12 Jan

Dorim cu adevărat să fim fericiți?

“Un om fericit este prea satisfăcut de prezent ca să acorde prea multă atenție viitorului.”

Albert Einstein

 

Majoritatea oamenilor sunt convinși că își doresc fericirea. Cu toate acestea, potrivit psihologului israelian Daniel Kahneman (profesor la universități israeliene și americane, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2002), mulți dintre noi par să își dedice eforturile unui alt scop.

Profesorul Kahneman și mulți alți psihologi susțin că fericirea și satisfacția de viață sunt două lucruri distincte.

Satisfacția de viață este un termen complex și uneori este confundat cu emoția fericirii dar, sunt într-adevăr două concepții separate.

Satisfacerea vieții se poate defini ca o evaluare a vieții în ansamblu și nu a simțămintelor și a emoțiilor pe care le experimentăm la un moment dat.

Despre fericire putem spune că este o experiență imediată, în timp ce satisfacția de viață este sentimentul pe care îl resimțim în momente de bilanț, atunci când ne gândim la viața noastră în ansamblul ei.

Pe când fericirea este o experiență instantanee care apare spontan și trece, satisfacția este un sentiment pe termen lung, construit în timp și bazat pe atingerea obiectivelor care alcătuiesc felul de viață pe care îl admirăm.

Daniel Kahneman arată că strădaniile care țintesc un singur scop (și de obicei acesta ar oferi satisfacția de viață) pot submina capacitatea noastră de a experimenta alte simțăminte (cum este și fericirea).

Într-o cercetare a sa, axată pe măsurarea fericirii de zi cu zi, adică a experiențelor care fac ca oamenii să se simtă bine, profesorul Kahneman a constatat că petrecerea timpului cu prietenii este extrem de eficientă.

Cu toate acestea, demersurile unor persoane orientate spre obiective pe termen lung, obiective care aduc satisfacția, nu acordă prioritate socializării, deoarece persoanele în cauză sunt ocupate cu “imaginea mai mare”.

Această constatare l-a determinat pe Kahneman să tragă concluzia că, în acest context, nu suntem atât de interesați de fericire precum pretindem.

“În total, nu cred că oamenii maximizează fericirea în acest sens … acest lucru nu pare să fie ceea ce oamenii doresc să facă. Ei doresc să-și maximizeze satisfacția cu ei înșiși și cu viața lor. Și asta duce în direcții complet diferite față de maximizarea fericirii “, spune el.

După părerea profesorului Kahneman satisfacția se bazează în principal pe comparații. “Satisfacțiile vieții sunt legate într-o mare măsură de criteriile sociale – atingerea scopurilor, satisfacerea așteptărilor”.

El observă că banii au o influență semnificativă asupra satisfacției de viață, în timp ce fericirea este afectată de bani numai atunci când ei lipsesc.

Sărăcia creează suferință dar, este la fel de adevărat că, peste un anumit nivel de venit care satisface nevoile noastre de bază, bogăția nu crește fericirea.

Cu alte cuvinte, dacă nu suntem înfometați și dacă avem îmbrăcăminte, adăpost și celelalte elemente de bază (a se vedea “Piramida nevoilor” a lui Maslow ), suntem capabili să fim cel puțin la fel de fericiți ca și cei mai bogați oameni ai lumii.

Sentimentele trecătoare ale fericirii, totuși, nu contribuie la satisfacția vieții. Privind înapoi, o persoană care a avut multe momente fericite s-ar putea ca în ansamblu să nu se simtă mulțumită.

Cheia aici este memoria. Satisfacția este retrospectivă. Fericirea are loc în timp real.

În urma cercetărilor sale, Kahneman a descoperit că oamenii își spun câte o poveste „eroică” despre viața lor, poveste care nu este neapărat o poveste plăcută. Pe de altă parte, experiențele noastre zilnice produc sentimente pozitive care nu contribuie în mod necesar la această poveste de viață.

Memoria este de durată. Sentimentele trec. Multe din momentele cele mai fericite se pierd, “nu s-au înregistrat”, dar ele se întâmplă și apoi trec.

De exemplu, cineva se pregătește să meargă în vacanță. Potrivit profesorului Kahneman, o persoană care știe că sunt îndeplinite toate condițiile ca vacanța să fie frumoasă dar află că nu are șanse să-și fixeze amintirile pentru că nu poate face fotografii, ar putea alege să nu mai meargă.

Motivul pentru o asemenea decizie este că, în general, facem lucruri în anticiparea creării de amintiri satisfăcătoare care să se păstreze pentru mai târziu. Suntem mai puțin interesați de faptul că acum putem avea un moment bun.

Această teorie contribuie la explicarea tendinței actuale de “nici mai bine nici mai rău” din social media.

Într-o oarecare măsură, unora dintre noi, le pasă mai puțin de a se bucura de ei înșiși decât de a prezenta aparențele unei existențe de invidiat.

Ei sunt preocupați de cuantificarea prietenilor și a adepților lor, în loc să petreacă efectiv timp cu oamenii care le plac. Și, în cele din urmă, acest lucru îi face nefericiți.

Kahneman argumentează acest aspect prin faptul că fericirea o simțim în primul rând în compania altora. Referindu-se la el însuși, declară că perioadele în care a fost nevoit să lucreze singur, scriind, au fost “teribile” și s-a simțit “mizerabil”.

Ajungând aici, merită să ne punem întrebarea dacă vrem să fim fericiți, să experimentăm sentimente pozitive sau, pur și simplu, pe seama memoriei și a obiectivelor pe termen lung, dorim să construim narațiuni care merită să ni le spunem nouă și altora, dar nu ne produc neapărat plăcere?

Sunt de părere că, dacă vă veți da întâlnire cu un prieten și veți petrece câtva timp cu el/ea, vă veți asigura, în mod cert, câteva picături de fericire!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.qz.com/1503207/a-nobel-prize-winning-psychologist-defines-happiness-versus-satisfaction/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.earticole.com/diferenta-dintre-fericire-si-satisfactie.html

3.www.nlpmania.ro/cele-6-mituri-pe-care-le-cred-oamenii-despre-fericire/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.