02 Dec

Este posibilă fericirea în singurătate?

„Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni.”

Maica Tereza

 

M-am întrebat de multe ori de ce, când urmăresc singur la TV câte o comedie (teatru sau film), nu pot să râd cu aceeași poftă ca atunci când am companie sau când sunt la teatru sau la cinema.

În aceeași ordine de idei, de ce când citesc o carte bună simt nevoia să o recomand și altora?

Ar mai fi și alte exemple de acest gen din care rezultă că mie, dar probabil și ție, iubite cititorule (îi sunt recunoscător cronicarului Miron Costin pentru această formulă), îmi vine să împart (să fac share cu) momentele de stare de bine (poate de fericire) cu alții.

Nu cred că sunt un caz izolat sau că am un comportament ciudat. Cred că este ceva natural, care stă în firea omului. Și atunci, fericirea poate fi găsită mai simplu decât suntem tentați să credem?

Pe Internet există “n” aplicații recomandate de titluri  cum ar fi: Vrei să fii fericit? Există o aplicație gratuită pentru asta sau Această aplicație românească te ajută să fii mai fericit sau S-a lansat aplicația care te ajută să fii mai fericit. Totul pare foarte simplu, înveți din ele să meditezi sau să fii recunoscător, sau primești fotomontaje cu apusuri de soare și cățeluși și iată devii mai fericit.

Există și aplicații care, dacă vrei, îți trimit mesaje în fiecare oră, cu o afirmație pozitivă pe care să o repeți mereu: “Sunt frumos/frumoasă” sau “Sunt suficient de fericit(ă)”. În acest caz apare problema că, de fiecare dată când telefonul semnalează primirea unui mesaj, “dai buzna” crezând că o persoană reală încearcă să te contacteze.

Și acum, cu toată sinceritatea, ești “de ajuns de fericit(ă)” recurgând la acest gen de ajutor ce ți-l oferă net-ul? Eu cred că numai cu atât nu poți fi fericit(ă) cu adevărat.

Sigur, se mai pot adăuga aici și literatura de dezvoltare personală, cărțile și discursurile motivaționale, ședințele de yoga, toate cu recomandări care nu omit să precizeze că “Fericirea provine din interior”.

Se pare că, de ceva vreme, această ultimă idee, constituie trunchiul comun al sfaturilor privind înlăturarea anxietății și găsirea fericirii. Pornind de la ideea respectivă, căutarea satisfacției trebuie să devină o căutare internă, personală, deconectată de alți oameni.

Scriitoarea americană Ruth Whippman, în articolul Happiness Is Other People din The New York Times, arată că variantele în care apare sfatul privind căutarea satisfacției în interior sunt multe: “Fericirea nu este determinată de ceea ce se întâmplă în jurul tău, ci de ceea ce se întâmplă în tine”; “Fericirea nu trebuie să depindă de alți oameni”; “Fericirea este o slujbă interioară”.

Din păcate, se pare că, în unele privințe, secolul XXI a început să fie secolul în care se manifestă tot mai mult “morbul” autoperfecționării (nu mai avem nevoie de nimeni ca să ne perfecționăm și aproape că am ajuns să ne dăm singuri și diplomele de atestare) ceea ce înseamnă înaintarea către o societate dominată de individualism.

Astfel, ideea că fericirea ar trebui să fie elaborată din interior spre exterior, mai degrabă decât în exterior, pare că preia încet statutul de adevăr evident.

În acest mod ea, fericirea, devine urmarea unei călătorii pentru descoperirea sinelui, fără legătură cu lumea din jur; o fericire care accentuează mai curând independența emoțională decât interdependența; ceva bazat pe ideea că mulțumirea semnificativă nu poate fi găsită decât printr-o explorare deplină a sinelui, printr-o adâncă scufundare în propriile noastre suflete.

Drept urmare, o filozofie izolaționistă își face tot mai mult loc în lume, fenomen ce răzbate nu doar din modul în care se vorbește tot mai frecvent despre fericire ci și din modul în care mulți oameni își petrec timpul.

Legat de asta, specialiștii au observat o creștere accentuată a “activităților de fericire” solitare.

Practica spirituală și religioasă se deplasează tot mai mult către un efort privat materializat prin retrageri în meditație tăcută, concentrare și yoga.

Concomitent, cărțile motivaționale, de autoperfecționare și de dezvoltare personală, probabil pentru că promit principii călăuzitoare pentru căutarea fericirii, au o tot mai mare căutare.

Și, în timp ce pun din ce în ce mai mult accentul pe căutarea fericirii în propriul interior, oamenii petrec din ce în ce mai puțin timp   conectându-se cu alte persoane.

Există studii statistice care arată că tot mai multe persoane își consumă în singurătate, mesele în localuri. Adolescenții și tinerii de astăzi, contrar aparențelor, petrec mai puțin timp cu prietenii lor, înlocuind interacțiunea reală cu smartphone-urile.

Din păcate, exceptând comunicarea standard de la locul de muncă, lipsa de comunicare se face resimțită până și în sânul familiilor. Aici domină timpul petrecut la televizor. (La capitolul comunicare în familie, evident nu sunt incluse sâcâiala și cearta.)

Desigur, autoreflecția, introspecția și un anumit grad de solitudine sunt părți importante ale vieții psihologic sănătoase.

Dar, ca orice exces, nici cel legat de solitudine nu este recomandabil, lucru ce ni-l arată un număr mare de cercetări. Cu toate acestea, putem vorbi de o insistență exagerată cu care este folosită afirmația că “fericirea vine din interior”.

Studiile privind fericirea sunt uneori contradictorii. Dar, dacă există un punct comun, cu care aproape fiecare cercetare privind natura și cauzele fericirii umane este de acord, el este acela că fericirea noastră depinde de ceilalți oameni.

Aceste studii arată că relațiile sociale bune sunt cele mai puternice și cele mai consecvente predictoare ale unei vieți fericite. Putem chiar să spunem că bunele relații sociale sunt “o condiție necesară pentru fericire”, adică oamenii nu pot fi fericiți fără ele. Aceasta este o constatare care nu face distincție între rasă, vârstă, sex, venit și clasă socială.

Prin urmare, dacă vrem să fim fericiți, ar trebui să petrecem mai puțin timp singuri. Studiile au dus la concluzia că, majoritatea subiecților consideră că sunt mai fericiți atunci când se află printre alți oameni decât atunci când sunt singuri. În mod aproape surprinzător, acest efect este valabil nu doar pentru cei care se consideră extrovertiți ci și pentru introvertiți.

Aici, este important de semnalat și faptul șocant că, neglijarea relațiilor sociale poate produce efecte de-a dreptul devastatoare asupra sănătății. Cercetările arată că o lipsă de conexiune socială implică un risc de deces prematur comparabil cu cel al fumatului și este de două ori mai periculoasă pentru sănătatea noastră decât obezitatea.

Ca urmare, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fericirea noastră nu este acela de “a ne găsi pe noi înșine” sau de “a face introspecții” ci de a investi cât putem mai mult timp și efort pentru a ne îngriji relațiile pe care le avem cu oamenii din viața noastră.

Având în vedere toate acestea, data viitoare, când aveți posibilitatea de a alege între meditație și petrecerea timpului cu alți oameni, nu stați pe gânduri, mergeți cu ei, indiferent de ceea ce vă spun aplicațiile pentru fericire.

Aceasta este cheia pentru obținerea unor picături de fericire și implicit unicul răspuns la întrebările de la începutul acestui text.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

www.nytimes.com/2017/10/27/opinion/sunday/happiness-is-other-people.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *