19 Nov

Este necesar să fim necesari!

„Un om care iubeşte umanitatea se face folositor nu atât prin actele sale cât prin exemplul pe care-l dă.”

André Gide

dalai-lama

Dalai Lama

Rândurile care urmează reproduc în mare parte articolul, relativ recent, din The New York Times, “Behind Our Anxiety, the Fear of Being Unneeded” scris de DALAI LAMA și ARTHUR C. BROOKS. (Al 14-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso, este liderul spiritual al Tibetului și laureat al Premiului Nobel pentru pace iar Arthur C. Brooks este președinte al American Enterprise Institute, renumit scriitor și lider de opinie.)

Credem că așa cum ne-a folosit nouă acest text, el poate fi util și unor cititori ai blogului nostru.

În cuprinsul său am regăsit multe dintre gândurile și, de ce să nu recunoaștem, propriile frământări.

Cum ar putea șomerii depăși sentimentul inutilității provocat de lipsa de job-uri?

De multe ori am auzit pe unii spunând că abia așteaptă pensionarea. Oare statutul de pensionar nu aduce cu sine același sentiment al inutilității?

Persoanele în vârstă mai pot să se facă utile celor din jurul lor?

Și iată părerile celor două personalități:

“În multe privințe, nu a existat niciodată un moment mai potrivit, ca acum, să existăm. Violența acoperă ca o plagă unele colțuri ale lumii, și încă mulți, ba chiar prea mulți, oameni trăiesc între ghearele unor regimuri tiranice.

Și, cu toate că majoritatea confesiunilor din lume îndeamnă la dragoste, compasiune și toleranță, se comit violențe de neconceput în numele religiei.

Cu toate acestea, mai puțini dintre noi sunt săraci, mai puțini sunt flămânzi, mai puțini copii mor și mai mulți bărbați și mai multe femei, ca oricând înainte, știu să citească.

În multe țări, recunoașterea drepturilor femeilor și minorităților a devenit acum normă.

Desigur, mai sunt încă multe de făcut dar există speranță și există un progres.

Cu atât mai ciudat este să vezi, la unele dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, furie și o mare nemulțumire.

În Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și pe continentul european, oamenii sunt zguduiți de frustrare politică și anxietate din cauza viitorului.

Refugiați și migranți fac gălăgie pentru șansa de a trăi în aceste țări sigure, prospere, dar cei care trăiesc deja în aceste țări ale “făgăduinței” privesc cu mare neliniște propriul viitor, care le pare lipsit de speranță.

arthur-c-brooks

Arthur C. Brooks

De ce?

Într-un experiment șocant, cercetătorii au descoperit că persoanele în vârstă care nu se simt utile pentru alții au fost de aproape trei ori mai susceptibile de a muri prematur decât cei care s-au simțit utili.

Acest lucru vorbește despre un adevăr uman mai larg: Noi toți avem nevoie să fim utili.

A fi “util” nu implică o mândrie egoistă (gen: atât de util sunt încât ceilalți nu se descurcă fără mine – n.n.) sau goana după stima altora.

Mai degrabă, constă din foamea umană naturală de a-i servi pe semenii noștri bărbați și femei așa cum înțelepții budiști din secolul al XIII-lea ne-au învățat: “Dacă aprindem un foc pentru alții, el va lumina, de asemenea și propriul nostru drum.”

În principiu, toate religiile majore ale lumii ne învață că munca sârguincioasă în slujba altora este trăsătura noastră caracteristică cea mai înaltă și, prin urmare, se află în centrul unei vieți fericite.

Sondaje și studii științifice confirmă corectitudinea convingerilor noastre.

Americanii care acordă prioritate facerii de bine pentru alții sunt, după cât se pare, aproape de două ori mai susceptibili de a spune despre viața lor că sunt foarte fericiți.

În Germania, oamenii care caută să servească societății sunt de cinci ori mai plauzibili să spună că sunt foarte fericiți decât cei care nu consideră acest serviciu la fel de important.

