08 Jun

De fapt, lumea în care trăim nu este chiar așa oribilă pe cât credem!

Lumea în care trăieşti nu este definită de părerile celorlalţi despre lume, ci de felul cum tu o vezi, frumoasă sau urâtă, complexă sau simplă.”

Marius Török

 

Lucrurile merg rău și pare că se înrăutățesc, nu? Război, violență, dezastre naturale, corupție. Bogații devin din ce în ce mai bogați, iar cei săraci devin mai săraci și, “colac peste pupăză”, în lipsa unor măsuri drastice, vom termina în curând resursele energetice și de materii prime.

Aceasta este imaginea, bazată pe informațiile din mass-media, pe care cei mai mulți oameni o au și, îi îngrijorează.

Pentru exemplificare iată câteva titluri, luate la întâmplare, în una din zilele trecute, de pe “cel mai bun portal de știri”:

„Atacuri bolnave pe străzile României. Victimele vor efectua analize pentru HIV. Alertă națională” ;

„Lovitură pentru toată România! S-a negociat ÎN SECRET! Au anunțat acum”;

“Omenirea, la un pas de dezastru. Vladimir Putin amenință mutarea războiului în spațiu: Deasupra capului fiecăruia vor fi arme nucleare”.

Este adevărat că există multe lucruri oribile în această lume. De la cel de-al doilea război mondial numărul de decese în timpul conflictelor a fost în scădere dar, războiul din Siria a anulat această tendință. Terorismul este în creștere. Pescuitul excesiv și deteriorarea mărilor sunt cu adevărat îngrijorătoare. Lista speciilor pe cale de dispariție devine tot mai lungă.

În acest context, este foarte ușor să fii conștient de lucrurile rele care se întâmplă în lume, în timp ce lucrurile bune trec neobservate.

Miracolul nezgomotos al progresului uman este prea lent și prea fragmentat pentru a fi calificat vreodată ca știre.

Imaginile despre ororile lumii creează în conștiințele oamenilor o viziune care poate fi caracterizată ca fiind melodramatică. Ea este stresantă și înșelătoare.

Un studiu factual al lucrurilor, bazat pe date oficiale, arată că, marea majoritate a populației lumii se află undeva în mijlocul scalei veniturilor, poate că nu chiar la nivelul a ceea ce se consideră clasa mijlocie, dar nu e vorba nici de sărăcie extremă.

Dacă cineva ne-ar fi spus în 1990 că, în următorii 25 de ani, foametea din lume va scădea cu 40%, mortalitatea infantilă va scădea la jumătate și sărăcia extremă va scădea cu trei sferturi, poate că am fi spus că sunt elucubrațiile unui nebun naiv.

Dar acei nebuni au avut dreptate. Asta este ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

Chiar dacă nu au fost îndeplinite toate obiectivele de dezvoltare ale mileniului, lumea a înregistrat un succes uluitor în ultimii 25 de ani. Iată câteva exemple (ONU):

  • Cel mai important obiectiv, cel de a reduce până în 2015 la jumătate numărul celor care în 1990 trăiau în sărăcie extremă, a fost atins cu cinci ani mai devreme.
  • Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), succesul anual al vaccinului antigripal este evident, dacă avem în vedere că în 2004-2005 eficacitatea sa era de 10% iar în 2018 a atins eficacitatea de 40-60%.
  • În ultimele două secole, speranța de viață s-a dublat.
  • Între 1990 și 2015, proporția persoanelor subnutrite a scăzut de la 23,3% la 12,9%.
  • Rata mortalității infantile a scăzut cu mai mult de jumătate în ultimii 25 de ani – scăzând de la 90 la 43 decese la 1.000 de nașteri vii.
  • Vaccinarea a ajutat la prevenirea deceselor din cauza rujeolei, între 2000 și 2013, în aproape 15,6 milioane cazuri.
  • Progresele în materie de educație nu pot fi nici ele trecute cu vederea. Numărul copiilor neșcolarizați a scăzut de la 100 de milioane în urmă cu 15 ani la 57 de milioane astăzi.

Toate acestea arată că, deși nu în aceeași măsură în fiecare an dar, pas cu pas, de la an la an, lumea se îmbunătățește chiar dacă se confruntă cu provocări uriașe.

Revenind la perspectiva melodramatică asupra lumii, este de observat că ea nu este cauzată doar de informațiile primite ci și de modul în care funcționează creierul nostru.

Creierul este produsul a milioane de ani de evoluție și este “dirijat” genetic și de instinctele care au ajutat strămoșii noștri să supraviețuiască în grupuri mici de vânători și culegători.

Jinduim după zahăr și grăsimi, care erau surse vitale atunci când hrana era limitată dar, astăzi aceste pofte fac ca obezitatea să fie una dintre cele mai mari probleme de sănătate la nivel mondial.

În același timp, suntem interesați de cronicile mondene cu bârfă și dramatice, ele constituind unicele surse de știri și informații.

Acest apetit pentru drame dă naștere la păreri greșite și contribuie la crearea viziunii melodramatice asupra lumii.

Cu toate acestea, avem nevoie de aceste instincte dramatice pentru a da sens lumii noastre. Dacă am cerne fiecare informație și am analiza rațional fiecare decizie, o viață normală ar fi imposibilă.

Așa cum nu ar trebui să renunțăm total la zahăr și grăsimi, nu trebuie nici să cerem unui chirurg să elimine părțile din creierul nostru care se ocupă de emoții. Dar, trebuie să învățăm să controlăm aportul de dramă din viața noastră.

Instinctul nostru de a observa răul mai mult decât binele este legat de trei lucruri:

  • nu ne aducem aminte corect trecutul;
  • relatarea selectivă de către jurnaliști și politicieni;
  • sentimentul că atâta timp cât lucrurile sunt rele, este ciudat să spunem că există și îmbunătățiri.

Timp de secole, oamenii în vârstă și-au romanțat tinerețea și au insistat asupra faptului că lucrurile nu mai sunt ceea ce erau pe vremea tinereții lor. Această tendință de a ne aminti greșit trecutul este stimulată de veștile negative din întreaga lume care nu se termină niciodată.

Poveștile despre îmbunătățirile treptate fac rareori prima pagină în presă chiar și atunci când apar la un nivel semnificativ și afectează milioane de oameni. Și, datorită creșterii libertății presei și îmbunătățirii tehnologiei, auzim despre mai multe dezastre decât oricând.

Această informare îmbunătățită este ea însăși un semn al progresului uman, dar creează o impresie exact opusă.

A spune că lumea este mai bună nu este echivalent cu a spune că totul este bine, pentru că ar fi ridicol. Nu este totul bine.

Trebuie să avem îngrijorări atât timp cât există accidente aviatice, decese multe în rândul copiilor, specii pe cale de dispariție, schimbări climatice, xenofobie, dictatori nebuni, deșeuri toxice, jurnaliști în închisoare etc. și nu putem să ne relaxăm.

Dar, este la fel de ridicol să nu vedem progresele înregistrate. Pierderea ulterioară a speranței poate fi devastatoare. Când oamenii cred în mod greșit că nimic nu se îmbunătățește, ei pot pierde încrederea și în măsurile care de fapt funcționează.

Cum putem ajuta creierul să realizeze că lucrurile se îmbunătățesc?

Gândiți-vă la lume ca la un copil prematur foarte bolnav aflat într-un incubator. După o săptămână, starea lui se îmbunătățește, dar trebuie să rămână în incubator pentru că sănătatea lui este încă critică. Are sens să spui că situația copilului se îmbunătățește? Da. Are sens să spui că este rău? Da. A spune că “lucrurile se îmbunătățesc” înseamnă că totul este bine și nu trebuie să ne facem griji? Deloc: este atât rău cât și mai bine.

Acesta este modul în care trebuie să ne gândim la starea actuală a lumii.

Când auzim ceva oribil, trebuie să rămânem calmi punându-ne întrebarea: dacă ar fi existat o îmbunătățire pozitivă, aș fi auzit despre ea? Chiar dacă ar fi existat sute de îmbunătățiri mai mari, aș fi auzit de ele?

Asta ar fi atitudinea cea mai potrivită. Ca o dietă sănătoasă și exercițiile fizice regulate, ea poate și ar trebui să devină o parte din viața noastră de zi cu zi.

Începeți să o exersați și veți lua decizii mai bune, veți fi atenți la pericolele și posibilitățile reale și veți evita să fiți în permanență sub semnul întrebării cu privire la lucrurile greșite.

Și, de ce nu? Toate acestea înseamnă picături de fericire și nu de amărăciune.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/good-news-at-last-the-world-isn-t-as-horrific-as-you-think

2.www.theguardian.com/books/2018/feb/26/further-reading-steven-pinker-books-to-make-you-an-optimist

3.www.theguardian.com/science/occams-corner/2018/jan/15/flu-jab-modern-miracle

4.www.theguardian.com/global-development/2015/jul/06/united-nations-extreme-poverty-millennium-development-goals

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.