26 Nov

De ce puii de om sunt cei mai neajutorați pui?

“Nu există investiţie mai bună pentru vreo comunitate decât de a pune lapte în bebeluşi.”

Winston Churchill

Noi oamenii suntem cele mai inteligente ființe de pe Terra. Spunem povești, creăm o artă magnifică și o tehnologie uluitoare, construim orașe și explorăm spațiul cosmic.

Nu existăm de atât de multă vreme ca multe alte specii dar, în multe privințe, am realizat mai mult decât oricare dintre ele.

Rulăm studii științifice asupra lor și ne gândim la re-crearea unora dintre cele care au dispărut.

Inteligența noastră este însă însoțită de o curiozitate: nou-născuții noștri sunt printre cei mai neajutorați, dintre toți care există.

Un pui de girafă poate sta în picioare la o oră de la naștere, și poate fugi din calea potențialelor animale de pradă în prima zi de viață.

Un pui de maimuță o poate înțelege pe mama sa și se menține atârnat de ea pentru protecție și hrană.bebelus

Un sugar uman nu-și poate ține nici măcar propriul căpșor.

Celeste Kidd, de la Universitatea din Rochester, specializată pe dezvoltarea cognitivă, și-a concentrat atenția, în principal, asupra procesului învățării și luării deciziilor la copii.

De-alungul anilor de observare a copiilor de vârstă mică, ea a fost impresionată de nivelul de sofisticare al acestora, în general.

În schimb, la sugari a observat gradul lor, de-a dreptul năucitor, de neputință: “Cum de pot fi atât de neajutorați o vreme ca, destul de curând după aceea, să devină atât de strălucitori?”

Celeste Kidd a adresat această întrebare și colegului ei Steven Piantadosi. Ce ar putea justifica, gradul de neajutorare al sugarilor umani?

Chiar și alți copii de primate, cum ar fi copiii de cimpanzei, care sunt apropiați în termeni evolutivi de cei umani, se agață singuri de mamele lor.urangutan

Apare o contradicție: oamenii se nasc, de departe cei mai neajutorați dintre toate primatele dar apoi, destul de timpuriu, devin mult mai inteligenți decât oricare alt reprezentant al primatelor.

“Acest lucru reprezintă o contradicție sau mai degrabă o cauzalitate?” s-au întrebat Kidd și Piantadosi.

În lucrarea lor, publicată în numărul din iunie al Proceedings of the National Academy of Sciences, cei doi oameni de știință susțin acest argument al cauzalității.

Oamenii devin atât de inteligenți tocmai pentru că bebelușii lor sunt atât de incredibil de neajutorați; una o implică pe cealaltă.

Teoria este uimitoare, dar nu este cu totul nouă. Cercetătorii au cântărit particularitățile nașterii la oameni și semnificația ei evolutivă în timp.

Oamenii fac parte din subgrupa de mamifere, numite vivipare, care nasc pui vii.

Acest lucru înseamnă că fătul trebuie să crească în interiorul corpului mamei ca să ajungă la o stare suficient de matură ca să se nască, dar nu poate fi atât de mare încât să nu poată ieși.

Acest lucru conduce la un compromis: în general cu cât un animal este mai inteligent, cu atât mai mare este capul său, dar anatomia corpului mamei impune o limită superioară pentru cât de mare poate fi capul ca să nu se blocheze la naștere.

Ca urmare, capul – implicit creierul – trebuie să se oprească din maturizare, el continuând apoi să crească, mult timp după naștere.

Cu cât mai inteligent va fi în cele din urmă un animal, cu atât relativ mai imatur este la naștere creierul său.

Cercetătorii au cunoscut de mult timp acest compromis, precum și legătura dintre dimensiunea creierului și densitatea neuronală și inteligență.

Ceea ce este nou în teoria lui Kidd și Piantadosi este faptul că neputința crescută a nou-născuților are drept consecință o inteligență crescută la părinți și asta înseamnă, în ultimă instanță, o dinamică impetuoasă de selecție.

De-a lungul timpului, copiii neajutorați generează părinți mai inteligenți, care fac bebeluși și mai neajutorați, care fac ca părinții lor să fie și mai inteligenți, și așa mai departe.

În timpul investigației lor, Kidd și Piantadosi au mai stabilit ceva care a consolidat teoria lor.

Este vorba de o altă variabilă, cu o corelație chiar mai mare cu inteligența decât mărimea creierului și anume, timpul de înțărcare, adică timpul necesar ca nou-născuții să treacă de la neputința absolută la un punct de relativă auto-suficiență.

De exemplu, urangutanii înțarcă puii după mai mult timp decât babuinii și puii lor sunt mai deștepți.

Puii babuinilor, la rândul lor, sunt înțărcați după mai mult timp decât puii lemurilor și sunt mai inteligenți decât aceștia.

Kidd subliniază, în mod repetat că, ipoteza lor completează dar nu se substituie teoriilor anterioare și indică în același timp și o modalitate interesantă de a o testa, prin observarea gemenilor.

În primul rând, este de menționat că, de obicei, ei nu se nasc la termen.

În al doilea rând, ei necesită o perioadă de timp mai lungă până la înțărcare.

Toate acestea înseamnă că gemenii sunt mai inteligenți decât non-gemenii? Și în continuare, o mamă, provenită la rândul ei din gemeni, dă naștere la copii mai inteligenți?

Sunt întrebări pe care și le-au pus cei doi oameni de știință. “Este o idee foarte bună, să se urmărească dacă la familiile de gemeni, se ajunge la inteligență mai mare”, este de părere Celeste Kidd.

În final ajungem la părerea că, cititorii acestor rânduri, care fac parte din familii de gemeni, au toate motivele să se bucure de o picătură de fericire.

O asemenea picătură de fericire  savurăm însă și noi ceilalți, pentru că, avem o explicație la întrebarea: „De ce puii de om sunt mai neajutorați decât toți ceilalți pui de mamifere?” pe care ne-am pus-o, de multe ori, în calitate de părinți, dar mai ales în cea de bunici.

Don’t worry, be happy!

Surse:
www.newyorker.com/science/maria-konnikova/why-are-babies-so-dumb-if-humans-are-so-smart?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.