14 Jun

Facebook-ul ne îndepărtează de prietenii reali sau poate avem o personalitate evitantă?

„Multă lume își dorește să meargă cu tine când ești în limuzină, dar ceea ce îți dorești este cineva care va lua autobuzul împreună cu tine când limuzina s-a stricat.”

Oprah Winfrey 

 

În ultimele decenii se pare că a scăzut  numărul de prietenii care s-ar potrivi definiției lui Nicolae Steinhardt: “Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.”

 În acest context, în lipsa unor date statistice de la noi, să folosim câteva din SUA. Astfel, în 1985, sondajele arătau că majoritatea americanilor au aproximativ trei confidenți, adică oameni cu care ar putea împărtăși totul. Astăzi, majoritatea oamenilor spun că au aproximativ doi. Dacă în 1985, 10% dintre americani declarau că nu au pe nimeni în care să aibă încredere completă, la începutul acestui secol procentul celor care declară la fel a crescut la 25%.

Care poate fi explicația? Prima care ne-ar veni în minte ar fi tehnologia care, fără putință de tăgadă, ne face mai singuratici. În loc să mergem la vecini, stăm acasă, depresivi și navigăm prin viața perfectă a tuturor celorlalți de pe Facebook.

Dar lovitură de teatru: cele mai bune cercetări din ultimul deceniu sugerează că tehnologia și social media nu ne fac mai singuratici. Ele sunt doar instrumente iar ceea ce contează este ce aducem noi pe Facebook.

Cei implicați social aduc pe Facebook noi argumente și dovezi ale implicării lor (ca să fiu un pic răutăcios, răspândesc teorii conspiraționiste privind coronavirusul). Oamenii singuratici îl folosesc pentru a “fugi” de singurătate.

Mai nou însă opiniile despre social media au căpătat o nuanță ceva mai întunecată. Acest lucru se datorează probabil faptului că atingem un anumit nivel de saturație. Prezența online a devenit o reprezentare a noastră, transformând însăși natura sinelui nostru.

Potrivit unui studiu britanic recent, ne verificăm telefoanele inteligente în medie de 221 de ori pe zi adică aproximativ la fiecare 4,3 minute. În aceeași ordine de idei, dacă în urmă cu un deceniu, aproape nimeni nu avea un smartphone, acum foarte multă lume petrece cinci ore și jumătate pe zi cu media digitală, iar tinerii petrec și mai mult timp. (Un studiu asupra studenților de la Baylor University din Waco, Texas, a descoperit că aceștia petrec 10 ore pe zi pe telefoanele lor.)

O mare parte din acest trafic este determinat de frica de “a nu pierde ceva”, adică vreo postare ce prezintă interes pentru noi iar noi, chiar atunci, să lipsim din rețea. Prin urmare este mai bine să facem tot timpul verificări.

Traficul este, de asemenea, generat de ceea ce specialiștii numesc „captologie” (Captologia este studiul calculatoarelor ca tehnologii persuasive.). Aplicațiile informatice generează obișnuințe simple cum ar fi de exemplu să dai “like” la o postare. În orice secundă în care te simți neliniștit, singur sau plictisit, simți această foame profundă de a deschide o aplicație și de a te lăsa în voia acestor obișnuințe.

În acest fel, unele persoane ajung să își descarce sufletul în rețea, împărtășind cu “prietenii” (care ca număr pot fi sute și mii) propriile frământări. Dar, acești “prieteni” sunt de abia conturați printr-o fotografie pe Facebook sau Instagram sau un mesaj text, acesta din urmă fiind de multe ori rezultatul unui copy-paste.

Social media reduce intervalul de timp pe care oamenii îl petrec în singurătate neîntreruptă, de fapt timpul în care oamenii își pot dezgropa și prelucra stările interne. În același timp ea încurajează multitaskingul social: sunteți on-line cu “prietenii” deja existenți, dar monitorizați și cei șase miliarde de persoane care ar putea comunica ceva mai interesant. Această caracteristică aplatizează gama de experiențe emoționale.

Poate că dependența de telefon îngreunează posibilitatea cuiva de a fi genul de om capabil de o prietenie profundă. În viața de azi, prea aglomerată și stresantă, este mai ușor să iei în zeflemea posibilitatea unei prezențe emoționale. Există o mie de modalități online de a vă sustrage cu o glumă sau un emoticon cu fața fericită.

În acest mod, putem avea o zi cu momente fericite fără nici una din revelațiile înfricoșătoare sau momentele plictisitoare, incomode sau incontrolabile care constituie intimitatea reală.

Atunci când suntem dependenți de viața online, fiecare moment petrecut ca atare este distractiv și deviant, dar totul este profund nesatisfăcător.

Punându-ne întrebarea “Cum și cui ne descărcăm sufletul?”  să revenim în lumea reală.

Prin înlocuirea realității virtuale cu realitatea adevărată diminuăm în mod drastic sfera interacțiunilor intime. Putem însă ajunge alături de o altă persoană, în carne și oase, care ne poate oferi ceea ce spunea Shakespeare: “Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.”

