05 Jun

Îi place cuiva critica?

“Pentru a evita criticile nu spune nimic, nu fă nimic, fii un nimic.”

                                                                                                 Aristotel

Critica și percepția de sine

Când este vorba de critică, atitudinea generală este invariabilă – nimănui nu-i place critica.Aristotel

Ea nu se potrivește cu percepția de sine. Majoritatea avem păreri bune despre noi înșine iar unii dintre noi se cred chiar teribili.

Drept urmare, atunci când lucrurile merg așa cum ne convine, avem convingerea că este normal să fie așa pentru că suntem extraordinari, inteligenți și talentați.

Când lucrurile nu merg cum vrem noi, dăm vina pe factori aflați în afara controlului nostru.

Cam așa s-ar explica, pe scurt, modul în care reacționăm, în general, la critică.

Să intrăm însă puțin mai în profunzimea temei. Ce efecte are critica asupra creierului nostru?

Procesarea criticii este dificilă pentru creier

Modul în care gestionăm criticile are mult de a face cu personalitatea fiecăruia dintre noi.

De exemplu, sunt oameni care, conform personalității lor, nu suportă nici criticile minore – eventuale simple observații negative despre coafură sau îmbrăcăminte.

Pentru a înțelege de ce reacționăm la critici în modul în care o facem, ar trebui să privim în interiorul propriului nostru creier.

Acest lucru a decis să-l facă, folosind Imagistica prin Rezonanță Magnetică, o echipă de cercetători de la Universitatea din Groningen, Olanda.

Ei au pus în evidență patru porțiuni ale creierului responsabile de procesarea stresului și reglarea emoțională, la perceperea criticii.

O atenție deosebită au acordat modului în care reacționează la critică persoanele nevrotice.

Aceste persoane sunt caracterizate prin sensibilitate emoțională ridicată și predispoziție la stări emoționale negative.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că persoanele nevrotice ajung foarte greu să evalueze criticile, părerile și percepțiile altora și, în consecință, își corectează foarte greu comportamentul.

De asemenea, pentru persoanele nevrotice durează mai mult timp și necesită un efort mai mare recâștigarea controlului asupra propriilor emoții.

Reacția noastră, a majorității oamenilor, la critică își are originea în eu-l nostru fundamental: cine suntem și cum funcționăm, mai precis, cum ne funcționează creierul – acele patru zone stabilite de cercetătorii olandezi.

Prin urmare, momentele când suntem criticați sunt neplăcute pentru noi toți dar, modul de reacție depinde de persoană.

Criticile pot fi “bune” sau “rele” și ar fi bine să putem face distincție între ele!

Chiar dacă nu ne plac criticile, nu toate sunt rele

În primul rând, trebuie să avem în vedere, ceea ce este cert: critica ostilă este rea, chiar foarte rea.douglas-criticism-quote

Este cunoscută povestea unui individ ai cărui trei amici au vrut să-i facă o “glumă”. Cei trei s-au înțeles să-l viziteze pe rând și să-i spună că nu arată prea bine. În prima zi, la observația “Ești Ok? Nu arăți prea bine”, a primului vizitator reacția a fost “Sunt bine, totul e în regulă“. A doua zi, la observația similară a celui de al doilea prieten reacția a fost “Nu mă simt în apele mele”. La a treia vizită și observație negativă reacția a fost “Cred că sunt bolnav”.    

În cazul persoanelor cu tulburări psihice, critica ostilă este extrem de dăunătoare: conduce la răspunsuri slabe la tratament iar rata de recidivă este mare.

La scara majorității oamenilor normali, acest gen de critică inhibă tentativa de schimbare a comportamentului la locul de muncă, la școală sau în familie.

Criticile ostile au drept consecință o diminuare a probabilității ca persoana care o recepționează să caute ajutor în afară sau să vadă în relațiile personale un sprijin.

Dar, nu toate criticile sunt ostile și nu toate formele de critică ar trebui să fie abandonate. Critica non-ostilă poate fi chiar benefică. Ea poate îmbunătăți relațiile și viețile oamenilor.

Cercetătorii de la Groningen au constatat că criticile prietenilor sunt percepute ca forme non-ostile ale criticii și sunt benefice.

Putem face distincție între criticile ostile și non-ostile?

În cazul în care par să sune în concordanță cu preferințele și nivelurile noastre de toleranță ele sunt acceptate ca non-ostile. Contrariul acestei situații, când și emoțiile stârnite sunt prea mari, reprezintă criticile ostile.

Dacă critica implică tot felul de probleme, în mod firesc, ne punem întrebarea: nu ar fi mai bine să stăm departe de ea? Am putea folosi opusul ei, lauda.

Lauda, singură, nu schimbă comportamente

Poate că ar fi mai bine pentru toată lumea dacă am renunța la critică și am folosi doar lauda pentru ceea ce s-a făcut bine.