Altruismul și bucuria sunt legate între ele. Cu cât suntem mai mult una cu restul omenirii, cu atât mai bine ne simțim.

Acest lucru ajută să explicăm de ce durerea și indignarea bântuie prin țări prospere.

Problema nu este o lipsă de bogății materiale. Problema este numărul tot mai mare de oameni care simt că nu mai sunt utili, nu mai sunt necesari, nu mai sunt una cu societățile lor” (șomeri, bătrâni, membrii familiilor dezorganizate – n.n.).

“În America de azi, comparativ cu cea de acum 50 de ani, de trei ori mai mulți bărbați, cu vârsta potrivită pentru muncă, sunt complet în afara forței de muncă.

Acest model se regăsește în toată lumea dezvoltată – și consecințele nu sunt doar economice.

Senzația de a fi de prisos este o lovitură pentru spiritul uman. Aceasta duce la izolare socială și durere emoțională și creează condițiile pentru ca emoțiile negative să prindă rădăcini.

Ce putem face pentru a ajuta? Primul răspuns nu este sistematic. Este personal.

Toată lumea are ceva valoros ce poate fi partajat.

Noi ar trebui să începem în fiecare zi să ne întrebăm în mod conștient: “Ce pot face astăzi pentru a aprecia darurile pe care alții mi le oferă?”

Trebuie să ne asigurăm că frăția globală și identificarea cu alții nu sunt doar idei abstracte, pe care noi le susținem, ci angajamente personale pe care le punem în practică cu grijă.

Fiecare dintre noi are îndatorirea de a face din acest lucru un obicei. Dar cei în poziții de răspundere au o oportunitate deosebită de a extinde includerea și de a construi societăți care au nevoie cu adevărat de toată lumea.

Liderii trebuie să recunoască faptul că o societate plină de compasiune trebuie să creeze o multitudine de oportunități de muncă semnificativă, astfel încât oricine este capabil să contribuie, să poată face acest lucru.

O societate plină de compasiune trebuie să ofere copiilor o educație și formare, care îmbogățesc viața lor, ambele cu o mai mare înțelegere etică și cu abilități practice care pot duce la securitate economică și pace interioară.

O societate plină de compasiune trebuie să protejeze persoanele vulnerabile asigurând în același timp că aceste politici nu prind oamenii în capcana mizeriei și dependenței.

Construirea unei astfel de societăți nu este o sarcină ușoară. Nici o ideologie sau partid politic nu deține toate răspunsurile.

O gândire nechibzuită contribuie la excluderea socială, astfel încât pentru învingerea ei va fi nevoie de soluții inovatoare venite din toate părțile.

Într-adevăr, ceea ce ne unește pe noi doi (cei doi autori – n.n.) în prietenie și colaborare nu este împărtășirea aceleiași politici sau aceleiași religii.

Este ceva mai simplu: credința în compasiune, în demnitatea umană, în utilitatea intrinsecă a oricărei persoane de a contribui în mod pozitiv pentru o lume mai bună și mai plină de înțelegere.

Problemele cu care ne confruntăm sunt dincolo de categoriile convenționale; prin urmare sunt necesare dialogul și prietenia dintre noi.

Mulți sunt confuzi și speriați să vadă furia și frustrarea bântuind, ca incendiile de pădure, peste societățile care se bucură de siguranță istorică și prosperitate.

Dar refuzul lor de a fi satisfăcuți cu securitatea fizică și materială dezvăluie de fapt ceva frumos: o foame umană universală de a fi necesar.

Să lucrăm împreună pentru a construi o societate care hrănește această foame.”

Așadar, ne putem face necesari oricând și la orice vârstă. Și dacă reușim acest lucru, în mod cert ne vom îmbogăți cu cel puțin o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Sursă: www.nytimes.com/2016/11/04/opinion/dalai-lama-behind-our-anxiety-the-fear-of-being-unneeded.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits&_r=0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *