15 Sep

De ce îi judecăm pe alții mai sever decât pe noi înșine?

Omul care a comis o eroare și nu o îndreaptă comite o altă eroare și mai mare.”

Confucius

 

Există o prejudecată cognitivă pe care psihologii sociali o numesc “eroare fundamentală de atribuire” și o definesc ca fiind tendința noastră de a-i judeca pe alții diferit de modul în care ne judecăm pe noi înșine.

Ea este, potrivit filosofului american dr. Cristina Bicchieri, “tendința de a crede că ceea ce oamenii fac reflectă cine sunt ei”.

Această predispoziție cognitivă are câteva forme. De prima se poate vorbi atunci când lucrurile merg prost.

Când eșuăm, avem tendința să credem că lucrurile s-au întâmplat așa din cauza unor circumstanțe aflate în afara controlului nostru. În schimb, atunci când alții eșuează, avem tendința să credem că este rezultatul unor alegeri proaste sau că e vorba de persoane de calitate proastă.

Fie, de exemplu, pierderea unui concurs de selecție pentru un job. Eșecul nostru îl justificăm prin circumstanțe de genul: prea puțin timp avut la dispoziție pentru pregătire sau bibliografia ne-a fost pusă la dispoziție cu mare întârziere sau starea de sănătate nu ne-a permis să ne pregătim.

Când e vorba de un alt concurent, suntem convinși că eșecul lui se datorează incapacității sale de a se pregăti sau lipsei lui de preocupare pentru pregătire  sau faptului că nu are aptitudini pentru job-ul respectiv.

Al doilea tip de “eroare fundamentală de atribuire” apare atunci când lucrurile merg bine.

Când avem succese, avem tendința să credem că ele se datorează talentului și muncii noastre stăruitoare.

Asta ar putea fi adevărat dar, atunci când alții reușesc, predispoziția noastră tinde să ne facă să credem că cealaltă persoană a avut noroc sau a fost privilegiată într-un fel.

“Prietenul din liceu care a devenit o mare vedetă TV sau prietenul care acum este managerul general al unei companii ce apare în Forbes România, au fost la momentul potrivit exact la locul potrivit, nu?”

Cum s-ar explica existența acestei prejudecăți cognitive, faptul că avem tendința ca nouă înșine să ne acordăm beneficiul incertitudinii în timp ce nu facem același lucru și pentru ceilalți?

În primul rând, este greu să vezi lucrurile în mod clar atunci când nu deții toate informațiile. Noi vedem doar o fărâmă a lumii din jurul nostru.

Atunci când alții eșuează, ni se pare că iese în evidență faptul că ei sunt cauza problemei. Nu vedem toate circumstanțele care au contribuit la ceea ce s-a întâmplat.

Când este vorba de greșelile noastre, suntem pe deplin conștienți de factorii aflați în afara controlului nostru, prin urmare, vedem cu exactitate contextul în care am ajuns “pe picior greșit”.

Pe de altă parte, credința că succesele se datorează propriei noastre “măreții” ne sporește încrederea în sine, ne face să ne simțim bine și ne îmbunătățește reputația printre oamenii din jurul nostru.

Se pare că această creștere a încrederii ne poate aduce beneficii și poate chiar să servească evoluției noastre. Cercetătorii cred că ea ne poate ajuta să ne asumăm riscuri benefice, schimbând percepția noastră despre ceea ce suntem capabili.

De exemplu, un studiu realizat în rândul absolvenților de facultate încă neangajați a condus la concluzia că absolvenții care și-au pus succesele pe seama propriilor calități au avut șanse mult mai mari să-și găsească un loc de muncă decât cei care au avut tendința de a se autoînvinovăți pentru eșecuri.

Cercetătorii cred că tinerii care au văzut lucrurile într-un mod mai egocentric au fost mai motivați și optimiști cu privire la viitorul lor.

În timp ce „eroarea fundamentală de atribuire” comportă beneficiile menționate, când vine vorba de modul în care ne gândim la alții ea este defavorabilă.

Conștientizarea acestei tendințe ne poate ajuta să o punem în locul ei. Iată două modalități de a face acest lucru:

  1. Prin recunoașterea rolului șanselor

Vorbeam de faptul că datorită „erorii fundamentale de atribuire” reușitele altora le vedem uneori ca fiind jocul șanselor. Dar oare noi înșine nu am avut parte de nenumărate șanse?

