05 Feb

Este irațională frica de radiații?

„Există puţin adevăr în fiecare exagerare şi puţină exagerare în fiecare adevăr.”

                                                                                          Leonard Barnes

Radioactivitatea stârnește temeri primare la multe persoane, dar Geoff Watts, jurnalist la BBC (inițial a petrecut 5 ani în domeniul cercetărilor biomedicale), susține că un sentiment nejustificat al riscurilor poate provoca, de asemenea, daune.

Cele ce urmează constituie o adaptare după textul “Is your fear of radiation irrational?”, publicat de jurnalist pe www.mosaicscience.com.

  

În Alpii austrieci, în localitatea balneo-climaterică Bad Gastein, la 2 Km în inima muntelui Radhausberg, unde temperatura este de aproximativ 40 °C și umiditatea de 100 %, există o bază de tratament, Gasteiner Heilstollen, foarte căutată.

Bad Gastein

Bad Gastein

Conform managerului general al bazei, Christoph Köstinger, de profesie fizician, cam 9000 de pacienți, fac o “terapie completă spa”, de o sesiune pe zi, timp de 2-4 săptămâni, iar mai multe mii fac sesiuni mai scurte.

Aici “terapie” înseamnă a respira, timp de 30 de minute, într-o atmosferă bogată în radon.

Ați citit bine… atmosferă bogată în radon, gazul acela despre care la orele de fizică ați aflat că este radioactiv și emite radiații ionizante, numite “particule alfa”.

Viziunea noastră privind radiațiile, riscurile și beneficiile lor, este complexă și încărcată de negativism.

Suntem cu toții conștienți de efectele unei arme nucleare, scenariul Armaghedon privind o iarnă nucleară, tipurile de cancer și malformații congenitale cauzate de dozele mari de radiații și altele asemenea.

Explicația fricii de radiații este simplă. Amenințările invizibile sunt întotdeauna mai descurajante iar radiațiile fac parte din această categorie pentru că nu se pot nici vedea nici controla.

Însă, teama justificată de nivele ridicate și necontrolate de radiații a subminat și eventuala noastră dorință de a vedea că riscurile pe care le implică nivelurile scăzute și gestionabile sunt acceptabile.

Din cauza unor asemenea temeri exagerate, nu prea se ține cont de eventualul efect benefic al acestor radiații de care, printre alții, medicii de la Gasteiner Heilstollen sunt convinși.

Ei arată că numeroase studii clinice atestă popularitatea tratamentului și că pacienții lor devin capabili să reducă sau chiar să abandoneze terapiile cu medicamente, folosite înainte de terapie, pentru ameliorarea unor suferințe, cum ar fi artrita reumatoidă, astmul, sinuzita sau psoriazis.

Este chiar uimitor entuziasmul cu care unii oameni caută să folosească aceeași forță a naturii, pe care cei mai mulți alții cred că trebuie să o evite cu orice preț. De exemplu, unul dintre pacienții de la Gasteiner Heilstollen a revenit aici a 70-a oară.

Abordarea managerului general Köstinger, privind riscurile la care se expun pacienții bazei, este pragmatică.

El pune în balanță riscul expunerii la radiațiile în doze mici și ceea ce el descrie ca fiind “efectul dovedit științific” al tratamentului.

“Avem un risc ipotetic [de radiații]”, spune el, “dar chiar și în cel mai rău caz, acesta este minim în comparație cu riscurile tratamentului medicamentos pe care pacienții noștri sunt de obicei în măsură să nu îl mai utilizeze. Dacă există un risc, putem trăi cu el. Dacă cunoștințele științifice sugerează că există un prag, este, de asemenea, OK.”

Pentru a aprecia nivelul la care să fixăm “butonul nostru de alarmă” privind radioactivitatea, reamintim evenimentele din Japonia, din 2011.

Fukushima, 17 martie 2011

Fukushima, 17 martie 2011

Cutremurul cu magnitudinea 9 și tsunami-ul produs de el, care a lovit ulterior țara, la 11 martie, au constituit un dezastru.

Au murit 20.000 de oameni și mai mult de 500 de kilometri pătrați de teren au fost inundați. Multe familii au pierdut case, afaceri și mijloace de subzistență.

Nu a durat mult ca mass-media să descopere că, una dintre “victimele” tsunami-ului, plasată în “pole-position”, a fost centrala nucleară Fukushima deși, din cele 20.000 de decese, niciunul nu a fost cauzat de radiațiile provenite de la uzina deteriorată. Unele s-au datorat cutremurului, altele au fost cauzate de înec.

În secțiunea privind consecințele tragediei de la Fukushima asupra sănătății, raportul Comitetului științific al ONU cu privire la efectele radiațiilor atomice spune: “Nu au fost observate decese legate de radiații sau boli acute în rândul lucrătorilor și a publicului larg expuși la radiațiile din accident.”

Raportul arată, în continuare, că doza de radiații ajunsă la public, a fost în general scăzută sau foarte scăzută. “Nu este de așteptat o incidență crescută a efectelor radiațiilor asupra sănătății persoanelor expuse sau a descendenților acestora.”

Acest lucru nu înseamnă minimalizarea impactului accidentului. Trei dintre reactoarele centralei nucleare au suferit daune la nucleele lor, și o cantitate mare de material radioactiv a fost eliberat în mediul înconjurător.

12 muncitori au primit doze de radiații care au mărit riscul ca ei să dezvolte un cancer al glandei tiroide. Alți 160 de muncitori au primit doze de radiații suficiente pentru a crește riscul lor față de alte tipuri de cancer.

“Cu toate acestea,”, arată raportul, “orice incidență crescută a cancerului în acest grup este de așteptat să fie imperceptibilă, din cauza dificultății de a confirma o astfel de incidență mică, față de fluctuațiile statistice normale ale incidenței cancerului.”

Pe scurt, în timp ce un eveniment natural terifiant a ucis multe mii de oameni, în centrul atenției în Japonia, și peste tot în lume, a fost o componentă a tragediei care nu a ucis pe nimeni la momentul respectiv.

Expunerea la radiații poate scurta viața unora dintre cei implicați direct, dar efectele sale sunt susceptibile de a fi atât de mici încât, niciodată nu vom ști sigur dacă acestea sunt legate de accident sau nu.

Când vine vorba de dezastru, cel nuclear este în avantaj în raport cu natura.

La Cernobîl, desigur, a fost mult mai rău, dar asta și pentru că au fost îndeplinite toate condițiile ca lucrurile să meargă rău: un reactor prost conceput, funcționând în condiții slabe de securitate, într-o societate birocratică și secretoasă.

La 26 aprilie 1986, chiar în timpul unui control experimental, de mântuială, al siguranței, unul dintre reactoarele supraîncălzite a luat foc, a explodat și a lansat o mare cantitate de material radioactiv în atmosferă.

116.000 de persoane au fost evacuate dar alți 270.000 au continuat să locuiască într-o zonă descrisă ca fiind “extrem de contaminată”.

Doza pe care au primit-o 134 dintre lucrătorii care au participat la curățarea inițială a locului dezastrului, a fost suficientă pentru a provoca boala acută de radiații care a dus la decesul a 28 dintre ei.

Neîncrederea în informațiile oficiale și zvonurile care circulau au creat o frică disproporționată.

De pildă, unul din zvonurile, care circula în perioada imediat următoare accidentului, afirma că 15.000 de victime nucleare au fost îngropate într-o groapă comună.

Zvonurile de acest fel nu au dispărut nici în perioada care a urmat.

Realitatea a fost poate mai puțin catastrofală.

Organizația Mondială a Sănătății a constituit un grup de experți pentru a examina urmările dezastrului și pentru a calcula consecințele sale asupra sănătății viitoare.

Referitor la oamenii care au fost expuși într-un fel sau altul la radiații, raportul întocmit de grupul de experți a concluzionat că, decesele provocate de cancer nu vor crește cu mai mult de 4 la sută.

“A avut loc cu siguranță o creștere a cancerului tiroidian.”, spune James Smith, profesor de Științele Mediului de la Universitatea Portsmouth și coordonator a trei proiecte comunitare multinaționale, privind consecințele accidentului asupra mediului.

El adaugă: “Sovieticii nu au luat suficiente măsuri pentru a opri oamenii de la consumul alimentelor contaminate și de la băutul laptelui contaminat, lucru care a afectat în mod deosebit copiii.”

Altfel spus, nu toate decesele au fost inevitabile.

Comparativ cu alte forme de energie, oare energia nucleară este cea mai periculoasă?

O analiză comparativă a deceselor pe unitatea de energie produsă, a fost realizată în anul 2002, de Agenția Internațională pentru Energie, pentru mai multe surse de energie (cărbune, biomasă, eoliană și nucleară).

Cifrele au inclus consecințele pentru sănătate generate de fiecare etapă a producerii energiei, de la extracția materiilor prime necesare pentru producerea și până la folosirea ei.

Cărbunele s-a situat pe primul loc în timp ce energia nucleară a apărut ca fiind cea mai puțin dăunătoare sănătății.

Când te gândești la producerea de energie pe bază de cărbune, de la pericolele mineritului la poluarea atmosferei, această ordine nu este deloc surprinzătoare.

Dar, în timp ce, în unele zile, deasupra mai multor orașe mari din Asia se poate observa o obscuritate sufocantă, decesele legate de industria cărbunelui nu mobilizează frica sau indignarea în aceeași măsură ca un accident nuclear.

Oare ce doză de radiație absoarbe un pacient al galeriilor Gastein care respiră radon?

După părerea domnului Köstinger, foarte puțină: în timpul unui program de tratament de trei săptămâni, pacienții primesc o doză de aproximativ 1,8 mSv (milisievert) sau, aproximativ trei sferturi din radiația de fond corespunzătoare unui an întreg. (Sievertul este o unitate de măsură derivată a sistemului SI, folosită în măsurarea diferitelor doze echivalente de radiații absorbite de organism.)

Radiația de fond, pe care toți o încasăm, include radiația cosmică provenită din afara Pământului și radiațiile provenite chiar de pe Pământ, de la substanțele natural radioactive (de exemplu uraniul, toriul, radonul ș.a.) și alte surse.

În total, doza medie globală de radiații absorbite, la nivelul unui an, este de 2,4 mSv. Pentru a avea o perspectivă asupra acestei valori, precizăm că ea este echivalentă cu radiația absorbită prin 120 de radiografii pulmonare cu raze X.

O mare parte din ceea ce știm despre efectele radiațiilor asupra omului, și implicit frica de ele, provin de la doze cu mult mai mari de radiații, de nivelul radiațiilor nucleare produse de bombele aruncate în 1945 asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Dezbaterile controversate privind efectele radiațiilor nu au lămurit încă, în mod clar, dacă există un prag sub care dispare riscul pentru om și care este acesta.

Majoritatea autorităților de reglementare a radiațiilor stabilesc limitele de siguranță la valori mici.

În Marea Britanie, de pildă, limita superioară de expunere, pentru un individ, este de 1 mSv pe an – mai puțin de jumătate din doza medie anuală de fond.

Politicile și deciziile care devin obsedate de reducerea la minimum a riscului de radiații pot însă, într-o viziune mai largă, să se dovedească a fi contraproductive.

Rezultatul fricii nejustificate de radiații a condus la rețineri în a exploata energia nucleară. Chiar dacă entuziasmul pentru producerea de energie fără emisii de carbon a început să crească, utilizarea energiei nucleare, care este fără emisii de carbon, întâi s-a poticnit, apoi a început să scadă.

Un alt rezultat este și impactul psihologic asupra oamenilor.

De data aceasta este mai greu să ne pronunțăm în legătură cu picătura de fericire mereu promisă dar…

Don’t worry, be happy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.