04 Mar

Există rețete pentru un mariaj fericit? (2)

„O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi.”

Andre Maurois

Ideea că întotdeauna căsnicia este grea și, în consecință, ar trebui, ca partenerii să-și reducă așteptările față de ea, este greșită. Un mariaj fericit nu te solicită.

Care este “secretul” de a avea una dintre aceste căsătorii care nu te solicită?

În niciun caz, nu este lipsa certurilor sau rezultatul faptului că soluționarea conflictelor se face cu calm (certurile te pot “încălzi” și te pot face să încalci cel puțin jumătate din regulile de “comunicare curată”).

Dr. John Gottman consideră că soluția ar fi de a vedea relația de cuplu ca pe un cont bancar.

Aproape 70% dintre conflictele conjugale sunt perpetue și insolubile – ele țin întreaga durată a vieții de cuplu. Soții tind să se bată la cap reciproc pentru aceleași lucruri an după un an și ani după ani.

Dacă comunicarea corectă și soluționarea conflictelor ar fi cheia pentru o viață conjugală de succes, ar rezulta o consecință deprimantă: ar înseamna că, în esență, aproape nici o căsătorie nu poate fi fericită.

Dacă urmăm însă filozofia bazată pe cercetările lui Gottman, divergențele nu constituie o problemă; el spune că, de fapt, fricțiunile sunt o parte naturală a yin și yang-ului vieții, în general și, în mod specific, a vieții de cuplu și că, asemenea negativități într-o căsătorie sunt de fapt sănătoase; atât timp cât sunt echilibrate de aspecte pozitive.

Gottman a formulat chiar o relație precisă (5:1) pentru acest echilibru, inerent într-o căsnicie, pentru a menține stabilitatea și fericirea ei. Relația de cuplu va fi reușită dacă are cel puțin de cinci ori mai multe interacțiuni pozitive decât cele negative.

Cu alte cuvinte, căsătoriile fericite, nu sunt scutite de conflicte, ele sunt doar încărcate cu mai multă pozitivitate decât negativitate.

Această rezervă de pozitivitate acționează ca un tampon care atenuează și dezamorsează efectele cauzate de conflictele care deteriorează iubirea unui cuplu; ea absoarbe aceste pulsații negative și le reține înainte de a se răspândi și a copleși relația.

Gottman numește această dinamică “suprascriere a sentimentului pozitiv.”

În cazul în care “viața de cuplu ca un  cont bancar” funcționează la un nivel scăzut de “fonduri” (pentru o perioadă de timp au fost mai multe interacțiuni negative decât cele pozitive), fiecare “retragere” (conflict), aduce soldul contului tot mai aproape de zero, sau chiar pe “depășirea contului = overdraft”.

Ca urmare, fiecare ceartă atârnă greu și implică multe pericole; este o situație în care relația se mișcă spre pragul de “faliment”, adică ruptură sau divorț.

Pe de altă parte, când „contul” unui cuplu debordează de pozitivitate, partenerii își pot permite să facă “retrageri” ocazionale, fără nici un pericol că fondurile merg spre deficit.

Din moment ce există un tampon de siguranță amplu în loc, în cazul în care se face o retragere, aceasta nu se resimte ca un risc serios. O ceartă devine doar o dispută “prostească” și nimic mai mult.

După cum apreciază Gottman, diferența dintre cuplurile care “suprascriu sentimentele pozitive” și cele care “suprascriu sentimentele negative” este că, în timp ce în primele “partenerii își comunică reciproc fiecare emoție, într-un spectru care include și furia, iritabilitatea sau dezamăgirea, ei își comunică, în același timp și afecțiunea lor fundamentală și respectul. Oricare ar fi problema pe care o discută, își dau totodată reciproc și mesajul că sunt iubiți și acceptați – fără înfrumusețări.”

Din momentul în care un cuplu, care vede “mariajul ca un cont bancar”, ajunge cu contul relației “pe negru” (a nu se uita că în domeniul bancar a fi “pe negru” este o situație bună) nu resimte conflictele ca purtând mize mari și partenerii rămân suficient de conștienți ca în mijlocul confruntării să se autoapostrofeze: “Băiete, aceasta este o ceartă prostească.”

De fapt, Gottman arată că una dintre modalitățile în care “viața de cuplu ca un cont bancar” consolidează în mod esențial o căsnicie este felul în care acest mod de a vedea relația de cuplu conduce la utilizarea mai rapidă și mai frecventă a “încercărilor de depanare.”

Încercările de depanare sunt micile semnale sub formă de gesturi sau cuvinte – un zâmbet, un râs, o cerere de scuze – prin care unul din parteneri încearcă să reducă tensiunea unui conflict și să îl scoată din faza unei spirale ieșite de sub control.

Concret asta ar însemna ca, în timpul unei dispute aprinse, mijirea unui zâmbet pe fața unuia dintre parteneri, provoacă și zîmbetul celuilalt și se ajunge la un râs general care destinde atmosfera. Urmarea nu poate fi decât continuarea discuției cu calm.

Menținerea unei relații văzute ca un cont bancar într-o situație bine “finanțată” nu numai că scurtează conflictele, făcându-le să se încheie rapid, dar asigură și absența efectelor de durată.

Cuplurile cu “conturi bine finanțate” se pot certa, chiar “rău” dar, atât timp cât își păstrează o rezervă de pozitivitate, rămân devotați și îndrăgostiți unul de altul.

Cu abordarea “viața de cuplu ca un cont bancar”, nu trebuie neapărat și nici nu se pot rezolva toate conflictele.

Oamenii se schimbă rar; ei pot să ajungă însă să-și gestioneze propriile defecte un pic mai bine, iar împreună, în cuplu, pot învăța strategii care să îi ajute să facă față problemelor în general dar, e posibil ca, o problemă care e prezentă încă de la începutul căsătoriei, să rămână prezentă, probabil, până la anii de aur.

Este normal ca această realitate să ne întristeze un pic, dar nu trebuie să fie cauza unui doliu interminabil.

Atunci când contul relației de cuplu este “pe negru”, o dezamăgire față de partener nu reduce cuantumul său deoarece în mare măsură dezamăgirea este depășită de admirație, respect și duioșie pentru lucrurile pe care partenerul le face bine și sunt prețuite.

Cu toate calitățile și defectele, partenerii cuplului se mai îndrăgesc mult unul pe altul și nutresc reciproc sentimente de adânc respect.

Cu toate că abordarea „viața de cuplu ca un cont bancar” face posibil traiul alături de un conflict, în loc de a-l rezolva, uneori problemele se rezolvă mai simplu, fără ca soții să fie nevoiți să abordeze direct problema respectivă.

Un bun exemplu în acest sens este sexul. În cazul în care există probleme în dormitor – să zicem, unul dintre soți simte că sexul nu este suficient de frecvent – a discuta în cuplu despre lipsa de frecvență este adesea o abordare mai puțin eficientă pentru rezolvarea problemei decât ceea ce recomandă Gottman: “În loc de a izola sexul de restul relației dumneavoastră, încercați o schimbare de atitudine. Încetați să mai gândiți că sexul înseamnă numai orgasm și considerați ca fiind ceva pozitiv tot ce se întâmplă între voi, ca parte a sexului”.

O rezervă de pozitivitate poate merge departe în direcția îmbunătățirii a ceea ce se întâmplă în dormitor – și de a face acest lucru în mod natural și indirect, precum sloganul lui Gottman, pus pe tricouri și căni la clinica sa: “Orice lucru pozitiv pe care îl faci în relația ta este un preludiu“.

“Viața de cuplu ca un cont bancar” înseamnă existența unui fond de încredere, la care fiecare partener contribuie, fond care, la rândul său, produce “dividende” ce curg înapoi în relația de cuplu.

Prin această viziune asupra relației, în loc de a se lucra la ceea ce este în neregulă cu ea, se întărește ceea este bine, astfel încât pozitivele să copleșească negativele, diminuând importanța și impactul acestora din urmă asupra iubirii și fericirii pe care o meritați.

Dacă subscrieți la toate acestea, aproape sigur, sunteți deja în posesia cel puțin a unei picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.artofmanliness.com/2017/02/13/secret-happy-successful-marriage-treating-like-bank-account/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *