31 Oct

Hipertimesie vs. normalitate

"Este un fapt bine cunoscut că memoria se întărește pe măsură ce o încarci și devine demnă de încredere pe măsură ce ai încredere în ea."
                     Thomas De Quincey – eseist, prozator și jurnalist englez

Vă amintiți ce ați făcut acum 6 ani la ora asta?

Două din postările noastre precedente s-au referit la importanța muzicii, respectiv a exercițiilor fizice, pentru funcționarea optimă a creierului.

Chiar dacă nu au folosit metodele invocate, pentru majoritatea oamenilor, întrebările de genul – “Cât de bine vă amintiți de ziua de ieri? Vă amintiți ce ați purtat, ce ați mâncat, sau ce ați văzut la televizor?” – nu creează probleme.

Marilu Henner

Marilu Henner

În schimb, vă amintiți ce ați purtat, mâncat sau vizionat la TV în a treia miercuri din luna ianuarie, cu șase ani în urmă? Bănuim că, de data aceasta, răspunsul va fi negativ.


Există însă persoane care pot răspunde și la asemenea întrebări. O persoană din această categorie este și Mary Lucy Denise (“Marilu”) Henner, actriță, producătoare TV și scriitoare, bine cunoscută publicului american. Însă vedeta a fost diagnosticată cu sindrom hipertimesic.

Sindromul hipertimesic

Primul caz de hipertimesie a fost constatat de cercetătorii Elizabeth Parker, Larry Cahill și James McGaugh, de la University of California, Irvine, în anul 2006.

Hipertimesia este capacitatea de a poseda o memorie autobiografică extrem de amănunțită. Persoanele cu hipertimesie își reamintesc un număr anormal de mare de experiențe din propria viață.

Cei trei cercetători, au identificat două caracteristici definitorii ale sindromului hipertimesic:

  • persoanele în cauză folosesc excesiv de mult timp pentru a se gândi la propriul trecut și

  • prezența unei abilități extraordinare de a-și reaminti evenimente precise din propriul trecut.

Cuvântul hipertimesie (hyperthymesia) provine din greaca antică: hyper (excesiv) și thymesis (reamintire). Hipertimesia mai este cunoscută și sub denumirile sindrom hipertimesic” și “memorie autobiografică superioară”.

Indivizii cu hipertimesie își pot reaminti aproape fiecare zi din viața lor în cele mai amănunțite detalii, precum și evenimentele publice care poartă vreo semnificație personală pentru ei.

Marilu Henner, și persoanele asemenea ei, fac descrieri, reamintindu-și evenimente care au avut loc cu decenii în urmă ca și cum pur și simplu le-ar “vedea”. Este aproape ca și cum ar viziona un film despre ziua pe care și-o reamintesc. Reamintirile au loc fără ezitări și fără efort conștient.

Sindromul afectează un foarte mic procent din populație – în noiembrie 2013 erau recunoscute cu hipertimesie 25 de persoane.

Deepak Chopra despre hipertimesie

În cartea lor “Super Brain (-“Supercreierul” – Editura Lifestyle – 2012) vestitul doctor Deepak Chopra și colaboratorul său Rudolph Tanzi arată:

Rolodex

Rolodex

“…Când se adună (este vorba de oamenii cu acest sindrom – n.n.), joacă jocuri mentale precum: care a fost cea mai bună zi de 4 aprilie pe care ai trăit-o? Fiecare dintre participanți își frunzărește rapid un fișier Rolodex mental, dar, în loc de cartoline cu însemnări, vede evenimentele reale ale fiecărei zile de 4 aprilie din viața lor.

În decurs de un minut, cineva va spune: “- A, cea din 1983, fără doar și poate. Eram îmbrăcată într-o rochiță de plajă galbenă, iar eu și mama beam Orange Crush pe plajă, în timp ce tata citea ziarul. Asta era după-amiază. La șase, ne-am dus la un restaurant cu preparate din fructe de mare.”…

…Pentru a putea primi diagnosticul de hipertimesie, o persoană trebuie să treacă niște teste de memorie ce par imposibile…

…O altă candidată era pasionată de baseball. I s-a cerut să-și amintească scorul unei anumite partide dintre Pittsburgh și Cincinnati desfășurate cu ani în urmă. “Asta e o întrebare înșelătoare”, a replicat ea. “Avionul echipei s-a defectat și cei de la Pittsburgh n-au mai ajuns la meci. Scorul s-a decis prin forfait.” …

…Cei care au hipertimesie admit că “revizitarea” trecutului poate fi extrem de dureroasă.”

Este hipertimesia o binefacere?

