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.fastcompany.com/90275343/why-you-should-surround-yourself-with-more-books-than-youll-ever-have-time-to-read?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.bookhub.ro/lebada-neagra-impactul-foarte-putin-probabilului-de-nassim-nicholas-taleb/

3.ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Dunning-Kruger

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.