10 Oct

”De ce să dați bani pe psihoterapie dacă puteți asculta ‘Valsul’ lui sir Anthony Hopkins?”

„Muzica, tu ești tovarășul meu de zi și de noapte, la durere și la fericire. Tu ești apă răcoritoare în pustiul vieții mele.”

Rabindranath Tagore

 

Titlul de mai sus este o parafrază a locuțiunii compozitorului american Michael Torke “De ce să-ți cheltui banii pe psihoterapie dacă poți asculta Misa în Si minor”, în care el face referire la lucrarea lui Johann Sebastian Bach considerată a fi o sinteză a întregii sale creaţii.

Evident Valsul  marelui actor britanic nu se compară cu ampla lucrare a lui Bach dar ascultarea sa (posibilă și aici) poate transmite o stare reconfortantă de liniște asociată cu romantism.

Probabil că marea majoritate a oamenilor îndrăgesc muzica, indiferent de genul ei, pentru că ea ne mângâie sufletele în moduri profunde la care cuvintele singure nu pot ajunge.

Ea ne stârnește imaginația, ne revigorează corpurile și ne transformă stările de spirit. Ne poate înălța sau ne poate copleși cu emoție. Ne poate entuziasma și ne poate calma.

În acest sens s-a exprimat și compozitorul și interpretul american Billy Joel când a spus „Cred că muzica în sine este vindecătoare. Este o expresie explozivă a umanității. Este ceva de care suntem cu toții atinși. Indiferent din ce cultură am fi, toată lumea iubește muzica”.

Fără nicio îndoială, într-adevăr muzica  poate vindeca. Persoanele cu leziuni ale creierului cum ar fi, de exemplu, consecințele unui accident vascular cerebral, au avut succes cu terapia prin muzică.

Grație neuroplasticității, terapia prin muzică poate activa creierul folosind noi circuite neuronale. De multe ori sunt ocolite zonele deteriorate, permițând oamenilor să recâștige posibilitățile de mișcare sau vorbirea.

În aceste cazuri, muzica oferă oamenilor noi șanse să se miște și să vorbească făcând schimbări în structura creierului.

(Neuroplasticitatea sau Plasticitatea creierului  constă în capacitatea sistemului nervos de a-și modifica structura și funcțiile de-a lungul vieții, pentru a se adapta la condițiile și stimulii la care suntem expuși. Neuroplasticitatea este o abilitate specifică mai ales cortexului, adică învelișului exterior al creierului. Neuroplasticitatea are loc: (1) în cadrul dezvoltării creierului în primii ani de viață, când au loc primele procesări ale informațiilor senzoriale și creierul se organizează; (2) ca mecanism adaptativ pentru a compensa pierderea unei funcții sau a maximiza funcțiile rămase după o traumă; (3) pe tot parcursul vieții, sub influența mediului extern, respectiv sub influența experiențelor și acțiunilor unei persoane precum și ori de câte ori aceasta învață ceva nou.)

Studiile au arătat, de asemenea, că terapia prin muzică poate reduce cortizolul, adică hormonul de stres. De asemenea ea poate crește dopamina care este hormonul plăcerii. Terapia prin muzică poate îmbunătăți rata inimii și a respirației și poate reduce anxietatea și durerea la pacienții cu cancer.

În domeniul psihologiei, muzica a fost folosită pentru a ajuta persoanele care suferă de depresie și tristețe. Totodată muzica poate fi vindecătoare  pentru copiii cu dizabilități de dezvoltare.

Există numeroase mărturii și dovezi privind virtuțile vindecătoare ale muzicii. Poate fi neașteptat dar acest context oferă prilejul omagierii celui care a fost marele nostru George Enescu, unul dintre muzicienii care a intuit virtuțile vindecătoare ale muzicii.

Sunt încărcate cu mare emoție mărturiile persoanelor vrăjite de noblețea maestrului. În însemnările unei profesoare, care îl văzuse la spitalul instalat în clădirea Școlii Centrale din București, în timpul primului război mondial, se arată:

„[…] Nu vom uita niciodată că, printre cei dintâi care au alergat la spitalul Crucii Roșii de la Școala centrală, […] a fost și George Enescu, care, cu o minunată simplicitate, cu bluza și cu șorțul de brancardier, ridica pe răniții ce se descărcau din automobilele ce soseau mereu, cărându-i în sala de operație și înapoi în sălile spitalului. Surprinderea mea a fost așa de mare, încât necrezându-mi ochilor, am întrebat și pe alții dacă acel pe care îl vedeau muncind așa era marele maestru. Și slujba aceasta umilă a făcut-o zilnic, luni de-a rândul […] Brancardierul se schimba apoi în neîntrecutul violonist care, în orele de după amiază, fermeca pe cei culcați între perne; iar alteori aceleași mâini binecuvântate […] bărbiereau pe bieții noștri răniți”.

În septembrie 1916, Crucea Roșie a României îl numește pe George Enescu președintele echipelor artistice organizate la inițiativa sa. Peste ani, compozitorul Mihail Jora, rănit în timpul războiului, urma să dezvăluie emoția trăită în toamna anului 1916, când maestrul Enescu i-a redat, în clipele acelea grele, dorința și voința de a trăi:

„ […] În clipa în care trupul meu însângerat era introdus în sala de concert, te-ai așezat la pian și într-o tăcere de mormânt ai executat cele dintâi măsuri ale Nopții mele de vară. Zguduit de o emoție neașteptată, am fost podidit de lacrimi, ce n-au încetat nici după ce ți-ai luat vioara și ai cântat cum știi tu să cânți Sonata Primăverii de Beethoven  și câteva bucăți de Kreisler. N-aș putea să-ți explic puterea de reacțiune pe care vraja cântecului dumitale a produs-o atunci în sufletul meu. Atât pot să-ți spun, că ziua aceea de 8 noiembrie 1916 a fost hotărâtoare pentru mine. Mi-ai redat în clipele acelea dorința și voința de a trăi, pe care le pierdusem. Ai dat putere organismului meu să lupte contra răului ce-l năpădise fără putință de scăpare și m-ai înviat din morți […]”.

În concluzie, iubite cititorule, indiferent ce preferințe ai avea, gen Jerusalema, gen Simfonia a V-a (a destinului) sau orice alt gen, ascultă cât mai multă muzică pentru că, așa cum spune Andrea Bocelli, Muzica mi-e medicament, o modalitate de a aduce lumină în viaţa mea. N-aş putea trăi fără muzică.”

Iată o sursă de picături de fericire care funcționează și acum în vremuri de pandemie și nu trebuie să o ratăm!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:
1.en.wikipedia.org/wiki/Music_therapy
2.psychcentral.com/lib/music-therapy-may-aid-brain-damaged-patients/

3.www.festivalenescu.ro/stiri/enescu-si-puterea-vindecatoare-a-muzicii-sale/

4.www.youtube.com/watch?v=M57Fi19vcSI

5.www.romedic.ro/neuroplasticitatea-0P34202

6 thoughts on “”De ce să dați bani pe psihoterapie dacă puteți asculta ‘Valsul’ lui sir Anthony Hopkins?”

  1. Vă mulțumesc, domnule profesor Eilender, pentru interesantele idei și timpul acordat în vederea realizării acestei interesante sinteze privind muzica.