Imaginați-vă că amintindu-vă, în mod aleatoriu, o zi din trecut, ați fi transportat acolo, față în față cu detaliile complete ale zilei respective.

Este ușor de observat cum o memorie perfectă ar putea fi de mare ajutor în numeroase situații din viața de zi cu zi.

Nu s-ar pierde niciun eveniment din propriile agende, s-ar aminti numele tuturor cunoscuților, ar exista capacitatea de reamintire a unor detalii critice care ar putea face, cu siguranță, viața mai ușoară.

În aceeași ordine de idei, trecerea prin învățământul superior ar avea loc fără prea mare efort și, în multe domenii, o memorie perfectă l-ar face pe posesorul ei un candidat excelent pentru avansarea în carieră.

În timp ce unii, cu amintirile lor exacte, au parte de bucurii, impresionându-și anturajul sau chiar făcând bani cu jocuri minore, alții, se simt prinși în imposibilitatea de a scăpa de trecut.

S-ar putea, prin urmare, ca memoria perfectă să fie o povară? Răspunsul este categoric da.

Incapacitatea de a șterge experiențele negative din minte, sau readucerea în minte a unor evenimente dureroase, ca și cum acestea au avut loc ieri, ar putea deveni copleșitoare.

În asemenea situații, memoria perfectă are chiar potențialul de a fi creatoare de probleme psihologice, cum ar fi anxietatea severă sau alte dereglări psihice.


Hipertimesia e un fel de mnemotehnică?

Este important să se facă o distincție între persoanele care au hipertimesie și cele care posedă alte forme de memorie excepțională care, în general, folosesc mnemotehnici sau alte strategii pentru a memora șiruri de informații subiective.

Amintirile persoanelor cu hipertimesie tind să fie, situații personale autobiografice care rezultă din două categorii de evenimente importante, cele mondene și cele din viața lor.

Această memorie deosebită și extrem de neobișnuită nu derivă din utilizarea unor strategii de mnemotehnică; ea este rezultatul unor codificări involuntare ale datelor, urmată de regăsirea lor automată în memorie.

În ciuda faptului că pot să-și amintească ziua din săptămână în care a căzut o anumită dată, hipertimesicii nu sunt calculatoare calendaristice, cum sunt unele persoane care suferă de autism sau de sindromul savantului.

Evocările celor care au sindrom hipertimesic se rezumă la o perioadă egală cu durata de viață a persoanei respective iar procesul respectiv este un proces inconștient.

Este interesant de aflat că, pentru informații arbitrare, din afara propriei biografii, indivizii cu hipertimesie par să aibă o memorie, chiar mai slabă decât media.

În loc de concluzii

Dezbaterile, cu privire la faptul că sindromul hipertimestic poate fi considerat sau nu o formă distinctă de memorie, sunt în curs de desfășurare. Chopra

Unii, dintre oamenii de știință, sunt de părere că diferențele dintre o memorie normală și una cu hipertimesie, nu par să fie înnăscute ci mai degrabă par să fie rezultatul unor aptitudini care au fost dezvoltate.

Alții, resping această idee susținând că nu există explicații pentru faptul că persoanele cu sindrom hipertimesic sunt capabile să memoreze atât de mult. Dacă abilitățile lor s-ar datora exersării, ele ar trebui să facă repetiții în zi de zi.

Indiferent de poziția pe care se situează, oamenii de știință au devenit mai circumspecți în a folosi și termenul de “sănătoasă” atunci când se referă la o memorie diagnosticată cu sindromul respectiv.

Ca să încheiem pe o notă pozitivă, aducătoare de picături de fericire, menționăm că există dezbateri semnificative și referitor la limitele capacității de memorie la oamenii “normali”.

Îl invocăm din nou pe Deepak Chopra care, alături de mulți alți oameni de știință, este de părere că creierul conține atât de multe potențiale conexiuni sinaptice încât, cel puțin teoretic, nu există nici o limită pentru numărul de amintiri, sau de alte date, pe care creierul le poate stoca.

Cu alte cuvinte, creierul nostru dispune de posibilități infinite pe care este păcat să nu le folosim. Deci, nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să îl folosim cât mai mult, chiar și, sau, mai ales, la votul dat în alegeri prezidențiale.

Dont worry, be happy!

Surse:

1. en.wikipedia.org/wiki/Marilu_Henner

2. Deepak Chopra, Rudolph Tanzi – Supercreierul – Editura Lifestyle – 2012

3. en.wikipedia.org/wiki/Hyperthymesia

4. doza-blogdeproba.blogspot.ro/2013/01/sindromul-savantului.html

5 thoughts on “Hipertimesie vs. normalitate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.