Presupuneam la început că prima explicație a împuținării semnificative a prieteniilor reale ar putea fi imixtiunea tehnologiei în viața noastră. O a doua explicație, mai tristă, ar putea să o constituie existența persoanelor încadrate din punct de vedere psihologic în tipul de personalitate evitantă.

Tulburarea de personalitate evitantă se caracterizează prin inhibiție socială extremă, inadecvare și sensibilitate excesivă la critică și respingere negativă. Simptomele implică mai mult decât timiditatea sau incomoditatea la socializare.

Tulburarea de personalitate evitantă provoacă probleme semnificative care afectează capacitatea de a interacționa cu ceilalți și de a menține relații în viața de zi cu zi. Aproximativ 1% din populația generală are tulburări de personalitate evitantă.

Simptomele acestei tulburări includ o varietate de comportamente, cum ar fi:

  • Evitarea activităților de muncă, sociale sau școlare, de teama criticilor sau a respingerii. Acest lucru se datorează faptului că persoanele cu tulburări de personalitate evitantă au un prag scăzut pentru critici și își imaginează adesea că sunt inferioare celorlalți;
  • Stimă de sine scazută;
  • Autoizolare.

Atunci când se află în situații sociale, o persoană cu tulburare de personalitate evitantă evită să vorbească de frica de a spune ceva greșit, de a se înroși sau de a se bâlbâi. De asemenea, este posibil ca ea să petreacă mult timp studiindu-i cu nerăbdare pe cei din jurul ei pentru a descoperi semne de aprobare sau de respingere.

Tulburarea de personalitate evitantă îi face pe cei în cauză să fie ezitanți în a-și căuta prieteni de teama că vor fi respinși. Când sunt implicați într-o relație, este posibil să le fie frică să împărtășească informații personale sau să vorbească despre propriile sentimente. Acest lucru îngreunează menținerea relațiilor intime sau a prieteniilor apropiate.

Este util de știut că un comportament evitant poate fi observat în mod obișnuit la copii sau adolescenți, dar un diagnostic al unei tulburări de personalitate nu poate fi pus la această vârstă, deoarece timiditatea, frica de străini, incomoditatea socială sau sensibilitatea la critici sunt adesea o parte normală a dezvoltării copilului și adolescentului.

Nu neg farmecul prieteniilor virtuale și sunt plin de compasiune față de semenii mei cu personalitate evitantă dar cred că prieteniile reale ne pot face viața mult mai frumoasă. Nădăjduiesc, iubite cititorule, că beneficiezi de multe picături de fericire datorită unor astfel de prietenii.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nytimes.com/2016/10/07/opinion/intimacy-for-the-avoidant.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_de_personalitate_evitant%C4%83

3.www.webmd.com/mental-health/avoidant-personality-disorders#2

6 thoughts on “Facebook-ul ne îndepărtează de prietenii reali sau poate avem o personalitate evitantă?

  1. Excepționalul site precum şi tema de azi, a domnului profesor Eilender, te obligă cel puțin la adnotările care urmează.

    Aflăm, de pildă, din siteul www.utildestiut.ro că domnul profesor Eilender a consiliat în cei 42 de ani de activitate foarte multă lume. Probabil că şi pe foarte mulți dintre elevii Domniei Sale şi părinții acestora care s-au bucurat de prezența unui conducător ce trebuia să scoată elevii din negura neştiinţei de carte (un fel sclavie), precum a procedat şi marele Moise şi Aron cu poporul ce ieşea din negura sclavie egipteană.

    De o vreme, deşi pensionar, domnul profesor Eilender declară, citez:”_ _ _ cu sfaturile nu m-am opri, dorind să mă fac util; aşa am devenit blogger.”

    Din nou, domnul profesor Eilender, ne reaminteşte cât este de valabilă zicerea:”Dacă n-ai un senior în familie să ți-l cum peri.” 😀😀😀💙💛❤

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Chiar dacă această veche vorbă românească pare că nu prea mai este la modă explicațiile pentru acest fel de atitudine pot fi multiple. Nu intenționez să dezvolt acest subiect.

    Pe de altă parte ştim cu toții cât de mult contează un sfat bun la momentul potrivit într-o chestie care a putut fi verificată de experiența de viață a unei ființe umane.

    Sunt de acord şi cu opinia care ne sugerează că, dacă un om îşi trăieşte viața în nebăgare de seamă, adună doar ani, nu şi înțelepciune. Sunt deci bune sfaturile venite din experiența de 42 de ani de catedră ai domnului profesor Eilender, căruia, din câte pot constata, îi pasă de semenii săi şi de cuvântul (conceptul) înțelept. Doar un om onest care, după opinia mea, îi place atât de mult înțelepciunea, poate recunoaşte şi prelua vorba dulce a cronicarului:”iubite cititorule, pe care o repetă dintr-un sentiment plin de respect pentru cititorii valoroaselor sale sfaturi.
    😀😀😀💙💛❤
    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Din nefericire, chiar dacă avem senzația că simțim vântul sub aripi, chiar şi vulturii încet, încet, mai pierd căte o pană, două, trei. Vântul rămâne vânt, mereu sub aripi dar, ce ne facem când aripile se tot răresc cu atâtea pene pierdute?