Nu mai departe decât apariția noastră pe lume. Șansa fiecăruia dintre noi a fost de aproximativ unu la 200 de milioane (1/200.000.000) și totuși am ieșit câștigători grație acestui joc al șanselor.

(Pentru a fecunda ovulul feminin, este nevoie de un singur spermatozoid. O ejaculare normală elimină aproximativ 200 de milioane de spermatozoizi. Unul singur este cel căruia îi datorăm propria noastră existență.)

În altă ordine de idei, întâmplarea face ca fiecare dintre noi să existe în cel mai sigur, mai sănătos, cel mai bine educat și mai echitabil moment din istoria omenirii.

Sigur, lucrurile în lume sunt departe de a fi perfecte, dar pentru persoana obișnuită, perioada de acum este mult mai bună decât oricare alta din istoria omenirii de până acum.

Amintindu-ne cât de multe lucruri din afara controlului nostru “merg înainte”, ne poate ajuta să ne simțim mai recunoscători și ne reamintește de cât de norocoși suntem pentru că șansa ne-a surâs de atâtea ori.

Astfel explicarea realizărilor altora exclusiv pe baza rolului șanselor nu pare să fie cea mai potrivită atitudine. Atitudinea corectă cu privire la rolul pe care îl joacă șansele în viața noastră ne poate ajuta să cultivăm un punct de vedere mai imparțial.

  1. Prin dezvoltarea empatiei

Altfel spus, greșelile generate de „eroarea fundamentală de atribuire” pot fi diminuate prin încercarea de a te pune în locul celuilalt.

Cercetările arată că este mult mai probabil să “o dăm în bară” din cauza “erorii fundamentale de atribuire” atunci când pe alții îi judecăm rapid.

Data viitoare când vom fi critici față de comportamentul altcuiva, blamându-l pentru cine este în loc de pentru ceea ce a făcut, ar trebui să încercăm să fim mai empatici.

S-a constatat că empatia reduce “eroarea fundamentală de atribuire”. Cercetătorii sunt de părere că plasarea cu gândul “în pielea persoanei”, pe care o învinuim pentru o anumită manifestare, ne face mai buni și mai puțin critici.

De exemplu, dacă se întâmplă ca o mașină să ne taie calea în trafic, punându-ne astfel în dificultate, este posibil ca manevra respectivă să o fi făcut un “ticălos” de șofer dar, la fel de posibil, este ca ea să se fi datorat unei femei aflate în travaliu.

Desigur, nu vom ști niciodată dar, oricum, dacă totul a trecut cu bine de ce să nu considerăm că este vorba de a doua variantă? Mânia noastră nu va schimba modul respectivei persoane de a conduce în schimb nouă ne provoacă un stres excesiv.

Înainte de a judeca rapid și implicit negativ, ar trebui să încercăm să gândim o poveste alternativă aflată în spatele motivului pentru care cineva s-ar putea comporta într-un mod criticabil.

Nu contează dacă povestea este ciudată sau irațională dar, este un scenariu care ar putea fi valabil și pentru noi înșine.

Oamenii par să fie determinați genetic să comită “eroarea fundamentală de atribuire”. Eroarea a evoluat pentru a ajuta la supraviețuirea noastră prin consolidarea încrederii și reputației noastre. Cu toate acestea, această prejudecată cognitivă ne poate răni atât pe noi cât și pe alții.

Dacă îi dăm această posibilitate, ea ne poate face să ne simțim prost, să ne confruntăm cu mai multe probleme din cauza repercusiunilor mâniei noastre sau să ne strice ziua.

Așa cum am arătat, există modalități prin care putem lupta împotriva acestei tendințe și putem trăi o viață mai fericită și mai empatică.

Din acest motiv, iubite cititorule, data viitoare când te surprinzi că îți pierzi răbdarea, că ești tentat să te uiți urât la cineva sau să o judeci ca pe o persoană rea, să-ți amintești că este o ființă, la fel ca tine.

Oferă-i beneficiul îndoielii și pune-te în pielea ei, chiar dacă pentru asta este nevoie de puțin efort. O asemenea atitudine te va face să te simți mai bine și vei avea mai multe șanse de a beneficia de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. www.nirandfar.com/2018/09/fundamental-attribution-error.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits
  2. www.scientia.ro/homo-humanus/introducere-in-psihologie-russell-a-dewey/4320-eroarea-fundamentala-de-atribuire-.html
  3. psihologsabinadumitrescu.ro/2013/04/26/eroarea-fundamentala-de-atribuire/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.