    Dată fiind vastitatea și complexitatea temei pe care o aduceți în atenția distinsei cititoare sau a prietenului cititor, este evident că ea va pune pe gânduri pe orice cititor onest și-l va obliga să facă legături și legături între legături.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Iată câteva dintre aceste gânduri (legături):

    (1) Am reținut, de pildă, din textul dumneavoastă că, citez:
    „Probabil că marea majoritate a oamenilor îndrăgesc muzica, indiferent de genul ei, pentru că ea ne mângâie sufletele în moduri profunde la care cuvintele singure nu pot ajunge.
    Ea ne stârnește imaginația, ne revigorează corpurile și ne transformă stările de spirit. Ne poate înălța sau ne poate copleși cu emoție. Ne poate entuziasma și ne poate calma.“

    Da! Aveți dreptate domnule profesor Eilender.

    Unii se calmează ascultând, de exemplu, pe Fărâmiță Lambru cu vestita: „La crama din Drăgășani.“
    Alții sunt „morți“ după: „Geamparalele din Babadag.“
    Alții se mulțumesc cu manelele zilelor noastre.

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Mai sunt, însă, și alții poate foarte puțini la număr, care se simt bine ascultând muzica renașterii prin Giovanni Pierluigi da Palestrina, a barocului timpuriu sau târziu prin Monteverdi, Telemann sau Bach, a clasicului prin Mozart sau Beethoven, a romanticului prin Schubert, Brahms, Chopin, Bizet, Verdi sau Rossini, Tschaikowski sau Grieg, a impresionismului prin Debussy sau Camille Saint-Saëns sau a secolelor XIX și XX prin Wagner, Schostakowitsch sau Gershwin.

    Eu, de pildă, nu pot trece ușor peste „Halleluja“ lui Händel sau „Ode an die Freude“din simfonia a 9-a a lui Beethoven sau corul sclavilor evrei din opera Nabucco a lui Verdi. Pe același nivel al preferințelor nu pot trece cu vederea Rapsodiile lui Enescu sau Balada lui Ciprian Porumbescu sau romanțele Ioanei Radu.
    Și lista continuă…

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. (2) În diversele mele lecturi am întâlnit și numele lui Karl Julius Weber, care în lucrarea sa Democritos, afirma că: „Muzica este adevărata limbă universală.“ Maxima e folosită spre a sublinia caracterul internațional al muzicii, singurul grai (uneori fără cuvinte) pe care-l înțeleg toate popoarele.

    (3) Aflăm, de asemenea, din unele surse că, legendarul personaj Orfeu, fiul lui Apollo (sau al regelui trac Oiagros) și al nimfei Caliope, a vrăjit cu lira și cântecele sale nu numai oameni și zei, ci și animale, plante, stânci…

    Orfeu și legenda lui au inspirat pe Asachi, Vergiliu, Ovidiu, Milton sau pe Rubens, Tintoretto, Brueghel în pictură, pe Gluck și Offenbach în muzică, precum și o întreagă literatură poetică și filozofică cunoscută sub denumirea de Poemele orfice (începând din secolul VI î.d. Cr.)

    Numele lui Orfeu a ajuns antonomază pentru un muzician deosebit de înzestrat.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Diverse instrumente muzicale sunt pomenite în multe texte ale Vechiului și Noului Testament. Astfel, de pildă, în Isaia 5/11-13 citim:

    11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare, şi şed până târziu noaptea şi se înfierbântă de vin!
    12 Harfa şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui.
    13 De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.

    Despre cântarea scrisă de Moise aflăm în Deuteronomul 31/22:

    22 În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.

    În Psalmul 96/1 citim:

    1 Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!

    Despre îndemnul la cântec (muzică) ne aduce aminte și Apostolul Pavel, în Efeseni 5/19:

    19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

    Tot Apostolul Pavel, în 1 Corinteni 14/26 vorbește despre zidirea sufletească și prin cântare (muzică):

    26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

    Același Apostol Pavel, în 1 Corinteni 13/1 ne reamintește:

    1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

    În concluzie, oare tot ce facem, facem spre zidirea noastră sufletească ? Sau vorbim de fapt, doar despre niște umbre din peștera lui Platon ? Sau poate doar de o aramă sunătoare ? Ce părere aveți prietene cititor ?

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.