05 Nov

Foamea vine din creier?

“Gândirea depinde întru totul de stomac; dar cei care au cel mai bun stomac nu sunt şi cei mai buni gânditori.”

Voltaire

 

Titlul de mai sus se vrea a fi o parafrază la zicerea “Fericirea trece prin stomac” care, trebuie să recunoaștem, nu este chiar neadevărată. 2/3 din hormonul numit “serotonină – neurotransmițătorul encefalic al fericirii” este produs în stomac, așadar fericirea chiar vine din stomac.

Dar cum rămâne cu foamea? Unele cercetări încearcă să răspundă și la această întrebare.

Un creier ocupat poate însemna un corp înfometat, fenomen pe care majoritatea dintre noi l-am experimentat. Adesea, după sau chiar și în timpul unei activități mentale concentrate, (pregătirea pentru un examen, scrierea unui articol sau rezolvarea unor probleme complicate), căutăm mâncare.studioasamancand

Cercetătorii sunt de părere că episoadele de gândire intensă sunt echivalente cu o scurgere de energie din creier, a cărui capacitate de stocare a “combustibilului energetic” este foarte limitată.

Ca urmare, creierul simțind că în curând, pentru a continua activitatea, va necesita mai multe calorii, pare că stimulează foamea trupească și, chiar dacă mișcarea fizică, sau alte cheltuieli calorice, nu au existat sau au fost puține, vom mânca.

Acest proces poate explica parțial și creșterea în greutate, destul de frecventă, observată la studenți sau la alte categorii de persoane expuse la efort intelectual.

Oamenii de știință de la University of Alabama din Birmingham (U.A.B.) SUA, dar și de la alte instituții de cercetare, au făcut, destul de recent, experimente privind exercițiile fizice care ar putea contraca acest gen de pofte alimentare din timpul studiului, în cazul studenților.

Gary Hunter, fiziolog, profesor la U.A.B., a supervizat un astfel de studiu, care a fost publicat în revista Medicine & Science in Sports & Exercise.

El a ajuns la concluzia că activitatea obositoare crește atât cantitatea de zahăr din sânge cât și de lactat (sare a acidului lactic) – produse secundare ale contracțiilor musculare intense – care circulă în sânge și sporesc fluxul de sânge spre cap.

Deoarece creierul folosește zahărul și lactatul drept combustibil, cercetătorii și-au pus problema dacă fluxul crescut de sânge, bogat în combustibil, din timpul unui efort fizic ar putea alimenta un creier epuizat și ar putea reduce nevoia de a mânca prea mult.

Experimentul de la U.A.B. a folosit drept subiecți 38 de studenți. Aceștia au fost invitați la laboratorul de exerciții fizice de la U.A.B. pentru a li se determina coeficienții de sănătate și metabolici și li s-a cerut totodată să-și exprime preferința pentru una din felurile de pizza existente.

După aceea, s-au odihnit, timp de 35 de minute, și apoi li s-a servit pizza preferată, pentru a li se stabili o limită de bază de “auto-răsfăț” (un termen de comparație).

La o dată ulterioară, voluntarii au revenit și au petrecut 20 de minute abordând subiecte de examen, solicitante din punct de vedere intelectual.

(După Hunter această metodă a fost folosită și în alte studii și este menită să “inducă oboseala mentală și foamea.”)

Apoi, jumătate din studenți s-au odihnit, timp de 15 minute, înainte de a li se da de pizza.

Restul au petrecut cele 15 minute pe benzi de alergare: două minute de alergare grea, urmate de aproximativ un minut de plimbare, secvențe care s-au repetat de cinci ori.

Aceasta este un fel de rutină scurtă, dar intensă, despre care Hunter spune, că ar trebui să determine eliberarea de zahăr și lactat în sânge.

Acești studenți au fost apoi de asemenea lăsați să mănânce pizza pe săturate. În general însă, ei nu au mâncat prea mult.

Cercetătorii au stabilit că studenții care au avut activate fizică, pe banda de alergare, au consumat cu aproximativ 25 de calorii mai puțin decât au făcut-o în timpul sesiunii de stabilire a limitei lor de bază.

În schimb, studenții din prima grupă, care nu au depus efort fizic, au consumat cu aproximativ 100 de calorii mai mult decât limita lor de bază.

Când cercetătorii au exprimat caloriile consumate de subiecții care au folosit banda de alergare, au stabilit că ei consumă efectiv, după toate antrenamentele, cu 200 de calorii mai puțin decât ceilalți.studiosmancand

Studiul acesta, desigur, are limite. “Am urmărit doar masa de prânz”, spune Hunter; cercetătorii nu știu dacă alergătorii nu consumă calorii în plus la cină.

De asemenea, ei nu pot spune dacă alte tipuri de exerciții ar avea același efect ca și alergatul, cu toate că Hunter presupune că, dacă o activitate face pe cineva să transpire, aceasta ar trebui să ducă, de asemenea, la creșterea zahărului și a lactatului din sânge și astfel la hrănirea creierului și slăbirea tendinței sale de a simți foame.

Nu-i așa că acum este firesc să credem că “foamea vine din minte”?

Dar, este de semnalat și faptul că, s-ar putea să învățăm din cele de mai sus, cum să ne controlăm kilogramele și, prin urmare, să intrăm în posesia unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

www.nytimes.com/2016/09/11/well/eat/how-to-stop-your-food-cravings.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits&_r=0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.