    Dat fiind faptul că nimeni nu poate avea o vedere de ansamblu care să cuprindă şi chestiile din spatele multor culise mondiale, ne rămâne doar şansa de a asculta un sfat bun, indiferent cine este cel care ti-l oferă. “Orice om îmi este superior într-un domeniu oarecare, de aceea învăț pe lângă dânsul”, ne aminteşte excepționalul autor Dale Carnegie.
    😀😀😀💙💛❤
    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Din lecturile mele de-a lungul timpului am aflat, de pildă, că:”Si jeunesse savait, si vieillesse pouvait!” (“Dacă tinerețea ar şti, dacă bătrânețea ar putea!”). Reamintesc distisului cititoe că, după unele opinii, se pare că:” acest proverb ar fi inspirat, probabil, din dialogul Despre bătrânețe (De senectute) al lui Cicero. El imaginează o convorbire a fostului cenzor Cato, în vârstă de 88 de ani, cu Scipio Africanul şi cu prietenul său Laelius. Rând pe rând, Cato respinge criticile ce se aduc bătrânilor, susținând că experienţa, înțelepciunea şi seninătatea lor sunt cel puțin egale cu vigoarea şi elanul tinereții.”

    Printre zicalele noastre, ale românilor, se afirmă, de pildă:”Dă-mi Doamne, puterea tânărului şi mintea bătrânului!” sau “Cel tânăr cu puterea şi cel bătrân cu povața. Desprindem, dacă vrem şi putem, de aici ideea că vremea senectuții trebuie cinstită.

    “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău”, ne reaminteşte mereu şi mereu Atotputernicul Creator în al V-lea Cuvânt din Decalogul scris cu degetul Său pe cele două table de piatră. Poate cineva negocia cu Voința Creatorului? Nu se roagă creştinul onest:”Facă-se Voia Ta…”?
    😀😀😀💙💛❤
    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Revenind la povața de azi a domnului profesor Eilender, din textul de mai sus, am întâlnit, după părerea mea, cel puțin două opinii (texte) excepționale.

    În primul rând, excepționalul citat din gândirea lui Oprah Winfrey, la care s-a oprit domnul profesor, m-a condus cu gândul la expertul consultant, un strateg de marcă, Dr. Philips C. McGraw, care ş-a început cariera sa TV în cadrul show-ului Oprah Winfrey.

    “Dr. Phil” este o emisiune (chiar şi pe Internet) care s-a ocupat de problemele reale ce se pot ivi în viața de zi cu zi.

    Iată, de pildă, aflăm de la strategul McGraw că, citez:”Sie hatte die Wahrheit auf ihrer Seite, aber bitte – der Gerichtssaal ist nicht die Wiege der Wahrheit.” Este un mare lucru să afli din nou că sala de judecată (chiar şi a lui Pilat) nu se poate confunda cu… balanța dreptății. Poporul a tot ales şi mai alege şi azi la fel de prosteşte (Andrei Pleşu ) sub presiunea unor lideri pe Baraba.
    😀😀😀💙💛❤
    CONTINUARE MAI JOS.

  6. În al II-lea rând, domnul profesor Eilender, pune o întrebare, foarte profundă după opinia mea:”Cum şi cui ne descărcăm sufletul?” Este, după părerea mea, o întrebare pe care ai putea avea şansa s-o găseşti după tone întregi de lecturi parcurse. Înțeleg că striptease-ul sufletesc nu-i o chestie de percepție a unui fals duhovnic sau a unui… bar de noapte.
    Ieremia, un profet al Vechiului Testament din tradiția iudeo-creştină, ne reaminteşte:”Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Aici nu se pomeneşte despre inima dispărutului dinozaur sau a strămoşului unora dintre concetățeni, marele pitecantrop reprezentant al lui Homo erectus. Ce găsesc ca o chestie formidabilă este faptul că aceste făpturi aparent primitive de acum câteva mii, zeci sau sute de mii de ani, după cum doreşte fiecare, n-au fost în stare să inventeze nici roata şi nici măcar… bomba atomică.

    Iată cum totul pleacă de fapt din inima urangutanilor erei noastre postmoderne.

    Se povesteşte prin piață că:”De când omul a stat pe picioarele dinapoi, nu poate să-şi regăsească echilibrul.”

    Unele mamifere bipede preferă ca în loc de spitale, şosele, WC-uri în case şi în şcoli să construiască alte şi alte rachete nucleare peste cele cca 14 mii de exemplare deja existente. La ce ne mai trebuie atâtea rachete nucleare?

    Urangutanii zilelor noastre… evoluează.

    Despre prietenie ca şi despre dragostea dintre Romeo şi Julieta citim doar în operele imaginare ale marelui Shakespeare. Realitatea aparține dragostei de… bomba atomică.

    Mulțumesc pentru atenție.
    😀😀😀💙💛❤

Leave a Reply to Sergiu Marius Popilian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.