07 Oct

Este normal să uităm ceea ce citim?

“O carte bună devine mai bună la a doua lectură. O carte grozavă la a treia. Orice carte care nu merită recitită nu merită citită.

Nassim Taleb, eseist libanezo-american

 

Rândurile care urmează se doresc a fi o continuare a articolului precedent în care subliniam unele dintre virtuțile cititului.

Voi începe cu o întrebare, pe care multă lume probabil că și-o pune și la care nu este ușor de răspuns. Ea își are originea în faptul incontestabil că “uitarea este o calitate a memoriei”. Ori dacă este așa, “Care este scopul citirii dacă uit ce am citit?”

De exemplu, în ceea ce mă privește, încă nu este o lună de când am terminat de citit

Alt roman cunoscut

romanul lui Scott Fitzgerald,  “Blândețea nopții” și, deși mi-a plăcut mult, nu cred că aș putea să scriu mai mult de 10 rânduri încercând să-l povestesc.

Mulți dintre noi resimt această teamă, aproape existențială, că “pierdem” înțelepciunea pe care o extragem din cărțile pe care le citim. Astfel de temeri sunt însă nefondate.

În primul rând, dacă îmi place o carte și o citesc pentru pura mea plăcere uitarea nu este niciodată o problemă. De ce ar fi rău să uit? Mă pot bucura de aceeași plăcere recitind-o, din nou și din nou, astfel încât, până la urmă, uitarea devine un dar.

Pe de altă parte, mulți dintre noi citim cărți și din alte motive decât plăcerea. Vrem să obținem ceva din cărțile pe care le citim.

Ceea ce obținem din cărți nu este doar o colecție de nume, date și evenimente stocate în mintea noastră, cum ar fi fișierele dintr-un computer. Cărțile schimbă, de asemenea, prin modelele noastre mentale, însăși realitatea pe care o percepem.

Vă puteți gândi la modelele mentale ca la niște “lentile psihologice” care colorează și modelează ceea ce vedem.

Unele dintre acestea sunt genetice sau culturale (de pildă, românii se lasă impresionați de alte aspecte decât bulgarii), însă o mare parte din percepția noastră este formată și din experiență – iar experiența include și cărțile pe care le citim.

Paul Graham, (specialist în calculatoare, antreprenor, autor și blogger englez) exprimă plastic acest lucru: “Citirea și experiența antrenează modelul tău al lumii. Și, chiar dacă uiți ceea ce ai citit, efectul celor citite asupra modelului tău al lumii persistă. Mintea ta este ca un program compilat pe care l-ai pierdut. Funcționează, dar nu știi de ce.”

În acest sens, se pot da multe exemple. Îl folosesc pe cel al lui Paul Graham: “Luați, de exemplu, cărțile cu Sherlock Holmes. În afară de mici fragmente păstrate în memorie (trupuri ciopârțite, cocaină și câini mari), nu-mi amintesc prea multe din aventurile lui Holmes. Nu-mi amintesc cine a ucis pe cine sau ce a făcut sau a spus el (în afară de remarcile “Elementar, dragul meu Watson!”). Dar, am obținut ceva din aceste povești, ceva mai mult decât fapte. M-au învățat cum să gândesc.”

Se pune întrebarea, “Cum ne ajută ideea modelelor mentale să citim mai bine?

Drept răspuns la această întrebare vă împărtășesc două sfaturi pe care le-am găsit cu ocazia documentării pentru acest articol

1.Citiți pentru modele

Când citim, anumite fraze, concepte și idei notabile, se evidențiază mai clar de celelalte.

“Lentilele noastre psihologice” filtrează cărțile pe care le citim, selectând și reținând ceea ce este cel mai relevant în acel moment.

Deși ochii noștri pot trece peste toate cuvintele și mâinile noastre pot trece prin toate paginile, ceea ce citim nu este niciodată întreaga carte și asta datorită modelele noastre mentale.

Mulți cititori folosesc note pe marginea paginilor atunci când întâlnesc idei pe care le consideră importante. Acestea constituie, într-un fel, un act de conversație cu autorul și, în același timp, creează o legătură în mintea cititorului sau actualizează modelele existente.

Marcajul, pe marginea paginilor, numit marginalia, constituie o practică folosită probabil de când au apărut cărțile.

2.Recitiți ceea ce credeți că merită

Dacă creierul nostru își “actualizează” mereu propriile modele mentale, atunci are sens afirmația că, niciodată nu vede realitatea în același mod.

Acest lucru înseamnă că nicio carte nu este aceeași atunci când o citiți din nou.

În acest context, îl voi cita din nou pe Paul Graham:

“…citirea și experiența sunt, de obicei, “compilate” în momentul în care se întâmplă, folosind starea creierului tău la acel moment. Aceeași carte s-ar compila diferit în diferite momente din viața ta. Ceea ce înseamnă că merită citite cărțile importante de mai multe ori.”

Și, în încheiere, iată ce a spus Seneca, acum două mii de ani, legat de același lucru:

“Persoana cu digestie delicată ciugulește din una și din alta; când dieta este totuși prea variată, alimentația nu hrănește, ci doar supără stomacul. Deci, citiți întotdeauna de la autorii de valoare dovedită; și, dacă sunteți predispuși să vă abateți către alții, reveniți ulterior la cei anteriori. Obțineți în fiecare zi unele ajutoare împotriva sărăciei, ceva împotriva morții și, de asemenea, împotriva altor calamități. Și când te-ai mișcat rapid prin mai multe subiecte, selectează unul care să cumpănească la acea zi și digeră-l!”

Faptul în sine că sunteți un cititor de cărți vă pune în posesia unor picături de fericire iar dacă, în plus, aplicați sfaturile menționate mai sus, numărul picăturilor, în mod cert, se multiplică.

Don’t worry, be happy!

Surse:

medium.com/the-polymath-project/its-okay-to-forget-what-you-read-f4ef1c34cc01

2 thoughts on “Este normal să uităm ceea ce citim?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *