11 Feb

Efectele paradoxale ale căutării fericirii

„Un om este nefericit pentru că nu știe că este fericit, acesta este singurul motiv; oricine descoperă acest lucru devine imediat fericit.”

Feodor Mihailovici Dostoievski

 

Pentru a aborda tema paradoxalului din aprecierea stării de fericire, ar trebui să definim mai întâi această stare.

Cei mai mulți dintre noi, probabil, nu credem că avem nevoie de o definiție formală a fericirii; o cunoaștem când o simțim și, deseori, folosim termenul pentru a descrie o serie de emoții pozitive care includ bucurie, mândrie, mulțumire și recunoștință.

Pentru că nu ne permitem să ne lansăm în a da definiții într-un domeniu ce nu aparține profesiei noastre, ne-am orientat către psihologi.

Mulți dintre ei schimbă termenul de “fericire” cu sintagma “starea de bine subiectivă”. Această schimbare facilitează posibilitatea de a măsura starea respectivă prin a cere oamenilor să indice, pur și simplu, cât de mulțumiți se simt cu propriile lor vieți și cu cât de multe emoții pozitive și negative se confruntă ei.

În cartea sa The How of Happiness  (2007) Sonja Lyubomirsky, profesor în cadrul Departamentului de Psihologie de la University of California, intră în detaliile temei și descrie fericirea ca fiind “trăirea bucuriei, satisfacției, mulțumirii sau starea de bine pozitivă, combinată cu sentimentul că viața este plină de înțeles și are valoare.”

Această definiție surprinde emoțiile pozitive, trecătoare, ca fiind asociate fericirii, alături de un sentiment mai profund de sens și scop în viață și sugerează totodată modul în care aceste emoții și simțul sensului în viață se consolidează reciproc.

Revenind la ideea de paradoxal în aprecierea stării de fericire să folosim o întrebare dilematică: pornind de la premisa că weekend-ul ar însemna o stare de fericire (emoții pozitive legate de posibilitatea de a ne petrece timpul alături de cei dragi), când ne simțim psihic mai bine, vineri sau duminică?

Din propria experiență și din discuțiile cu cei din jurul nostru știm că starea de bine este mai profundă vineri, când încă nu a început weekend-ul.

Lăsând la o parte situația simplistă de mai sus, să observăm că, în general, încercările grele (care în mod cert nu sunt stări de fericire) constituie o cale excelentă de a obține cel mai mult din ceea ce ne dorim de la viață (adică fericire).

De pildă, dacă depunem mai mult efort la locul de muncă, perspectivele de promovare, la rândul lor, aproape sigur, se vor îmbunătăți – în orice caz mai sigur decât în cazul că am accepta statutul de chiulangiu.

De asemenea, întâlnind o mulțime de oameni vom avea mai multe șanse de a întâlni “sufletul pereche” decât dacă am rămâne acasă, abătuți, pe canapea.

Așa că, dacă știm care este fericirea pe care ne-o dorim, este logic să ne gândim că, încercarea în mod activ de a fi mai fericiți, este calea sigură de a ajunge acolo, mai ales în comparație cu resemnarea care nu ne poate oferi decât un viitor în care nu vom zâmbi din nou niciodată.

Conform psihologilor, cheia paradoxală către fericirea adevărată pare a fi acceptarea nefericirii, prin introspecție și nu sforțarea de a ne simți    într-un fel în care, de fapt, nu ne simțim.

Susan David, psiholog la Harvard Medical School,  numește asta “relevarea”, propriilor emoții.

Odată ce ai învățat să-ți evaluezi emoțiile, David susține că vei trăi o viață mult mai completă, mai autentică.

Domnia sa este de părere că atunci “Când avem un obiectiv special legat de fericire, putem ajunge la a marca fiecare dezamăgire, fiecare pas înapoi, fiecare preocupare ca fiind o dovadă că nu suntem suficient de fericiți sau aproape o dovadă că am eșuat în încercarea noastră de a fi fericiți. Și acesta nu este un mod chiar realist de a trăi.”

În spatele acestei idei există un număr tot mai mare de dovezi.

Pentru unul din studiile axate pe această temă, cercetătorii de la University of California din San Francisco și de la University of North Carolina  din Chapel Hill, au recrutat 235 de subiecți și au analizat: cât de mult apreciază aceștia starea de a fi fericit, cât de mult acordă ei prioritate atitudinii pozitive și stării lor generale de bine.

Probabil surprinzător, rezultatele au arătat că însemnătatea fericirii a fost legată de starea de bine mai scăzută, în timp ce prioritizarea pozitivității a fost asociată cu o stare de bine mai pronunțată.

Oamenii care au acordat o mare valoare fericirii (fiind, de exemplu, de acord cu afirmația: “Dacă nu mă simt fericit, poate că e ceva în neregulă cu mine”) au fost mult mai probabil expuși unor aspecte negative ale stării de bine, cum ar fi emoțiile negative și depresia.

Pe de altă parte, oamenii care au pus preț pe pozitivitate (fiind de acord, de exemplu, cu afirmația “O prioritate pentru mine este a cunoaște fericirea în viața de zi cu zi”) au fost mai predispuși să cunoască aspectele benefice ale stării de bine, cum ar fi emoțiile pozitive și satisfacția din viețile lor.

Susan David are o percepție asupra acestui lucru: “Atunci când oamenii sunt foarte nemulțumiți și se concentrează pe gândirea pozitivă, acest lucru îi poate conduce, la a da deoparte gândurile și emoțiile dificile.”

Asta ar fi sinonim cu împingerea gândurilor și emoțiilor dificile sub “covorul din interiorul camerei de zi mentale”. Sigur, din exterior arată totul perfect, dar este doar o chestiune de timp ca “gunoiul” să înceapă să dea pe dinafară.

Psihologul Susan David crede că este important să se acorde o atenție deosebită acelor emoții negative, pentru că ele de obicei încearcă să ne spună ceva.

De exemplu, poate că te simți frustrat din cauza șefului tău. Remedierea rapidă, adică împingerea deoparte a gândurilor negative, ar însemna minimizarea frustrării și pretinderea faptului că totul e bine.

Dimpotrivă, psihologul încurajează oamenii să exploreze acea frustrare – poate că supărarea ta are la origine faptul că șeful tău nu ți-a dat un colaborator pentru proiectul pe care urmează să-l realizați. Ceea ce semnalează emoțiile negative legate de frustrarea respectivă este că echitatea este o valoare foarte importantă pentru tine.

Când ascultăm acele emoții negative și când le lăsăm să apară fără discernământ, obținem informații valoroase care ne permit să ne optimizăm viața în mod corespunzător.

De exemplu, poate așa ne dăm seama că suntem  într-un loc de muncă greșit și este timpul pentru a găsi unul nou.

Ceea ce sugerează Susan David este că trebuie să învățăm să fim, în general, deschiși toată ziua la tot ceea ce gândim și simțim.

În cartea sa Emotional Agility ea subliniază:

“Contractul nostru cu viata este un contract care a fost negociat cu fragilitate, tristețe și anxietate. Și, dacă vrem să fie autentic și semnificativ în această lume, nu ne putem concentra pe o singură dimensiune a vieții și să așteptăm ca această concentrare asupra acestei unice dimensiuni să ne dea o viață bine rotunjită.”

În consecință, încheiem cu acest paradox: dacă vrem să fim fericiți nu trebuie să ne concentrăm pe căutarea fericirii. Recunoașterea și acceptarea acestui paradox poate însemna totuși o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.greatergood.berkeley.edu/topic/happiness/definition

2.www.businessinsider.com/harvard-psychologist-key-to-being-happier-2016-8?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

3.www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160511/

4.www.businessinsider.com/the-secret-to-happiness-could-be-in-your-calendar-2015-6

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.