Se pare însă că, nici asta nu funcționează. Studiul de la Groningen a abordat și acest aspect și menționează că, de exemplu, în cazul elevilor, lauda nu-i ajută să obțină performanțe mai bune.

Atunci când au primit numai laude, elevii nu au aflat care anume comportamente necesită modificări.

Lauda poate fi chiar dăunătoare pentru progres.

De câte ori v-au spus părinții, în copilărie, că sunteți un copil deștept? Nu e greu de ghicit: de o mulțime de ori.

Mother scolding her daughter

Mother scolding her daughter

E în regulă, cei mai mulți dintre părinții noștri au făcut asta. Dar, nu putem să nu observăm că, această atitudine nu este utilă.

Ea împiedică copiii să-și utilizeze întregul potențial și îi face să depună un efort mai mic decât cel de care sunt capabili.

Singurul efect pe care îl produc este să consolideze nevoia de a apărea inteligenți și, drept urmare, copiii ajung să efectueze doar acțiunile sau sarcinile necesare pentru a fi percepuți ca inteligenți.

Este adevărat, laudele consistente fac mai puțin probabile greșelile copiilor dar incumbă asumarea de riscuri pentru o parte esențială a viitorului lor.

În concluzie, așa cum, în mod firesc, nu ne putem baza numai pe critici, nu ne putem baza nici numai pe laude. Soluția este să găsim un echilibru fericit între cele două.

Dacă tot suntem cu toții criticabili, ce ne putem dori de la critică?

Ceea ce ne putem dori cu toții este o critică mult mai plină de compasiune.

Pe de altă parte, să nu uităm că criticile drepte ne pot propulsa; ele ne pot indica limitele de care avem nevoie.

Ele pot debloca creativitatea pentru că ne forțează să abordăm o anume problemă dintr-un unghi diferit.

Critica ne poate elibera de constrângerile noastre ascunse.

Deci, pentru a avea succes, criticile nu sunt inutile.

În acest context, poate sunt utile câteva sfaturi despre cum putem face o treabă mai bună criticând sau primind critici.

Pași utili pentru îmbunătățirea modului în care criticăm și primim critici

1. Să ai întotdeauna în vedere efectul observațiilor tale critice asupra altora. Nu uita că efectul poate fi mult mai profund decât niște simple sentimente rănite.

◦Nu oricine poate gestiona critica așa că, în prealabil, asigură-te că persoana pe care o critici va percepe demersul ca pe unul non-ostil. Folosește în acest scop întrebări de genul “Cum o mai duceți?”, “Ce mai fac ceilalți membri ai familiei?” ș.a.

◦Dacă timpul nu-ți permite să comentezi criticile primite, nu-ți fie teamă să spui persoanei care te critică: “Mulțumesc, am să mă gândesc la asta, și vom mai vorbi.”

2. Evaluează relația cu interlocutorul tău.

◦Apropierea sau distanța față de o persoană îți poate limita capacitatea de a formula critici constructive. De exemplu, colegii au probleme de încredere față de alți colegi atunci când vine vorba de a critica. Asta înseamnă că, pentru a le fi considerate legitime criticile, feedback-ul lor trebuie să furnizeze mai multe dovezi.

3. Folosește critica non-ostilă pentru că acest tip de critică construiește relații puternice și de încredere. Concentrează-te pe responsabilizare, nu pe bagatelizare.

◦Întreabă persoana pe care vrei să o critici despre ceea ce dorește să realizeze, pentru a afla ce anume o motivează. Utilizează asta pentru a te ajuta să oferi un feedback mult mai constructiv.

4. Fii delicat.

◦Respectă limita de toleranță individuală pentru critici a fiecărei persoane și dă-i timp pentru a procesa fiecare critică și șansa de a răspunde.

◦Ascultă întotdeauna ce are de spus cealaltă persoană.

◦Pune-te în poziția celuilalt și întreabă-te cum te-ai simți primind aceleași critici.

5. Apreciază întâi, prin exemple concrete, ceea ce persoana criticată a făcut bine.

◦”Îmi place foarte mult ceea ce ai făcut acolo, cum putem face asta și aici?”

◦“Exemplul tău a fost foarte bun, utilizați mai mulți metoda lui.”

6. Reține ceea ce ai nevoie și renunță la ceea ce nu ai nevoie. Nu e nimic rău în faptul că nu toate criticile sunt utile pentru tine.

◦Nu micșora valoarea celor spuse de cineva doar pentru că nu ai fost de acord cu o parte din ele.

◦În cele din urmă, este problema ta în a decide care critică este utilă pentru tine și care nu este. Însă, fii sincer cu tine însuți când iei decizia.

Dacă faceți parte din categoria persoanelor care au găsit echilibrul între critică și laudă, puteți să vă considerați în posesia unei picături de fericire.

Don’t worry, be happy! 

Surse:

1. journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0069606 – The Effect of Criticism on Functional Brain Connectivity and Associations with Neuroticism

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *