28 Jul

În zadar vă „zbateți” să trăiți perfect etic! Nu puteți, dar…

Specificul oricărei morale este de a considera viața omenească o partidă care se poate câștiga sau pierde și de a-i arăta omului mijlocul de a o păstra.”

Simone de Beauvoir

 

Vrei să faci ceea ce trebuie. Dar, într-o lume în care adesea pare imposibil să mănânci, să cumperi, să conduci, să călătorești sau să faci ceva fără să dăuneze altora și planetei, a trăi o viață etică pare o dorință intangibilă.

Practic tot ceea ce facem în viață are repercusiuni etice. “Orice decizie care are impact asupra altora, acum sau în viitor, este o alegere etică”, explică Christopher Gilbert, profesor de etică la University of Washington.

El spune că este util să te gândești la etică imaginând-o ca pe o scară morală.

Când te afli pe treapta cea mai de jos a scării, te gândești doar la tine.

După ce ai trecut de treapta mijlocie, te gândești și la influența deciziei tale asupra unora.

Pe treptele cele mai înalte, te întrebi în ce măsură fiecare alegere a ta influențează tot ceea ce te înconjoară.

“Când noi urcăm această scară și ne străduim constant să rămânem pe o treaptă superioară, trăim o viață etică”, conchide profesorul Gilbert.

Vom fi tot timpul în vârful scării? Aproape cu siguranță nu. Dar răspunsul nu constă în a ne lua cu mâinile de cap. Mai degrabă, putem continua să încercăm, în fiecare zi și pe întregul parcurs al vieții, să abordăm lumea cu grijă, luând în considerare și implicațiile acțiunilor noastre individuale asupra celorlalți.

Însă, pe măsură ce ne extindem empatia și eforturile etice, dacă stăm să ne gândim mai bine, vom constata că dilemele aparent simple, cum ar fi ce să purtăm sau ce să mâncăm, devin incredibil de complexe.

În acest context, este sugestivă măsura unui mare retailer de îmbrăcăminte care a anunțat recent că, nu va mai vinde produse de mătase din cauza grijii pentru soarta viermilor de mătase, distruși în procesul de producție al materialului.

Pe de altă parte însă, după cum subliniază reporterul de fashion american, Marc Bain, refuzul de a cumpăra mătase are un impact economic asupra lucrătorilor din India și China unde, producția de mătase este o tradiție.

Am putea înlocui mătasea cu bumbacul dar ar apărea alte probleme: bumbacul este o cultură care necesită multă apă, fapt ce generează necazuri ecologice.

Și iată cum, și doar pentru simplul act de alegere a materialului cămășii, ne putem găsi într-o situație dificilă în care decizia noastră influențează viermii de mătase, Pământul și pe mulți dintre semenii noștri.

Ce-i de făcut? Cei mai mulți dintre noi fac delimitări arbitrare. Poate renunți la simpatia față de viermii de mătase, pentru că nu există dovadă științifică că simt durere, în schimb, nu vei cumpăra o blană de vulpe deoarece vulpile țipă când sunt prinse.

Sau, poate ești un vegan care se îmbracă în întregime în sintetice. Din păcate, în acest caz, rănești Pământul prin achiziționarea de produse care nu se descompun niciodată și, în plus, necesită și multă energie pentru a se fabrica.

Unii dintre noi mănâncă doar pește deoarece presupun că peștii, în muțenia lor, sunt și proști (în contrast cu caracatițele, care se pare că sunt la fel de inteligente ca și oamenii).

Alții nu mănâncă niciun fel de animal dar, poate se bucură de dulciuri în care sunt adăugate lacrimile sărate ale copiilor sclavi capturați pentru comerțul cu cacao din Coasta de Fildeș.

Practic nu există răspunsuri ușoare în ceea ce privește etica consumului.

Dar nu numai în domeniul consumului atitudinea noastră este dilematică și recunoaștem că nu este posibil să facem alegeri perfect etice.

În virtutea “accidentelor” de naștere, ne găsim, pe nedrept, în situația de a “profita” de tot felul de inegalități, în funcție de locul în care ne-am născut, de părinții noștri, de situația noastră rasială sau etnică și de multe altele.

Pașaportul nostru determină mai mult decât accesul la niște realități mai mult sau mai puțin plăcute; el înseamnă și că, în mod abstract, suntem “beneficiarii” acțiunilor pe care nu le-am aprobat.

Mulți dintre noi, oriunde trăim, finanțăm războaie sau politici cu care, de fapt, nu suntem de acord.

Nu cred că este cazul să dau exemple dar o întrebare nu pot să mi-o reprim: în ce măsură suntem de acord cu politicile guvernanților noștri?

Indiferent cine sunt ei, în mod cert am avea două soluții: acord sau dezacord cu politica lor financiară, cu opțiunile lor de politică externă ș.a.m.d. În orice caz, de intervenit, nu putem interveni în schimb, putem greși, în perioadele electorale.

Toate aceste dileme ne fac să ajungem la faliment moral?

Răspunsul nu este să disperăm și să ignorăm moralitatea. Profesorul Gilbert ne sfătuiește să privim cu mai multă atenție imaginea mică, mai degrabă decât să ne lăsăm copleșiți de cea mare.

“Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că etica greșită provine de la oameni răi și etica bună provine de la noi, alegerile noastre de zi cu zi, cum ar fi încălcarea unor reguli de circulație, eschivarea de la plata taxelor, luarea de credit pe numele altcuiva ș.a. sunt alegeri etice”, spune Gilbert.

Asemenea acte individuale nu au implicații majore, dar ele sunt lucrurile pe care le putem controla.

În cercetările sale, profesorul, a constatat că oamenii sunt indignați de abstractizările etice și nu prea cred despre lucrurile simple, pe care ar putea să le facă greșit, că ar avea vreun rol.

“Atunci când oamenii enumeră comportamente neetice, citează frecvent acțiunile ilegale ale corporațiilor sau deciziile proaste ale politicienilor, ele fiind exemple semnificative de nerespectare a eticii, dar ceea ce lipsește pe listă sunt alegerile mai mici și mult mai numeroase pe care le facem zilnic”, spune Gilbert.

El sugerează să extindem atenția pe care o acordăm acțiunilor noastre asupra unui grup din ce în ce mai mare și vom reuși astfel să fim mai etici, dacă nu perfect morali.

Așadar, revenind la exemplul cu cămașa de mătase, o abordare neetică ar fi să ignorăm în totalitate dilema și să fim preocupați exclusiv de stilul nostru de a ne îmbrăca.

O modalitate mult mai morală de a trata problema ar fi încercarea de a o rezolva: să ne gândim și la viermii de mătase și la lucrătorii afectați precum și la procesele de producție etc. etc. Putem să ajungem astfel la o concluzie argumentată, bazată pe faptul că i-am luat pe toți ceilalți în considerare.

În cele din urmă, putem să nu cumpărăm deloc cămașa, deoarece ceea ce este necesar, din punct de vedere economic, pentru mediul înconjurător este “descreșterea”.

Sau, putem decide că menținerea tradițiilor privind fabricarea mătăsii și susținerea muncii lucrătorilor care o produc este importantă.

Nu există un răspuns simplu la întrebări complexe, dar abordarea etică este cea de angajare cu dificultățile mai degrabă decât de a le evita.

Pe de altă parte, nu este nevoie să ne simțim rău pentru că nu trăim o viață perfect etică. Ar fi contraproductiv. Sentimentul vinovăției nu ne face mai morali.

Specialista în etică, dr. Carissa Veliz, de la Oxford University explică în Practical Ethics că sentimentele de vinovăție pentru acțiunile greșite nu ne fac mai predispuși să facem mai bine.

Răspunsul etic la actele rele ar fi luarea în considerare a modului în care trebuie să le îndreptăm, mai degrabă decât să ne gândim la sentimentele personale.

Ca și profesorul Gilbert, Carissa Veliz susține că etica este un instrument.

Folosim noțiunile de bine și de rău nu pentru a ne biciui pe noi înșine, ci pentru ca să “ne ajutăm să ducem o viață fericită în armonie cu mediul, cu animalele și cu oamenii din jurul nostru”.

Morala poveștii? Cel mai bun mod de a trăi o viață etică nu este să găsești toate răspunsurile ci, să fii dispus să te lupți cu problemele dificile.

Acest răspuns etic nu înseamnă o constrângere teribilă ci ocazia să luăm în considerare efectele acțiunilor noastre asupra altora și posibilitatea de a face ceea ce trebuie, cel puțin uneori.

După cum spune Gilbert, “fiecare dintre noi poate face pași concreți pentru a ne alinia limitele morale, pentru a ne controla corectitudinea și echitatea și, în final, pentru a crea lumea mai sănătoasă în care vrem să trăim”.

O asemenea lume înseamnă una care ne oferă numeroase picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. qz.com/1327804/its-impossible-to-lead-a-totally-ethical-life-but-its-fun-to-try/
  2. blog.practicalethics.ox.ac.uk/2014/12/7-reasons-not-to-feel-bad-about-yourself-when-you-have-acted-immorally/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.