04 Aug

Drama bunicilor confruntați cu o dilemă etică de neevitat

“În cea de-a șaptea zi, Dumnezeu s-a odihnit. Probabil că nepoții Lui erau plecați din oraș.”
Gene Perret

 

În cele ce urmează, voi considera dilema etică, așa cum o definește Jane M. Durgin, “o problemă morală dificilă, care implică două sau mai multe variante de acţiune ce se exclud reciproc şi sunt egale moral”.

Citind sfaturile actriței Jane Fonda, adresate persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani, sub titlul “Atâta vreme cât aveţi o locuinţă și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, staţi foarte bine. Ar trebui să fiți fericiţi”, am ajuns la concluzia că marea majoritate a bunicilor, probabil de pe toate meridianele, se confruntă cu o dilemă etică pe care nu o pot evita.

În articolul menționat, printre multe alte sfaturi, marea actriță recomandă: “…Nu vă frământați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranţă, drumul în viaţă. Nu fiți sclavul copiilor voștri!…”.

Fiind părinte și bunic, această povață m-a determinat să caut cel mai potrivit răspuns la întrebarea: “Care atitudine este etică, cea sugerată de Jane Fonda sau cea care înseamnă să veghezi toată viața asupra copiilor tăi fiindu-le alături, inclusiv în creșterea și educarea copiilor lor?”

Această dilemă este, în termenii definiției de mai sus, o dilemă etică și majoritatea bunicilor “o primesc spre rezolvare”.

Katharine Hepburn și Henry Fonda în “Pe lacul auriu”

Din păcate însă, unor bunici “li se trântesc”, pur și simplu, nepoții în brațe și, vrând-nevrând, trebuie să-i crească (toate acestea pentru că părinții au uitat de menirea lor și sunt “ocupați” fie cu munca, în țară sau străinătate, fie cu alcoolul sau cu altele).

Această categorie de bunici nu se confruntă cu o dilemă etică ci cu cea mai mare dramă a vieții lor și nu cred că este cazul să intru în amănunte.

Revenind la dilema etică, cred că bunicii care aleg “opțiunea Jane Fonda”, în tinerețe, în calitate de părinți, s-au lăsat pradă mentalităților cărora le dau glas exprimări de genul „Pe mine nu o să mă conducă un micuț de 3 ani!” sau “Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție!”.

Acest gen de mentalități a fost, probabil, cauzat și de faptul că familiile în cauză au tratat cu superficialitate decizia de a face copii.

Este posibil ca proiecțiile, privind viața în prezența viitorului copil, din mințile părinților respectivi, s-au rezumat doar la imagini despre plimbările cu căruciorul prin parcuri sau cu joaca cu păpușile și mașinuțele.

Nu și-au găsit loc imaginile cu nopțile nedormite, cu renunțările (la petreceri, călătorii, viață socială activă ș.a.), cu prima “părăsire” a micuțului lăsat la creșă/grădiniță, cu complicata viață de școlar, cu alegerea carierei, cu întemeierea unei familii, cu venirea pe lume a nepoților.

Decizia de a face copii înseamnă o asumare de responsabilități și obligații, de acest gen, pentru toată durata vieții.

Așadar “la pachet” cu nou-născutul vin și foarte multe probleme inclusiv posibilul rol de bunici. Cum vor reacționa acești părinți când vor fi puși în fața acestui rol?

Trebuie să reamintesc că niciun pui de om nu a făcut “cerere” ca să vină pe lume. Opțiunea a fost exclusiv a părinților. Dacă l-au adus pe lume, lăsarea lui în grija sorții și în situația de a se descurca singur în viață mi se pare o atitudine lipsită de moralitate.

Opusul categoriei de bunici care nu înțeleg să-și “sacrifice” propria viață în folosul copiilor și nepoților, sunt bunicii care optează pentru sprijinirea copiilor în creșterea nepoților chiar dacă nici ei nu se așteptau să își petreacă viața de pensionar crescând copii.

Pentru cei care ajung în această situație, în mod frecvent, consecințele sunt destul de neplăcute. Viața lor se întoarce cu susul în jos. Nu mai poate fi vorba de călătoriile proiectate sau de o viață socială așa cum poate sperau. Toate activitățile se învârt în jurul nepoților și totul se concentrează pe necesitatea de a le acorda cât mai multă dragoste, căldură, stabilitate și atenție pentru dezvoltarea abilităților acestora.

Uneori, creșterea nepoților poate avea chiar și efecte negative asupra stării de  sănătate a bunicilor: rate mai mari decât cele normale de depresie, insomnie, probleme emoționale și probleme cronice de sănătate precum hipertensiunea și diabetul.

La acestea se pot adăuga sentimentul de epuizare, singurătate și izolare, sentimentul de a avea prea puțină intimitate și prea puțin timp pentru a petrece împreună cu soții, prietenii și alți membri ai familiei.

Există însă și recompense neașteptate. Unii bunici spun că se simt mai tineri din cauza implicării în viața zilnică a copiilor: joaca, cititul poveștilor, participarea la activitățile extrașcolare ș.a.m.d. Ei au, de asemenea, un sentiment de reînnoire a țelului, chiar în momentul vieții când semenii lor, de aceeași vârstă, se simt tot mai puțin folositori.

Deși, din toate cele de mai sus, răspunsul meu la întrebarea de la început se întrevede, îl voi argumenta bazându-mă pe opiniile unui specialist în etică (a se vedea și utildestiut.ro din 28.07.2018).

Este vorba de Christopher Gilbert, profesor de etică la University of Washington care susține că: “Orice decizie care are impact asupra altora, acum sau în viitor, este o alegere etică”.

Din punctul de vedere al profesorului este util să ne gândim la etică imaginând-o ca pe o scară morală. Când te afli pe treapta cea mai de jos a scării, te gândești doar la tine. După ce ai trecut de treapta mijlocie, te gândești și la influența deciziei tale asupra unora sau altora. Pe treptele cele mai înalte ajungi să te întrebi în ce măsură fiecare alegere a ta influențează tot ceea ce te înconjoară.

În acest context, “opțiunea Jane Fonda” se plasează pe prima treaptă a scării morale a profesorului Gilbert.

Cea de a doua opțiune, implică extinderea interesului arătat de la propria persoană asupra mai multor persoane ceea ce înseamnă o treaptă superioară pe scară, deci ea este opțiunea etică.

Fie că veți fi cândva sau sunteți deja bunici, vă doresc ca alegerea atitudinii față de copii și nepoți să vă aducă numeroase picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.theatlantic.com/family/archive/2018/06/this-is-the-age-of-grandparents/561527/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.devorbacutine.eu/jane-fonda-lectii-dee-viata-atata-vreme-cat-aveti-o-locuinta-si-suficienti-bani-pentru-hrana-imbracaminte-si-utilitati-stati-foarte-bine-ar-trebui-sa-fiti-fericiti/#

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.