20 Aug

Intelectualii înțeleg greșit lumea?

“Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ține strâns de principiile logicii și ale adevărului și care nu ține să aibă dreptate în afara lor.”
                                                                                        Ileana Vulpescu

Dând de articolul jurnalistului și istoricului american Michael Lind despre intelectualii americani “Intellectuals are Freaks”, în revista “The Smart Set”, am simțit nevoia să facem unele comparații.

Chiar de la început el afirmă că “Majoritatea lor (a intelectualilor – n.n.) înțeleg lumea greșit”.

Deși suntem conștienți că, în majoritatea stuațiilor, realitățile noastre se deosebesc profund de cele americane, ne punem totuși întrebarea dacă și la noi intelectualii sunt ciudați și înțeleg lumea greșit?neagu-djuvara

Însă, mai întâi, ar trebui să aprofundăm puțin temenul de “intelectual”.

Intelectualii reprezintă o categorie socială care include academicieni, jurnaliști de opinie și tot felul de experți… în orice caz oameni care citesc mult.

Ultima precizare este necesară pentru că, se pare că în conștiința publică, s-a cristalizat ideea că orice absolvent de facultate, este un intelectual. Ori, sunt cunoscute numeroase cazuri de persoane care, poate că sunt buni specialiști într-un anume domeniu dar, nu au mai pus mâna pe o carte din studenție.

Termenii “intelectual” și “intelectualitate” au apărut în secolul al XIX-lea.

Înainte de revoluția industrială, puțini oameni, din civilizațiile mai avansate, plăteau pentru a citi, scrie, și a dezbate idei.

În cea mai mare parte aceștia erau fie clerici, precum preoții creștini medievali, fie călugări sau scribi, precum mandarinii confucianiști, care lucrau pentru regi și aristocrati sau, eventual, profesori ai căror elevi erau, în majoritate, tineri din clasele sociale superioare, ca în orașele-state din Grecia antică.

Înlocuirea civilizației agrare cu capitalismul industrial a creat două noi cămine pentru gânditori, ambele finanțate, direct sau indirect, de către elita capitalistă nou îmbogățită.

Unul a fost sectorul nonprofit, universitățile și grupurile nonprofit, fondate în principal din banii unor magnați și altul, format dintr-o lume boemă, populată în mare măsură de către descendenții celor bogați, care în timp ce își petreceau vremea cu tocarea averilor moștenite în familiile lor burgheze, se ocupau, printre altele, și de arte, filosofie și politică.

Fie că e vorba de profesori, boemi cu spirit liber sau experți în politică, intelectualii erei industriale erau diferiți de masa oamenilor printre care trăiau așa cum și clericii, cărturarii, mandarinii și filozofii ambulanți din vechime, erau diferiți de țăranii sau majoritățile sclave din societățile lor.

De aici putem începe comparațiile dintre intelectualii americani și cei ai României.

Michael Lind arată că “Doar aproximativ 30 % din adulții americani au o diplomă de licență de patru ani.” La noi, 14,4 % din populație este absolventă de studii superioare (conform recensământului din 2011).

Este evident că arealul din care provin oamenii de știință, scriitorii și experții de tot felul este unul foarte mic. Dacă jurnalistul american nu este mulțumit, noi ce mai putem zice?

Apoi, după Michael Lind, și locația este pmportantă. “În S.U.A., opțiunile geografice pentru intelectuali, tind către câteva orașe scumpe, cum ar fi Washington DC sau New York iar dintre diferitele categorii de intelectuali americani, profesorii sunt cei mai răspândiți în teritoriu, având în vedere numărul și distribuția geografică a universităților de pe întreg continentul american.”

Credem că la noi aceste aspecte sunt cu totul nesemnificative.AndreiPlesu

O altă ciudățenie a intelectualilor americani, care nu se regăsește și la români, este că ei, “în contrast cu americanul mediu, care trăiește la aproximativ 18 mile de mama lui”, este puțin probabil să trăiască și să lucreze în locurile în care se nasc.

În ceea ce ne privește, ne vin în minte momentele de repartizare ale profesorilor, în urma concursurilor pentru obținerea de posturi, când apropierea de locul natal este unul din criteriile mult folosite de candidați.

La americani “ca și educația în colegiu, mobilitatea geografică în serviciul ambițiilor personale de carieră este comună numai unei elite sociale și economice extrem de atipice.”

Un alt aspect relevant în stilul de viață al intelectualilor americani care, zicem noi nu se regăsește și la intelectualii noștri este că “numărul de persoane singure sau cupluri căsătorite fără copii pare să fie mult mai mare decât în restul populației… în același timp, majoritatea populației a cărei educație se termină cu liceul se bazează, pentru sprijin economic și de îngrijire a copiilor, pe rețele familiale extinse.”

După Michael Lind, intelectualii americani, ca urmare a faptului că sunt atipici, ajung la judecăți denaturate care “dau apă la moară populiștilor paranoici”.

De exemplu un grup de intelectuali a declarat că nu se consideră “patrioți americani” ci mai degrabă “cetățeni ai lumii”.

“Populiștii paranoici, ar vedea, fără îndoială, în acest lucru,” spune Lind, “o confirmare a fricii lor că intelectualii fac parte dintr-o conspirație mondială condusă de ONU”…“Eu o văd mai degrabă ca pe o deformare profesională. Științele umaniste, prin natura lor, sunt fără margini… multe cadre universitare de success, în cursul carierei lor, au studiat, au predat, și au trăit în diferite țări,. Așa că, este firesc pentru mediul academic, să vadă lumea fără frontiere drept ideal moral și politic.”

În ceea ce privește viziunea intelectualilor americani cu privire la reforma socială considerăm, de data aceasta contrar părerii jurnalistului Michael Lind, că este corectă și se regăsește și la intelectualii români.

Și pentru unii și pentru alții, rețeta implicită contra inegalităților și a altor probleme sociale trebuie să fie O mai bună educație!gabriel-liiceanu

Pentru a evita ca intelectualii să devină ciudați, Michael Lind propune o soluție: “Dar, s-ar putea să nu fie chiar rău dacă fiecare intelectual ar trebui să petreacă un an sau doi lucrând într-un centru comercial (mall), hotel, spital sau depozit, drept condiție de avansare în carieră. Intelectualitatea noastră ar putea învăța astfel nemijlocit câteva lecții care nu pot fi obținute numai din cărți și seminarii.”

Intelectualii noștri nu sunt ciudați, cunosc foarte bine viața reală și nu credem că ar fi necesare asemenea măsuri.

S-ar putea ca aprecierile noastre, din aceste rânduri, să nu fie corecte dar, pentru cei care le consideră totuși corecte, constatarea că la ceva   i-am întrecut, în sens pozitiv, pe americani, constituie o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

  1. thesmartset.com/intellectuals-are-freaks/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits
  2. ro.wikipedia.org/wiki/Intelectual

3. www.gandul.info/stiri/recensamant-date-finale-cati-romani-au-studii-superioare-11084135

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.