06 Jan

De ce nu ne respectăm hotărârile luate în noaptea de Anul Nou?

„Voința și puterea nu ajung: omul trebuie să știe ce vrea și ce poate.”

Arthur Schopenhauer

 

Foarte mulți oameni se simt cumva obligați ca, la trecerea dintre ani,   să-și stabilească obiective pentru anul care începe: să mănânce mai sănătos, să economisească mai mulți bani, să bea mai puțin, să nu mai fumeze…

Eu însumi aud în propria-mi familie, an de an, angajamentul de a nu mai fuma dar, la data când citiți aceste rânduri, probabil el va fi ca și uitat.

Conform psihologului David DeSteno, profesor la Northeastern University, Boston, până pe 8 ianuarie, aproximativ 25% din decizii sunt uitate iar până la sfârșitul anului, mai puțin de 10% ajung să fie respectate pe deplin.

Este de notorietate, fiind chiar una din problemele vieții, că rezistăm greu tentațiilor, mai ales dacă suntem ocupați, obosiți sau stresați. Problema este strâns legată de tendința noastră de a prețui plăcerile prezentului mai mult decât satisfacțiile viitorului.

Aici este cazul să reamintesc celebrul “test al bezelei” (în articolul din 31.07.2014 ), intrat în istoria psihologiei datorită psihologului Walter Mischel (în anii 1960), în care copiii care rezistă 15 minute tentației de a mânca o bezea sunt recompensați cu o a doua (filmulețul se poate vedea aici).

Profesorul Mischel a constatat că puiuții care au putut aștepta, cei care aveau capacitatea de autocontrol mai dezvoltată, au fost, în decursul anilor care au urmat, și cei care au avut ceele mai multe succese academice și profesionale.

De atunci, toate studiile au pus în evidență corelația dintre autocontrolul și realizările oamenilor într-o gamă largă de domenii, inclusiv performanțele la locul de muncă, situația financiară, alimentația și exercițiile fizice sănătoase.

Compasiune

Cei care pot persevera în obiectivele lor pe termen lung, indiferent de ispite, sunt cel mai bine poziționați pentru succes.

Tema aceasta cred că nu vă este străină deoarece, în ultimii ani, au apărut multe articole și cărți care tratează problema autocontrolului și a căilor de a-l îmbunătăți. Probabil că multe dintre ele merg pe ideea că modalitatea cea mai bună de a îmbunătăți autocontrolul este folosirea voinței.

Cu toate sfaturile din literatura menționată și de la tot felul de specialiști, lumea nu pare să se fi schimbat prea mult. De pildă, încă mai cheltuim mult pe achiziții stimulate de impulsuri de moment mai degrabă decât să economisim pentru perioada când vom fi pensionari, de asemenea, continuăm să ne răsfățăm cu dulciuri mai degrabă decât să mâncăm sănătos. De ce?

Răspunsul, după părerea psihologului David DeSteno, este că această viziune a autocontrolului este greșită. Alegerea bazată pe analiza rațională și voința de a ne respecta obiectivele, ne dezavantajează.

Folosim instrumente care nu numai că sunt slabe; ele sunt, de asemenea, potențial dăunătoare.

Prin folosirea voinței mintea noastră se luptă cu ea însăși. Încearcă să se autoconvingă și, dacă eșuează, suprimă dorința unei plăceri imediate.

Având în vedere importanța autocontrolului pentru succes, era de așteptat ca, procesul evolutiv al speciei umane să fi oferit un instrument pentru acest autocontrol care să fie mai puțin chinuitor de folosit.

Și, adevărul este că a făcut-o numai că omul îl ignoră. Acest instrument îl reprezintă emoțiile noastre sociale, precum recunoștința, compasiunea și mândria, emoții care susțin aspectele pozitive ale vieții sociale.

După părerea profesorului DeSteno, efectele lor, ne fac, în mod natural, să fim răbdători și să perseverăm.

Recunoștință

La declanșarea acestor emoții, autocontrolul nu mai este o luptă, deoarece ele nu funcționează prin înlăturarea dorințelor noastre de plăcere de moment, ci prin creșterea percepției asupra faptului cât de prețios este viitorul.

Deși nu ar trebui să fie așa, de prea multe ori ne gândim la autoperfecționare și la urmărirea obiectivelor noastre în termeni care se sprijină pe “autoflagelare”: voi face mai bine, îmi voi încorda mușchii, mă voi trezi mai devreme...

Autocontrolul nu înseamnă să te simți mizerabil.

Cercetările privind autocontrolul arată că voința, cu toate beneficiile sale, slăbește în timp. Pe măsură ce apelăm la ea ca să studiem, să muncim, să facem exerciții fizice sau să economisim bani, efortul mental de a păstra concentrarea și motivația cresc ajungând să fie prea greu de suportat.

Mai rău, folosirea excesivă a voinței poate avea efecte psihologice și chiar fizice, negative.

Psihologul Greg Miller de la Northwestern University, Chicago, arată că dorința de a fi “ferm” poate deveni stresantă.

El a făcut un studiu folosind 300 de subiecți și a constatat că, atunci când au fost puși în situația de a rezista unei tentații, cei cu un autocontrol mai bun au avut mai mult succes, dar cu costuri pentru sănătatea lor.

Corpurile lor au suferit nu numai din cauza reacției la stres crescut, ci și datorită îmbătrânirii premature a celulelor lor imune.

Din perspectivă evoluționistă, potrivit psihologilor, faptul că exercitarea voinței nu este un proces natural are un sens clar.

Timp de milenii, ceea ce a condus la succes nu a fost capacitatea de a studia pentru examene, economisirea pentru pensie, mersul la sala de sport sau așteptarea unei a doua bezele.

Pentru cea mai mare parte a istoriei evoluției speciei umane, niciunul dintre aceste scopuri de autoconcentrare nu a prezentat vreun interes sau nici n-a existat.

Mândrie

Este mult mai probabil că, ceea ce a condus la succes au fost legăturile sociale puternice, relațiile care au încurajat oamenii să coopereze și să se sprijine reciproc, ceea ce i-a ajutat să se asigure că jertfele lor vor fi returnate, din când în când, când este necesar, în viitor.

Dar, pentru a stabili și menține relații, oamenii ar fi trebuit să fie corecți, cinstiți, generoși, harnici și loiali. Ar fi trebuit să fie percepuți ca parteneri buni. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit să se comporte moral.

Ceea ce stă la baza acestor trăsături morale este capacitatea de a pune ceva înaintea propriilor dorințe și interese imediate, altfel spus, capacitatea de a exercita autocontrolul.

A munci din greu pentru a respecta până la capăt o înțelegere sau a ajuta o altă persoană, oferind timp, bani, alimente sau un umăr pe care se poate plânge, necesită disponibilitatea de a sacrifica propriile posibilități ale momentului.

Când vine vorba de a face astfel de sacrificii pe termen scurt, în mod normal, nu calculăm ce trebuie să câștigăm ajutând pe altcineva. Emoțiile noastre, recunoștința, compasiunea și mândria, ne împing să ne comportăm în moduri care denotă că autocontrolul funcționează.

Studiile profesorului DeSteno au demonstrat că recunoștința sporește direct autocontrolul. El a constatat că atunci când oamenii ajung să se simtă recunoscători, vor petrece mai mult timp ajutându-i pe cei care solicită asistență, vor lua decizii financiare de care să beneficieze în mod egal și partenerii și vor arăta loialitate față de cei care i-au ajutat chiar dacă asta implică costuri pentru ei înșiși.

Referitor la mândrie, profesorul a găsit ceva similar. De asemenea, atunci când oamenii ajung să simtă compasiune, ei preiau din povara altora, petrecând mult timp și depunând efort pentru a ajuta pe ceilalți să evadeze din blocaje și să-și ușureze suferința.

Constatările arată totodată că recunoștința, compasiunea și mândria, fie că apar sau nu conștient, reduc tendința minții umane de a minimiza valoarea viitorului.

Aceste sentimente împing oamenii să coopereze unii cu alții și, conform cercetătorilor, măresc cu peste 30% capacitatea de a persevera în realizarea unor sarcini dificile. De asemenea, ele se corelează și cu o performanță academică mai bună, cu o dorință mai mare de a face exerciții fizice și de a mânca sănătos precum și cu un nivel mai redus de consumism, impulsivitate și consum de tutun sau alcool.

Dacă apelul la puterea voinței provoacă stres, folosirea acestor emoții sociale vindecă: încetinesc ritmul cardiac, reduc tensiunea arterială și reduc sentimentele de anxietate și depresie.

Este foarte important de arătat că, pe lângă faptul că aceste emoții sporesc autocontrolul, ele combat și o altă problemă a vieții moderne: singurătatea.

Studiile au scos în evidență faptul că persoanele văzute ca fiind recunoscătoare, calde și în mod justificat încrezătoare, îi atrag pe alții și facilitează stabilirea unor relații cu ei de așa manieră încât pot fi sigure că la nevoie vor primi același sprijin ca și cel pe care îl acordă ele.

Așa că, începând cu anul 2018, folosiți mai mult timp pentru a cultiva aceste emoții sociale. Acest lucru va contribui la asigurarea faptului că, fiecare viitor Revelion va aduce mai multe de sărbătorit decât de regretat deci, mai multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.nytimes.com/2017/12/29/opinion/sunday/the-only-way-to-keep-your-resolutions.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.youtube.com/watch?v=Yo4WF3cSd9Q&feature=player_embedded

3.utildestiut.ro/amanarea-este-secretul-succesului-2/

4.www.newyorker.com/science/maria-konnikova/struggles-psychologist-studying-self-control

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *